În septembrie 2024 am vizitat, în numai 3 zile și jumătate, Mediaș, Sighișoara, Viscri, Criț, Meșendorf, Saschiz și Cârța. În articolul precedent am relatat despre primele trei locuri, astăzi vreau să vă atrag atenția asupra următoarelor patru. Criț, Meșendorf și Saschiz sunt niște sate extrem de pitorești, iar la Cârța se poate vedea o spectaculoasă mănăstire fondată de călugării cistercieni.
Eu sunt înnebunită după satele tradiționale, după căsuțele mici, colorate, dar și după ruinele unor cetăți, biserici sau mănăstiri. De aceea, toate aceste patru locuri au fost pe placul meu și vi le pot recomanda din tot sufletul! Nu le ratați.
Iar faptul că satele transilvănene au un farmec aparte – asta nu mai e un secret pentru nimeni, nici vreo surpriză!
*
Satul MEȘENDORF (în dialectul săsesc Meschenderf, Mešndref, în germană Meschendorf) este un sat în județul Brașov. Nici de acesta nu auzisem vreodată, l-am observat, pur și simplu, pe Google Maps, respectiv era menționat pe ici-colo pe unde am umblat atunci – de exemplu, la expoziția de fotografii din dronă cu biserici săsești fortificate, la Casa Regelui Charles din Viscri. A meritat o scurtă oprire!
Foarte mult farmec avea acest sat, deși aici am văzut și cea mai tristă casă săsească întâlnită vreodată… Makes you think ce-au fost și ce-au ajuns aceste așezări… Dar mă opresc aici!
Se afla pe wishlist-ul meu ca atunci când ajung aici, să cumpăr ceva. Din fericire cererea pentru ceramica locală este extrem de mare; din păcate pentru mine, abia am reușit să cumpăr două ceșcuțe, deși am vrut să achiziționez un set întreg de farfurii. M-am bucurat, însă, să aud că există așa un succes!
Saschiz are și o biserică fortificată ce face parte din patrimoniul mondial UNESCO, precum și o cetate medievală țărănească din sec. al XIV-lea, care străjuiește deasupra localității. Tare mult mi-a plăcut că în centrul satului, povestea acestuia este povestită – prin intermediul unor panouri – de către un bătrân stejar, Stejarul Crulici, care se află acolo de peste 260 de ani și a fost martor al multor lucruri dintre cele întâmplate prin sat.
Tot la Saschiz am descoperit, total întâmplător, o super cafenea-ceainărie, pe care v-o recomand cu tot dragul: Tei Teehaus. Acolo ne-am odihnit vreme de o jumătate de ceas după ce ne-am plimbat prin sat. Înainte de plecare, în curtea bisericii fortificate am văzut și o veveriță. Atâta farmec în satele acestea săsești, încă!
Satul CÂRȚA – în dialectul săsesc Kierz, Kierts, în germană Kerz – se află în județul Sibiu, iar aici a existat, încă din 1200, o mănăstire fondată de călugării cistercieni, niște călugări catolici de origine franceză, o ramură a ordinului călugăresc al Benedictinilor. Am oprit acolo pentru a vedea ceea ce a mai rămas în picioare din aceasta. Este singura mănăstire cisterciană care mai există în România și cea mai estică dintre cele din Europa. A aparținut, pe vremuri, de mănăstirea de la Igriș (județul Timiș). Anul întemeierii sale nu este sigur, dar majoritatea cercetătorilor înclină către 1202-1206. Ca toate mănăstirile cisterciene, a fost construită în stil gotic timpuriu, simplu și funcțional. Este impresionantă! Cea mai săritoare în ochi este rozeta (fereastra polilobată), care este tipică pentru construcțiile cisterciene.
Astăzi, mănăstirea include și un mic muzeu, iar în curtea sa există câteva morminte ale unor tineri germani căzuți în Primul Război Mondial – m-a impresionat nivelul de îngrijire al acestor locuri de veci. Micul cimitir a fost amenajat în 1928, în ruinele fostei nave principale. Mormintele sunt ale unor soldați căzuți în septembrie 1916, la Porumbacu, și au fost mutate aici pentru a fi mai protejate.
Tare mult mi-a mai plăcut ceea ce am citit pe o plăcuță de la porticul nordic al mănăstirii:
„Dragă cititorule, te afli în fostul portic nordic al mănăstirii. Conform tradiției, aici le era permis accesul doar călugărilor știutori de carte, iar în firida din fața ta se păstrau cărțile care în timpul zilei erau citite pe acest culoar.”
În niciun caz să nu ratați acest obiectiv turistic dacă ajungeți în zonă!
Cât despre Transilvania… se știe deja că este fabuloasă și că merită descoperită cu mult mai mult timp și mai multă atenție decât am făcut-o noi acum, cu cele câteva zile aflate la dispoziție. Vom mai reveni cu siguranță în zonă! Merită.
