În noiembrie 2020 am făcut o plimbare de toamnă pe care nu o voi uita niciodată. Am mers pe jos peste 20 de kilometri, prin pădure, peste deal – de la Zürich până la localitatea Küsnacht. A fost una dintre cele mai mari distanțe pe care le-am parcurs pe jos în cadrul unei astfel de ieșiri în natură. A fost superb! Pădurea era toată în straie de toamnă, iar pe drum m-am tot gândit cât de minunat este să trăiești într-o țară în care poți să faci asta, să traversezi o pădure întreagă și să nu te temi de nimeni și de nimic, să fie complet safe.😇
Invitația de la Mădălina a venit spontan: hei, nu am mai ieșit din casă de multă vreme, ce-ar fi să mergem să facem o plimbare pe aici pe undeva, pe aproape, nu departe de Zürich? Doar noi două, ca fetele – mai vorbim, mai povestim. Of course, am zis, astfel că ne-am întâlnit la Zürich Hauptbahnhof, iar de acolo am luat-o pe jos până la Bürkliplatz. (Click pe poze pentru a le vedea mai mari.)
De acolo am parcurs o bucată de drum pe malul lacului, iar mai apoi am luat-o în sus, printr-un cartier prin care nu am mai fost, și apoi am intrat în pădure. Am continuat prin pădure multă vreme. Am trecut și un deal, practic, iar peste câteva ore am ajuns la Küsnacht, o localitate aflată pe malul Zürichsee.
Hm… Deseori mă întreb dacă are rost să scriu astfel de articole. Căci ce am de povestit, de fapt? Nimic. Am făcut o plimbare care a fost faină, am văzut cutare și cutare lucru, OK. Totuși, cred că are sens să adaug câteva fraze acestor poze – căci fotografiile îmi doresc, mereu, să le împărtășesc cu voi. Prin adăugarea a câtorva cuvinte despre ceea ce am trăit vreau să vă transmit un mood, un mindset – poate vă inspir să ieșiți și voi în natură sau să o faceți mai des. Beneficiile sunt inimaginabile.
Vreau să vă atrag atenția și asupra bucuriilor mici ale vieții, cele de zi cu zi, care trec, poate, neobservate, deși nici nu costă nimic. Pentru mine, o astfel de bucurie este să pot experimenta o pădure toamna, când natura ne oferă un adevărat spectacol. Am făcut mișcare, am inspirat aer curat, am conversat plăcut cu prietena mea și mi-am clătit ochii cu ceva frumos. Go for it!
Ca noi erau mai mulți, prin pădure. Ne-am tot întâlnit cu oameni de toate vârstele. Unii se plimbau așa, ca noi două, fără vreun scop anume. Alții alergau. Alții își plimbau câinele. Am văzut mămici cu bebeluși în cărucioare – căci aleea era, o bucată de timp, accesibilă și pe roți. Am văzut o vârstnică ce se plimba singură, complet echipată de hiking. Cineva, pe o bancă, citea o carte. A fost o plăcere!
Când am ieșit din pădure, am făcut și o scurtă pauză. Am mâncat pe o bancă, apoi am continuat de-a lungul unor câmpuri, și în final am ajuns în apropierea unor case aflate pe malul lacului. Le-am admirat, cum altfel, și am visat cu ochii închiși la cum ar fi să locuiești aici, pe mal, cu vedere spre Zürichsee. Ah! Casele nu le-am fotografiat, căci nah… acolo nu stă oricine, stau cei mai bogați oameni ai Zürichului, și nu am avut chef de complicațiuni. Trebuie să mă credeți pe cuvânt că erau niște case – ce case, vile! – remarcabile, din toate punctele de vedere.
Localitatea Küsnacht a venit ca o binecuvântare – până acolo, obosisem deja bine de tot! Era clar, încă de la început, că ne vom întoarce la Zürich cu transportul în comun, și nu tot pe jos. Küsnacht fiind pe malul Zürichsee, am hotărât să luăm vaporul! Nu înainte de a face, însă, un popas pe mal, cu un coffee to go în mână, alături de lebedele și rațele de pe acolo.
Să te plimbi pe Zürichsee cu vaporul este foarte, foarte fain – nu trebuie să iei un vapor special nici dacă ești turist. Se poate lua, pur și simplu, un vapor de linie, care circulă printre localitățile din jurul lacului.
Dacă ai noroc de o zi foarte senină, se văd și Alpii! De data aceasta, munții nu se vedeau foarte bine, dar orișicum… ❤️
În următorul articol vă voi prezenta Uetliberg, un alt loc de hiking din imediata vecinătate a orașului Zürich, în care am fost de mai multe ori, în mai multe anotimpuri. O dată, chiar în seara de Crăciun!❤️