În martie 2017 am petrecut 3 săptămâni în 3 țări: Malaezia, Indonezia și Singapore. În timpul șederii în Malaezia am vizitat una dintre atracțiile majore ale zonei: o fermă de fructe tropicale, Desaru Fruit Farm. Este situată în districtul Kota Tinggi al Malaeziei, în apropiere de orașul Desaru.
I se face multă publicitate, iar din Singapore mulți vin aici special pentru asta. Din portul Changi din Singapore, feriboturile Limbongan Maju Ferry Services pleacă zilnic către portul Tanjung Belungkor din Malaezia, iar de aici, ferma de fructe exotice, distinsă cu numeroase premii din domeniul turismului, nu se mai află departe. Era aproape și de hotelul nostru, ne-a fost recomandat călduros, așa că i-am făcut o vizită.
70 de hectare de fructe tropicale
Vorbim despre o fermă care se întinde pe aprox. 70 de hectare. O parte a acesteia a fost amenajată în așa fel încât turiștilor (sau elevilor de la școli) să li se poată oferi o prezentare rapidă despre fructele care sunt cultivate aici și cum sunt ele cultivate. În cadrul turelor mai lungi, însă, poate fi vizitată întreaga fermă. Există vizite de o jumătate de zi, de o zi, vizite cu overnight și așa mai departe.
Dacă cei din Singapore vin aici atât de curioși, este clar că pentru cei care au crescut cu mere și cu prune, această fermă de fructe tropicale este și mai interesantă. Aici pot fi văzute niște fructele pe care poate că nu le-am mai văzut nici măcar în magazine. De exemplu, eu nu mai văzusem nici arbore de cacao, nici arbore de cafea.
Cel mai puturos fruct din lume: durianul
Aici se cultivă durian, de exemplu. Este fructul nr. 1 al acestei regiuni, renumit mai ales pentru faptul că… pute groaznic. Mai mult decât atât, este considerat a fi cel mai puturos fruct din întreaga lume! Se găsește în Malaezia, Indonezia, India, Sri Lanka și Thailanda. Crește mare, în niște pomi mari. Când este complet copt, poate cântări până la 5 kg și miroase atât de urât, că săracul fruct a fost interzis complet într-o mulțime de spații închise din Singapore. Pe niște panouri de avertizare de pe acolo scria, nici mai mult nici mai puțin: că este interzis să urci în metrou cu un durian, iar în hoteluri nu se poate intra cu el nici măcar în formă împachetată în vid. Într-adevăr are un miros pestilențial. Serios! (Nici nu am avut curajul să gust fructul).
Nu numai că vezi și guști, dar și înveți
În cadrul tururilor organizate, vizitatorii obțin o imagine completă asupra modului în care arată arborii tropicali, ce flori au, cum sunt îngrijiți, cum sunt protejați de păsările pofticioase, care sunt valorile nutriționale ale acestor fructe și, nu în ultimul rând, cum este gustul lor. Degustarea este posibilă atât în timpul turului, cât și după încheierea acestora.
Există, de asemenea, o grădină de legume, una de plante medicinale, dar și stupi de albine, chiar un mini zoo. Treaba „locuitorilor” acestuia din urmă (capre, iepuri, găini, rațe, curcani ș.a.m.d.) este să mănânce frunzele devenite inutile în cadrul fermei și… să producă îngrășăminte naturale. În ferma aceasta este vorba despre cum trebuie făcute lucrurile acestea, care sunt bunele practici în agricultură, cum funcționează protecția integrată a culturilor de plante, de ce este util, de exemplu, să crești și capre și să ai și apicultură în cadrul fermei etc. Apoi, la sfârșitul plimbării există și posibilitatea de a gusta fructe proaspăt culese.
O sută de fructe sunt cultivate aici, din care aprox. o duzină pot fi gustate pe loc. Bineînțeles, gustul majorității fructelor mi-a plăcut, dar au existat și unele fructe care nu mi-au plăcut deloc. Turiștilor li se oferă și sucuri de fructe proaspăt stoarse.
Dacă ajungeți în zonă, chiar recomand!
Totul se face cu un ghid – pe noi ne-a plimbat pe acolo Miss Honey. În cazul pachetelor turistice mai mari (cu overnight) sunt oferite și distracții ca paintball, go-karting sau tiroliană.
Una peste alta, ideea este că vizitarea Desaru Fruit Farm este nu numai plăcută, ci și instructivă. Mai ales pentru copiii din orașele mari. Pentru mine, vizita la această fermă a fost cea mai interesantă chestie din Malaezia; când am sortat pozele, am fost foarte mândră de faptul că mai știam denumirea în engleză a fructelor și că am ținut minte și 2-3 lucruri interesante despre fiecare. De atunci am mai uitat aceste informații, dar mă rog…
Mi-a părut rău doar că nu am avut curaj să gust durianul. Am recuperat în 2018, în Thailanda. Never again 🤐
*
(Seria aceasta de materiale a apărut pentru prima oară pe portalul Hello Magyarok din Ungaria, în 2017. Articolele sunt traducerea și adaptarea celor pe care le-am scris pentru ei, în limba maghiară.)
Prima parte a seriei Malaezia/Indonezia/Singapore: aici.