Site icon Desculță prin Timișoara

Desculță prin Marinduque (1). De la taifunul Tisoy, la mare fiesta

Insula Marinduque din Filipine este una puțin cunoscută turismului internațional, deși se află în mijlocul arhipelagului și i se spune chiar „inima Filipinelor”. Am ales să petrecem acolo o săptămână a concediului nostru la sugestia unei cunoștințe, care locuiește acum la Dubai, dar este originară de acolo. Deși din cauza lipsei unor plaje cu adevărat potrivite pentru băi am scurtat cu vreo trei zile șederea planificată inițial, insula Marinduque ne-a oferit foarte multe în cele cinci zile pe care le-am petrecut acolo. Unde mai pui că a fost una dintre zonele puternic lovite de taifunul Tisoy, astfel că am văzut live și ravagiile unui asemenea ciclon tropical.

Insula Marinduque, una peste care a trecut taifunul Tisoy

Marinduque s-a aflat în calea taifunului Tisoy. A fost lovită cu câteva zile înainte de a ajunge noi acolo, iar în zilele în care ne-am aflat noi pe insulă, practic acolo era declarată stare de calamitate. O vreme nu am știut care este situația în zonă. Timp de vreo două zile nu a existat electricitate nici măcar în orașul Boac, iar în alte locuri, nici atunci când noi am părăsit deja insula.

Aeroportul din Marinduque a fost și el afectat. Însă din fericire reparațiile au avut loc foarte repede, iar atunci când am aterizat, totul era funcțional. Deși mai lipseau din geamuri, iar atunci când un avion avea motoarele pornite, nu se mai înțelegea om cu persoană, în terminal.

După ce am sosit, primul lucru pe care l-am observat au fost bananierii puși complet la pământ și cocotierii afectați: rupți, îndoiți, scoși cu tot cu rădăcină din pământ. Pe jos, plin de coconuts.

Peste tot, oamenii făceau curățenie, adunau, măturau, întindeau la uscat. În orașul Boac părea că toată lumea a spălat rufele. Unii zugrăveau casa pe dinafară. Aproape că m-aș fi simțit inadecvată să mă aflu în concediu într-o zonă de calamitate. Însă m-am gândit la faptul că, neanulându-ne șederea și cheltuind bani pe insulă, de fapt chiar ajutăm comunitatea să își revină.

Oamenii totuși zâmbeau – sunt obișnuiți deja cu taifunurile. Numai în acest sezon, Filipinele au fost lovite de 20 de taifunuri. Filipinezii se văd nevoiți, deseori, să o ia de la capăt.

Poduri rupte, drumuri blocate de copaci căzuți, acoperișuri afectate sau luate cu totul de rafalele de vânt – le-am văzut pe toate atunci când am făcut un tur complet al insulei. Au fost înregistrate pagube foarte mari, și din nefericire, și două pierderi de vieți omenești.

La câteva zile după taifun, fiesta mare în Boac

La 8 decembrie, duminică, în orașul Boac de pe Marinduque era mare fiesta. Comunitatea sărbătorea Ziua Imaculatei Concepții, sărbătoarea având loc în centrul orașului și fiind legată de biserica din localitate, Catedrala Imaculatei Concepții.  Un fel de rugă, dacă vreți. Anul acesta, fiesta a fost mai mică decât de obicei – o mulțime de evenimente au fost anulate din cauza stării de calamitate. Nu tot evenimentul, însă. Însuși primarul ne-a spus că nu a vrut să anuleze toată sărbătoarea. Oamenii au așteptat-o tot anul și au nevoie, acum, de un pic de distracție și voie bună, a zis.

Nouă, evenimentul ni s-a părut, oricum, unul mare. Cam tot orașul se afla acolo – și nu numai. Au fost tot felul de spectacole, concursuri, defilări.

Am fost informați că evenimentele încep la ora 7 dimineața. La ora menționată ne-am și dus la restaurantul Casa de Don Emilio. Ne-am așezat la o masă de la etaj, care se afla lângă o fereastră uriașă. De acolo am urmărit evenimentele, timp de ore întregi. Uneori, când se întâmpla ceva mai interesant, coboram ca să vedem mai bine sau ca să facem poze. Sinceră să fiu, ne simțeam ca niște coloniști – cum stăteam noi acolo, sus, și urmăream de la balcon ceea ce făceau localnicii… Mai ales că restaurantul este unul vechi și cu ștaif, din chiar perioada coloniilor.

Comunitatea era foarte prezentă și implicată. Fiesta a fost filmată inclusiv cu drona. Presa locală capta evenimentul: jurnaliștii de la Marinduque News, pe care i-am și cunoscut, se aflau peste tot, filmau și făceau fotografii. La etajul Casei de Don Emilio, acolo unde ne aflam noi, dar într-o altă încăpere, aveau loc în paralel ateliere de pictură pentru copii, susținute de un artist de renume internațional, dar care este originar din Marinduque: Rens Tuzon, pictor în.. cafea. Aceste ateliere au mai continuat și în zilele următoare. Spiritul de comunitate este foarte viu, așa ni s-a părut. Lumea era implicată în tot felul de lucruri.

Feast of the Immaculate Conception vs. Moriones Festival

Feast of the Immaculate Conception nu este cea mai mare sărbătoare de pe insulă. Un eveniment de mult mai mare anvergură este Moriones Festival, care are loc în săptămâna premergătoare Paștelui. „Moriones” sunt bărbați și femei îmbrăcați în costume și măști, înfățișându-i pe soldații romani. „Morion” este masca, iar cei care poartă costumele, sunt „moriones„. În timpul acestui festival, pe Marinduque sosește un număr mare de turiști. Am avut și noi ocazia să vedem un bărbat costumat astfel – la restraurant a avut loc, la un moment dat, o mică ședință foto cu o persoană costumată.

Marinduquenii sunt foarte deschiși și prietenoși

Deși nu sunt atât de obișnuiți cu turismul, cum sunt alții, în alte locuri – sau poate tocmai de aceea – sunt incredibil de naturali. Marinduque a fost genul acela de loc încă neatins de goana exagerată după banul turistului vestic. Un loc în care oamenii chiar sunt curioși să te (și) cunoască. În care mai este ceva deosebit sosirea unor străini. Am stat la povești sau măcar am schimbat câteva idei cu o mulțime de oameni, inclusiv cu primarul. Am întâlnit și familia cunoștinței noastre. Lumea a dorit să facă poze cu noi, am dat un mini-interviu pentru ziarul local și am simțit că da, de asta am venit la Marinduque. Pentru acest gen de experiență, pentru schimbul acesta cultural.

Totul a culminat cu o invitație la masă: am fost oaspeții familiei unuia dintre jurnaliștii de la Marinduque News. Am cinat într-un cămin filipinez adevărat. Am vorbit despre vrute și nevrute, despre istoria, geografia și prezentul țărilor noastre, despre felul în care vedem viitorul. Ei ne-au oferit mâncare tradițională filipineză, noi le-am dus vin moldovenesc și ciocolată elvețiană. Am făcut poze lângă bradul împodobit cu… omuleți de zăpadă. Și ne-am împrietenit și cu câinele familiei.

Marinduque, un alt gen de turism.

Exit mobile version