Ador vacanțele pe insule și ador Insulele Canare! Tenerife a fost cea de-a treia insulă pe care am vizitat-o dintre ele, și totodată cea care mi-a plăcut cel mai puțin dintre toate. Cred că insula Lanzarote va rămâne pentru totdeauna pe locul întâi în topul meu, urmată – strâns de tot – de Fuerteventura, pe locul al doilea. Sincer, dacă Tenerife ar fi fost prima dintre Insulele Canare pe care aș fi vizitat-o, cu siguranță nu ne-am mai fi propus apoi să vedem toate cele șapte dintre ele. Ne-am simțit bine acolo, nu e ca și cum nu a fost fain, dar a fost sub așteptări. Vă povestesc!
În primul rând, mi s-a părut a fi un loc mult prea aglomerat. Zonele dezvoltate (haotic, de altfel) erau mult prea aglomerate, în multe locuri a fost cam mizerie și haos pentru gustul meu, iar zonele rurale aveau mult mai puțin farmec ÎN COMPARAȚIE cu celelalte două insule pe care le-am vizitat până atunci.
Nu știu, cumva, pentru mine o insulă înseamnă, în mod ideal, un loc mai liniștit, mai tihnit; nu o insulă cu autostrăzi, cu orașe atât de mari… Lanzarote și Fuerteventura mi s-au părut mult mai fermecătoare, mai autentice, mai compacte, mai logice, mai unitare. Mi-e greu să explic exact sentimentul, dar nici nu contează, până la urmă. Închei aici cu ceea ce nu mi-a plăcut!
*
Ceea ce iubesc la Insulele Canare este peisajul vulcanic de o frumusețe ireală. Îl ador! Nu mă pot sătura de el, mi se pare foarte, foarte frumos, deosebit, relaxant, inspirațional. Și pe Tenerife, asta a fost ceea ce mi-a plăcut cel mai mult: vulcanul Teide și parcul național ce îl înconjoară. În loc să facem alte lucruri, noi ne-am tot întors la baza vulcanului Teide și ne-am tot învârtit în parcul național, pentru că ne-a plăcut foarte, foarte mult acolo. Despre asta voi scrie, însă, separat, pentru că merită! Este locul nr. 1 pe care ar trebui să îl vedeți pe insulă – nu îi înțeleg pe cei care merg în Tenerife și nu vizitează Teide!
Insula Tenerife a început să se formeze cu vreo 10 milioane de ani în urmă, în urma unor erupții vulcanice care s-au întâmplat sub apă. Prima oară, din ocean au început să își scoată „capul” zonele cunoscute acum sub denumirea de Teno, Anaga și Adeje. Cu aprox. 3 milioane de ani în urmă, între aceste trei puncte a pornit o activitatea vulcanică ce a făcut ca cele trei locuri să se unească și să formeze o insulă. Zonele Teide, respectiv Pico Viejo au apărut mult mai târziu, iar cea mai recentă erupție de pe Tenerife a avut loc în anul 1909, la Chinyero. Am fost acolo, arată spectaculos, însă despre asta voi scrie, iarăși, separat.
Tenerife este cea mai mare insulă din arhipelagul Canare din Oceanul Atlantic. 43% din populația totală a Insulelor Canare locuiește aici, aceasta fiind cea mai populată insulă dintre cele șapte. Este deservită de două aeroporturi, unul aflat în nord și unul aflat în sud. Noi am locuit în apropierea aeroportului din sud. Nu ne-am aflat prea departe de Las Americas, Los Cristianos și Costa Adeje, care sunt printre cele mai cunoscute și preferate stațiuni ale insulei. Însă nu ne-am cazat în acestea, ci am locuit într-o zonă rurală, mai retrasă, mai liniștită, alegându-ne o cazare cu o grădină frumoasă, cu pisici multe și cu o panoramă fantastică.
Am tot urmărit de aici răsăritul de soare – eu sunt foarte matinală, chiar și în concedii. Să îmi beau cafeaua pe o terasă cu view este ceva ce îmi place foarte mult. Deseori, serile nu mai ieșeam nicăieri, ci preferam să ne relaxăm pe terasă, în grădină. Am cumpărat în fiecare zi tot felul de brânzeturi și mezeluri din Spania, cu care am făcut platouri și am stat așa, bucurându-ne de liniște, alături de un pahar de vin. Tare mult ne plac supermarketurile din Insulele Canare, mâncarea ce o găsești acolo este excelentă, iar prețurile sunt foarte bune.
