Desculță prin Asia. Trei țări în trei săptămâni: Malaezia (1)

Malaezia – ploioasă și vântoasă, Indonezia – însorită și liniștită, Singapore – caniculară și plină de viață. Toate acestea, în trei săptămâni. După un an 2016 foarte obositor, la începutul anului 2017 am decis să ne luăm o vacanță mai lungă. Astfel, în martie 2017 am plecat din Europa pentru o perioadă de trei săptămâni.

Ca destinație ne-am ales Singapore, respectiv Malaezia și Indonezia, aflate la o aruncătură de băț de aceasta. Am zburat de la Viena la Doha, apoi de la Doha pe la Singapore. De acolo am luat feribotul atât spre Malaezia, cât și spre Indonezia.

Malaezia a fost prima dintre cele trei țări

Pe la finalul musonului. Cum să vă zic… Nu m-a dat pe spate. Dar unul dintre motivele pentru care a fost așa, a fost tocmai acela că am sosit acolo în afara sezonului, astfel că vremea era, încă, foarte ploioasă și bătea mult vântul. Asta a însemnat, de exemplu, că nu am putut face nicio baie în mare.

Am petrecut în Malaezia o săptămână, în care ne-am odihnit în primul rând, mai ales că am avut parte de cel mai crunt jetlag ever. Am fost debusolați zile întregi, noaptea nu dormeam, iar ziua ni se făcea super somn. Nu ne-am împotrivit: am dormit când ne-a venit. Oricum eram așa de obosiți, încât nu ne doream decât odihnă.

Nopțile eram treji și urmăream de pe balcon ploile tropicale. A fost pentru prima oară când am „văzut” așa ceva. Hm, deși la ora de geografie ni s-a spus că, pe perioada musonului, în locurile astea plouă în fiecare după-amiază, aici ploua numai noaptea. Într-una dintre ele, timp de cinci ore, încontinuu. Niciodată nu am mai experimentat așa un aer umed, ca în dimineața de după această furtună.

Unde mai exact în Malaezia și cum am ajuns acolo?

Am zburat, așa cum am spus, pe ruta Viena-Doha-Singapore, cu Qatar Airways. De la aeroportul Changi am luat un taxi către portul pe care îl chema tot Changi; de acolo am mers cu feribotul companiei Limbongan Maju Ferry Services până în Malaezia, în portul Tanjung Belungkor, în districtul Kota Tinggi, apoi am ajuns în vecinătatea localității Desaru, care se află la aprox. 80 de km de capitala regiunii, Johor. Bilet pentru acest feribot se poate cumpăra și online, de aici. Au un site care funcționează foarte bine, iar drumul durează doar o oră.

Din portul de la Tanjung Belungkor am ajuns la locul de cazare cu transfer asigurat de hotel, pentru 100 de ringgit malaezieni (MYR), însă la întoarcere ne-am făcut propriul aranjament, mult mai ieftin.

Ce se poate face în Desaru și ce am făcut noi?

Noi am dormit foarte mult, așa cum am menționat 😂 Pentru că steagul roșu era arborat constant, nu am putut face baie în South China Sea, iar piscina nu ne atrăgea deloc. Așa că am stat mult pe plajă și urmăream valurile, pentru că ne-am dat seama că este foarte relaxant să le privești. Am mai urmărit și veverițele și păsările din grădina hotelului. Sunt mereu încântată să mă aflu foarte aproape de tot felul de animale. În plus, în apropierea hotelului erau și o mulțime de maimuțe.

Într-o zi am făcut o scurtă plimbare până la resortul din vecini, iar apoi am luat un taxi până în următoarea localitate, unde nu era nimic de văzut, așa că am făcut cumpărături de ronțăieli ieftine și am băut o cafea pe o terasă, pe un colț, pentru numai 3 ringgit (aprox. 3 lei), apoi ne-am întors la hotel.

Existau însă și trei atracții turistice faine: o fermă de fructe exotice, o fermă de struți și o excursie pentru văzut licurici. Culmea, după ce ne-am revenit și noi din jetlag, nu am mai avut suficient timp să ajungem la acestea din urmă. Însă am fost la ferma de fructe exotice, care a fost un loc de mare artă și despre care voi scrie un articol separat.

