Zece zile pe Peninsula Istria din Croația (3). Un fiord, o peșteră, avioane și… tractoare!

Ce mai este de văzut în regiunea Istria din Croația? În cele zece zile petrecute pe această peninsulă noi am vizitat câteva atracții despre care am aflat mai mult sau mai puțin întâmplător. Cum ar fi un fiord, o peșteră, un fel de cimitir de avioane și o expoziție de… tractoare. Hai cu mine!

Fiordul Lim 

La nord de orașul Rovinj se află una dintre cele mai frumoase atracții naturale ale peninsulei, fiordul (sau canalul) Lim, o zonă protejată care este de fapt un golf. Are o lungime de 35 de kilometri, lățimea sa maximă fiind de 600 de metri. Este înconjurată de munți. De-a lungul șoselei care trece pe lângă Lim sunt amenajate mai multe parcări pentru a te bucura de panoramă, dar dacă vă puteți imagina așa ceva, niciunde nu am reușit să oprim; mereu erau pline parcările astea, așa că am văzut peisajul doar din mers. Odată ce cobori pe mal, vederea nu mai este aceeași… Cred că merită să luați un zbor cu un avion mic pentru a vă bucura de vedere de sus, noi acum nu am apucat să facem asta. Se mai poate participa și la tururi cu ambarcațiuni.

Noi am ajuns aici și ca să mâncăm stridii, întrucât apa din golf este potrivită pentru creșterea lor. Sunt mai multe restaurante care servesc stridii aici, dar nouă interesant ni s-a părut Tony’s Oyster Shack, un loc extrem de minimal. Aici au lăzi întregi de stridii proaspete, ți le desfac pur simplu în fața ochilor, le primești pe o farfurie cu o jumătate de lămâie și le mănânci la una din cele trei-patru mese de pe construcția lor semiimprovizată, care stă pe piloni, în apă. Și costă foarte puțin!

Peștera Baredine

Peștera Baredine a fost una dintre cele mai spectaculoase peșteri pe care le-am văzut vreodată. Se află la est de orașul Novigrad și oferă tururi ghidate în mai multe limbi, cu niște ghizi extrem de bine pregătiți și simpatici. În timpul turului se coboară la o adâncime de 60 de metri. Peștera este mai adâncă de atât, dar mai jos de atât pot ajunge doar speologii. Sunt construite niște trepte și se fac opriri în 5 camere de la diferite adâncimi. Totul durează 40 de minute, iar în peșteră sunt 14 grade Celsius – este un program perfect atunci când afară este prea cald.

La cel mai adânc nivel vizitatorii pot vedea o creatură extrem de ciudată și simpatică, pe numele său latin Proteus anquinus, o salamandră de apă (vezi mai sus). În vecinătatea peșterii este amenajată și o foarte bine realizată expoziție care prezintă – prin intermediul fotografiilor și a unor specimene de speleothem – o mică parte din bogăția subterană carstică a Croației, și nu numai. Recomand 100%, peștera Baredine este foarte spectaculoasă și este pusă în valoare superb!

 

Cimitirul de avioane

În mod voit în spun „cimitir de avioane”, pentru că asta a fost – deși era promovată ca fiind un „muzeu aeronautic”. Ei bine, am aflat noi la un moment dat că la aerodromul din Vrsar, Aeropark Vrsar, funcționează o expoziție de avioane vechi. De oldtimere, cum ar veni. Desigur că nu am vrut să ratăm așa ceva, dar m-a durut sufletul pentru ce am descoperit acolo…! Teribil a fost.

Toată curtea aia cu aeronavele vechi „expuse” arăta realmente doar ca un cimitir de avioane – OK, înțeleg că ar fi niște costuri enorme ca să protejezi cumva de soare, vânt și ploaie acele aparate de zbor, dar totuși, nivelul neglijării lor era șocant. Mi-a părut tare rău, mai ales că biletul de intrare costa 10 euro de persoană – am considerat că nu a meritat pentru ceea ce ți se oferă.

Am vrut, totuși, să vă povestesc și despre acest loc; până la urmă, dacă vreți să vedeți de aproape aeronavele astea și să le atingeți, aici aveți ocazia să o faceți, dar locul nu este îngrijit deloc și este dezolant să vezi că aeronavele se află într-o stare avansată de degradare, sunt pline de praf și păianjeni pe interior, de destramă bucăți, put… Păcat, pentru că un astfel de loc ar avea mult mai mult potențial!

Expoziția de tractoare

Numai la expoziție de tractoare nu am fost în viața mea, dar am ajuns acum! Chestia este că la peșteră ni s-a spus că putem cumpăra un bilet pentru vizitarea acesteia, sau putem avea un bilet 2 in 1 cu care să vizităm și nu știu ce expoziție de tractoare din vecinătate. Diferența de preț era infimă, așa că am zis: de ce nu? Și tare fain a fost, nu mă așteptam!

Practic, este vorba de o expoziție de agricultură, căci în curtea în care se regăsește expoziția botezată „Traktor Story” se regăsesc și multe alte lucruri, nu numai tractoare. Chiar și mie mi s-a părut interesant – deși nu am cunoștințe tehnice sau așa ceva. Sunt expuse o serie de mașinării vechi și foarte vechi, bine întreținute, cu explicații cu tot, cu povești despre dezvoltarea tehnologiei din domeniu – toate aceste mașinării au fost folosite aici, de oamenii de aici, la muncile de aici, din Istria. Era acolo inclusiv o batoză care încă mai mergea, deci am putut să o vedem în funcțiune! Plus prese de ulei de măsline sau de floarea soarelui, recipiente vechi de depozitare a uleiului, din ceramică ș.a.m.d. Chiar interesant!

Era să ratăm asta, dar în capătul curții se intra la o altă expoziție care face parte din „Traktor Story”: aceasta se numește „Konobon Gallery”. Am observat locul în ultimul moment: este o colecție de obiecte vechi adunate de prin zonă, prin intermediul cărora locul prezintă viața, munca, tradițiile oamenilor din regiune. Mi-a plăcut foarte mult, pentru că era foarte bogată și amenajată cu mult gust și multă atenție; în plus, am regăsit foarte multe elemente pe care le aveau prin casă și prin spatele casei și bunicii și părinții noștri.

Mi-a plăcut enorm că expoziția includea și fotografii cu oameni ai locului. Cel mai probabil că aceste obiecte au fost donate de localnici pentru a fi expuse aici, și mi-am imaginat cu ce bucurie le-or fi dăruit acestui mic muzeu, unde acum – în loc să fie aruncate de vreun nepot neinteresat – de acum încolo poate să le vadă toată lumea. Expoziția pune accent în primul rând pe trilogia mediteraneană: pâinea, vinul și uleiul de măsline; tare rău mi-ar fi părut să ratez clădirea care o găzduiește!

În cele ce urmează vă voi povesti despre trufele din Istria, iar mai apoi, despre istro-români și muzeul lor din Šušnjevica!

(to be continued)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

14 − 10 =