În rest, toată șederea a fost caracterizată de învârtitul pe insulă, scop în care am închiriat o mașină – în Insulele Canare găsești rent-a-car la prețuri foarte bune, și vă recomand compania Cicar. Am fost în multe locuri, deși nu în toate. Am vizitat și câteva stațiuni, am făcut cumpărături în outlet-urile de pe aici, care oferă reduceri reale, ne-am plimbat pe diverse plaje pe care am admirat apusul. Apusurile de pe Tenerife sunt superbe, și mare plăcere ne-a făcut să ascultăm valurile! Am petrecut destul de mult timp în Las Americas și Los Cristianos, aici am mâncat, aici am făcut cumpărături, aici ne-am plimbat sau am stat pe mal și am urmărit apusurile de soare.
O zi întreagă am petrecut pe o plajă cu pietricele unde pur și simplu am stat și am ascultat valurile: lângă satul de pescari San Miguel de Tajao. Am descoperit locul întâmplător, pe Google Maps, treceam pe lângă el și am decis să oprim. Plaja de la Tajao a fost cel mai bun loc în care să ne relaxăm; liniștit, deloc aglomerat. Este un peisaj deosebit acolo, și cică locul oferă și cel mai bun loc din care să vezi un răsărit de lună plină! Ne-am plimbat și prin sat, ni s-a părut fermecător și cu o atmosferă foarte autentică.
Apoi aveam să aflăm că este unul dintre cele mai bune locuri din Tenerife în care să mănânci pește. Am ochit două restaurante, și cu chiu cu vai am reușit să și mâncăm în ambele (prânz, respectiv cină) – era coadă în fața lor, și de fapt cel mai bine ar fi fost să avem rezervare, atât de cunoscute erau. Restaurantele se numesc Tabaibarril și Aqua y Sal.
Un alt sătuc care ne-a plăcut a fost Vilaflor, foarte liniștit, foarte autentic. Un loc în care exista o capelă deja în 1530 și care este localitatea din Tenerife aflată la cea mai mare altitudine, la 1400 de metri deasupra nivelului mării. Aici am luat prânzul la restaurantul Guachinche, apoi am intrat într-un magazin de suveniruri care avea marfă super bună. Aici am descoperit un tip de lucru manual specific localității: „piqués” sunt un fel de mileuri realizate din fire de bumbac și in. În final, eu am plecat, însă, cu niște cercei din rocă vulcanică.
În apropierea acestui sat se pot vedea Pino Gordo și Pino de las Dos Pernadas, doi pini de 7-800, respectiv 5-600 de ani vechime. Sunt un simbol al longevității, pentru că sunt niște exemplare de Pinus Canariensis care au fost acolo, pe insulă, încă de pe vremea aborigenilor, încă de dinainte de cucerirea sa. Reprezintă, totodată, cei mai înalți copaci din Spania dintre cei care nu fac parte dintr-o specie introdusă. Pino Gordo, pinul în vârstă de 7-800 de ani, este unul dintre cei mai bătrâni copaci de pe insula Tenerife.
Un alt loc de care eram foarte curioși a fost o pădure de dafini din Parcul Național Anaga. Din păcate, ea este atât de celebră, încât a fost imposibil să găsim un loc de parcare în apropierea sa. Am stat la coadă zeci de minute; în final, eu am hotărât să cobor și să arunc o privire măcar, iar mai apoi m-am întos la mașină și ne-am continuat drumul. Oricum, super frumos a fost și spre, și de la, căci de fapt și cu mașina treci printre dafini. În pădure există mai multe trasee pe care le poți face, și tare mult mi-a plăcut că scria, acolo, că ți se recomandă să parcurgi drumul în liniște, bucurându-te, astfel, cu adevărat de atmosfera sa specială. Îi spune „Bosque Encantado”, adică „Pădurea Fermecată”. Pe insula Tenerife există două zone protejate în care sunt păduri de dafini, Parcul Rural Anaga și Parcul Rural Teno.
Aveam de gând să și prânzim la restaurantul din apropierea pădurii; continuând însă drumul, am dat de un alt restaurant drăguț, Casa Carlos Merendero – deși părea părăsit, a fost o experiență super. Mâncarea a fost bună și ieftină, atmosfera liniștită, iar priveliștea… frumoasă și cu adaos de pisici. Nici că se putea mai bine!
Așadar, iată, nu aș vrea, totuși, să se înțeleagă că Tenerife nu este un loc fain. Evident că este un loc fain, căci nu de proști merg acolo milioane și milioane de turiști pe an. Doar că pentru mine a fost sub Lanzarote și Fuerteventura. Și deși în comparație cu primele două insule văzute, Tenerife m-a dezamăgit un pic, nu am renunțat la ideea de a vizita toate cele șapte dintre Insulele Canare – cel mai probabil vom continua cu Gran Canaria sau La Gomera.
(to be continued)