Desaru Fruit Farm este câștigătoare a numeroase premii în domeniul turismului, astfel că este, într-adevăr, de neratat pentru cei care își fac vacanța aici. Grupuri întregi vin să vadă această fermă. Unii vin din Singapore exclusiv pentru a participa la acest program agroturistic.

O zonă cu mult potențial, aflată în dezvoltare

Zona aceasta se dezvoltă doar de scurtă vreme, rețeaua turistică de aici vizându-i pe cei care lucrează în Singapore. Orașul-stat se află extrem de aproape: cu feribotul, drumul durează cam o oră până în primul port din Malaezia. Dar se poate veni și pe uscat, pentru că există un pod de legătură. Din port, taxiurile duc turiștii la diferitele locuri de cazare, pentru sume infime față de prețul care ar trebui plătit pentru divertisment, în Singapore. De aceea, pe aici există o mulțime de turiști din Singapore, în timp ce această parte din Malaeziei este foarte puțin cunoscută turiștilor internaționali.

Plaja de la Desaru, cu o lungime de 22 de kilometri, mai este faină și datorită poziției sale estice. De aici se pot urmări și fotografia niște răsărituri de soare fantastic de frumoase. Desigur, aici merită venit în sezon (aprilie-octombrie) sau în sezonul de vârf (iunie-august). Noi n-avem poze cu răsăritul, era mereu înnorat 😆

Din păcate, în zonă nu există transport public, singura opțiune fiind taxiul, care poate fi și foarte scump, dacă nu cunoaștem prețurile corecte. Este important de știut că aici există serviciul Grab, un fel de Uber – după ce l-am descoperit, am circulat la prețuri foarte OK.

Aproape toată lumea vorbește engleză. În schimb, internetul nu este tocmai liber: o mulțime de pagini web nu pot fi accesată din această țară, de ex., nici propriul meu blog nu funcționa aici.

Malaezia este o țară musulmană, motiv pentru care, aici alcool se vinde numai turiștilor: acesta se găsește în magazinele de tip minimarket, dar la un preț foarte piperat. În restaurante este și mai scump. De exemplu, în barul hotelului în care am stat, o halbă de bere costa 15 euro.

Data viitoare m-aș duce să văd Borneo!

Malaezia cuprinde două teritorii distincte: partea peninsulară și insulele aparținătoare, respectiv partea de nord a insulei Borneo. Cele două regiuni sunt separate de mare și se află la o distanță de 650 km (!) una de cealaltă.

Clima malaeziană este foarte caldă și umedă. Țara se află foarte aproape de Ecuator. Eu cred că și muream fără aer condiționat.

După Thailanda, aceasta a fost cea de-a doua țară asiatică pe care am vizitat-o. De aceea, vrând-nevrând, am făcut comparații. În baza experienței pe care am avut-o, opinia mea este că nu are așa un farmec, cum are Thailanda. În schimb este mai curată (nu am văzut atâta mizerie pe stradă și nici nu puțeau peste tot tomberoanele). Drumurile sunt bune și se conduce pe stânga (cu volanul pe partea dreaptă).

Mâncarea nu m-a dat pe spate, dar eu sunt mofturoasă. Pentru cei care beau cu plăcere alcool, poate reprezenta o problemă că se găsește mai puțin și este foarte scump.

Nu este nevoie de viză și nu sunt obligatorii nici vaccinuri, în zonele vizitate de turiști neexistând pericol de malarie.

Eu sunt conștientă că am văzut doar 0,01% din țară. Cu siguranță are mult mai multe de oferit, iar eu aș merge, dacă ar fi să revin, să văd Borneo! Pentru cei care sunt curioși și de marile orașe, de neratat este capitala Kuala Lumpur.

Cred că Malaezia merită și o a doua vizită, pentru a o cunoaște mai bine.

*

(Seria aceasta de materiale a apărut pentru prima oară pe portalul Hello Magyarok din Ungaria, în 2017. Articolele sunt traducerea și adaptarea celor pe care le-am scris pentru ei, în limba maghiară.)