Basel este al treilea cel mai mare oraș din Elveția ca populație și este situat în nord-vestul țării, pe râul Rin, în apropierea colțului de frontieră dintre Elveția, Germania și Franța. Cândva l-am zărit doar de la depărtare, de pe podul pietonal care trece peste râul Rin – între așezările Weil am Rhein din Germania, satul Huningue din Franța și zona metropolitană a orașului Basel din Elveția. În octombrie 2022 am fost, însă, și într-o scurtă vizită acolo, pentru că am dorit să vizitez o expoziție care avea loc în oraș.
Ce să și zic… au trecut doi ani de când am fost acolo; uneori, atâta timp îmi ia până îmi vine inspirația sau până găsesc timpul necesar pentru a scrie un articol despre un loc. Sinceră să fiu, am și uitat de acest subiect, însă am regăsit în „Ciorne” notițele pentru articol, așa că m-am gândit că trebuie să termin ceea ce am început. Iată, deci, impresiile mele despre Basel!
Sincer, am văzut destul de puțin din oraș, în sensul că vizita mea s-a concentrat, atunci, mai mult asupra expoziției de artă populară transilvăneană care a avut loc la galeria KBH.G (vezi aici), respectiv asupra muzeului de ursuleți, păpuși și miniaturi, Spielzeug Welten Museum (vezi aici). Era și foarte, foarte frig, era deja toamnă, așa că prin oraș am făcut un tur pietonal cam scurt, plimbându-ne apoi puțin și cu tramvaiul.
Basel este ca oricare alt oraș elvețian; dar și unul dintre cele mai cosmopolite orașe din țară. Multă lume din afara Elveției îl cunoaște ca fiind acel oraș în care există un aeroport care practic deservește trei țări: EuroAirport Basel-Mulhouse-Freiburg, care are ieșiri spre două dintre cele trei țări. Sau ca fiind orașul natal al marelui jucător de tenis elvețian Roger Federer!
Basel este și un mare centru universitar, nu în ultimul rând este plin de muzee și galerii (există peste 40). Este considerat ca fiind centrul cultural al Elveției. Universitatea din Basel este cea mai veche astfel de instituție din țară, fiind fondat în 1460! Centrul său vechi este unul tipic elvețian, frumos, îngrijit, pitoresc, cu multe clădiri medievale, cu destul de multe străduțe pietonale care urcă și coboară în pantă. Are și o catedrală monumentală – din spatele Basel Münster, care a fost construit între anii 1019 și 1500, există o panoramă frumoasă asupra Rinului.
Basel este și un oraș foarte verde, care are și o grădină botanică și o grădină zoologică, printre altele. Mi-aș dori să mai revin acolo, și probabil că o voi mai face, întrucât la sfârșitul acestui an, la Basel (mai exact, în Riehen, la Fondation Beyeler) are loc o mare expoziție Matisse, care este de neratat! Nu în ultimul rând, tare mult mi-a plăcut la Markthalle, unde poți mânca din bucătăria multor popoare – noi am ales ceva african. Am coborât, pur și simplu, din tramvai, după ce am văzut o clădire cu o arhitectură interesantă – așa am ajuns în acea piață în care până la urmă am luat și prânzul.
Un eveniment remarcabil care are loc la Basel este carnavalul anual, numit Fasnacht, și care este cea mai importantă sărbătoare a localnicilor. Se întâmplă mereu în ziua de luni care urmează după Miercurea Cenușii: atunci, la patru dimineața se sting toate luminile din oraș și pe străzi începe o procesiune plină de culoare și strălucire.
Eu sunt conștientă că am gustat foarte puțin din Basel, dar să nu fim nemulțumiți. Mă bucur, chiar și așa, că am ajuns acolo, căci de exemplu la Geneva nu am reușit să ajung în cei șase ani petrecuți aici. Este nevoie de timp pentru toate, și uneori apuci să vezi dintr-un oraș doar un pic, ceea ce este totuși mai mult decât nimic.