Este posibil? Se pare că da! Atunci când ai dispoziție doar atâta timp, faci cu acel timp atâta cât poți. În luna septembrie 2024 noi am vizitat, în numai 3 zile și jumătate, câteva localități din Transilvania, parcurgând 1000 de kilometri și realizând exact 515 fotografii. Ne-a plăcut fantastic: am fost la Mediaș, la Sighișoara, la Viscri, la Criț, la Meșendorf, la Saschiz și la Cârța.
În plus, am mâncat un prânz la Agnita, am urcat un pic și pe Transfăgărășan, iar în drum spre casă am înnoptat la Deva, cu vedere la cetate. După micul dejun de la Deva am vizitat și Domeniul Regal de la Săvârșin, iar apoi am oprit la Buziaș, pentru a lua acasă, cu noi, câteva sticle cu apă de izvor de la Buziaș. Toate acestea în 3 zile și jumătate, de miercuri până sâmbătă – în timp ce eu am mai și lucrat câte ceva (dimineața și seara, sau cu laptopul pe genunchi, în mașină.
Nu regretăm nimic – a fost minunat, am revăzut prieteni dragi & am cunoscut multe locuri noi!
*
Am făcut un scurt tur al centrului orașului – am vizitat, printre altele, biserica evanghelică fortificată, precum și vechea închisoare, care se află într-o pivniță, iar apoi am încheiat plimbarea cu o cafea la o terasă plină cu cărți, chiar lângă zidurile cetății – recomand locul!
Tare mult mi-a plăcut de doamna ghid de la biserică – mai ales când ne-a povestit că trebuie să lase un bilet atunci când coboară cu noi în închisoare (pentru cazul în care ar mai apărea fix atunci și alți turiști). Ne-a zis că prima oară a scris pe bilet „sunt la pușcărie”, apoi s-a gândit că sună ciudat, iar mai nou scrie „sunt la vechea pușcărie”.
Oprirea de două ore bineînțeles că nu a fost suficientă; trebuie să mai revenim, însă de data aceasta, doar atât timp am reușit să acordăm Mediașului, în drumul nostru spre Sighișoara, unde am înnoptat în acea seară la niște prieteni dragi. Mai revenim, Mediaș, mai ales că avem prieteni și la Șaroș pe Târnave, care acum nu au fost acasă, din păcate.
A doua oprire a escapadei noastre prin țară a fost orașul
SIGHIȘOARA din județul Mureș, în care am mai fost – și nu o dată. L-am vizitat, aici, pe prietenul nostru, cântărețul de blues
Vali Racila – vizitarea lui fiind chiar obiectivul principal al călătoriei noastre. Prin oraș am făcut doar o scurtă plimbare – tare mult ne-a lipsit paznicul cetății, câinele care stătea strajă la colțul hotelului Casa cu Cerb și care a murit acum ceva vreme… Sighișoara a fost la fel de frumoasă ca-ntotdeauna, și a fost, și acum, plină de turiști – mai ales de turiști străini!
Sighișoara (în germană Schäßburg, în maghiară Segesvár) este de neratat – este un oraș medieval frumos ca o bijuterie, centrul său istoric fiind inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO încă din 1999. Cetatea Sighișoara a fost construită în secolul al XII-lea, de coloniști sași – și din fericire a rămas aproape neschimbată. Nu toate edificiile sunt renovate sau îngrijite, din păcate, însă frumusețea lor răzbate oricum.
De la Sighișoara am mers la VISCRI, în județul Brașov. Ei bine, de Viscri a cam auzit toată lumea; Viscri este satul în care Regele Charles are o casă în care a tot venit să locuiască și satul în care fundația sa din România a achiziționat încă o duzină de case săsești – unele putând fi închiriate astăzi de către turiști. Viscri este un sat UNESCO – un loc fermecător, cu o biserică fortificată foarte frumoasă, cu locuri de cazare și puncte gastronomice drăguțe, în stil transilvănean… Și noi am locuit într-o casă tradițională; din păcate nu într-una a Regelui Charles, dar orișicum, a fost tare fain. Chiar vă recomand acest loc! Am vizitat și casa Regelui Charles – despre asta vă voi povesti separat.
Tare mult mi-a plăcut la Viscri; acolo este ca o călătorie în timp – căsuțele săsești străjuiesc o stradă pe care încă mai există atmosfera vieții la sat. Vaci și capre care se întorc seara de pe câmp, gâște care întregesc fotografiile efectuate imobilelor, puține mașini (doar rezidenții pot intra în sat cu mașina, restul vizitatorilor trebuie să parcheze în parcarea din afara satului)… Dimineața am fost prima pe stradă, încă în pijama – pentru a vedea vacile care plecau la păscut; seara am stat la birtul din sat, pe terasă, și am așteptat ca ele să se întoarcă de pe câmpuri. Mi s-a părut foarte nostim că ora la care pleacă și vin vacile a fost una dintre primele informații pe care gazdele noastre ni le-au împărtășit la sosire!
În următorul articol vă voi poveste despre trei sate pitorești pe care le-am mai vizitat – Criț și Meșendorf din județul Brașov, respectiv Saschiz din județul Mureș. Și apoi, despre ultima oprire făcută în Transilvania – localitatea CÂRȚA din județul Sibiu, unde am vizitat o mănăstire fondată de călugării cistercieni. Și aceste patru locuri sunt de neratat dacă ajungeți în zonă!
