Zece zile pe Peninsula Istria din Croația (1). Desculță prin orașele de pe coasta de vest

Am pierdut șirul: nu mai știu de câte ori am fost în Croația, dar mi-a plăcut de fiecare dată! Și deși în timpul escapadei noastre din vara lui 2023 am fost absolut șocată de cât de razna o luaseră prețurile în comparație cu ultima vizită acolo – de la prima vizită în Croația, țara a aderat, încet-încet, la UE și la Schengen, apoi a adoptat și moneda euro – noi ne-am simțit foarte bine, mai cu seamă că am ales să explorăm mai în detaliu fix Peninsula Istria, cea care ne place atât de mult. 

În Vrsar

Croația este mare, așa că ai de unde alege: coasta Mării Adriatice are o lungime considerabilă și se mai poate opta și pentru câte insulă, că sunt destule, nu duce țara lipsă de ele. Favorita noastră este, însă, Peninsula Istria – unul dintre motive fiind trufele, care se găsesc numai aici -, iar acum am luat la rând orașele de pe coasta de vest, respectiv ne-am perindat un pic și prin zona muntoasă. 

Sursa foto: Wikipedia

În acest articol vă voi povesti un pic despre orașele pe care le-am vizitat: Umag, Poreč, Vrsar și Rovinj, cu tot cu recomandări concrete pentru cazul în care ați lua în calcul un concediu în Istria. În acest concediu eu NU am fost și în orașele Novigrad, Fažana și Pula, și nici pe insula Brijuni, pentru că acolo ajunsesem, deja, cu alte ocazii. Dar desigur că și aceste locuri trebuie bifate pe peninsulă. Articolele scrise despre concediile anterioare din Croația le găsiți aici.

*

Umag

O noapte am dormit în Umag (în italiană: Umago); de fapt, într-un sat din apropierea sa. Am zburat la Trieste, în Italia, unde am închiriat o mașină și am pornit la drum. Planul nostru era să mergem din loc în loc și să tot schimbăm și cazarea, dar inutil să vă spun că după ce am despachetat de două ori bagajele, chiar nu am mai avut niciun chef să mai fac asta și în continuare, așa că după ce a doua noapte am petrecut-o la Poreč, acolo am și rămas pentru toată perioada. Mai ales că am găsit o cazare minunată de la care oricum nu am mai vrut să plecăm!

Orășelul Umag mi-a plăcut mult. Este pitoresc și te așteaptă cu atracții din cele mai diverse perioade ale istoriei: rămășițe ale unor ziduri din secolul X, o biserică cu clopotniță din secolul XVII, zidul din port este din anii 1800 și așa mai departe… Umag nu este prea renumit, deși mie mi s-a părut chiar fermecător: am făcut o plimbare lungă prin el și nu pot decât să repet că ador localitățile acestea cu clădiri vechi, cu străzi cu pavaj, cu magazine de artizanat și de delicatese amenajate cu atât de mult bun gust și creativitate! Efectiv, eu nu mă satur să descopăr străduțele înguste ale așezărilor medievale, fie că sunt locuri părăsite, fie că sunt locuri pline de viață, în care totul este pus în valoare. Sigur că am văzut și străzi mai mizerabile (nu numai aici), dar le-am trecut cu vederea acum.

În Umag recomand restaurantul Bukaleta, aflat, de fapt, în afara orașului, mai aproape de satul Murine decât de Umag. Eu am ales ravioli cu brânză și cu trufe, Alin paste cu trufe și creveți. Parcare Umag: Humagum Park, chiar pe rivieră. 

Poreč

Orașul Poreč (în italiană: Parenzo, în venetă sau venețiană: Parenso) a ajuns să fie casa noastră în timpul șederii în Croația, deși drept să spun am locuit, de fapt, într-o suburbie a sa, Vranići kod Poreča, unde am găsit o cazare splendidă. O fostă clădire ecleziastică, ceva (nu am reușit să aflu exact), din piatră, cu obloane din lemn, cu lavandă în fața casei și cu leandri pe terasă, și cu o fântână veche în curte… O clădire veche de peste 300 de ani, renovată cu mare grijă și transformată în loc de cazare cu paturi din fier forjat. Am adorat fiecare moment petrecut acolo, nu doar pentru că mi-a plăcut edificiul în sine, ci și pentru că la Castello Gulici m-am simțit cu adevărat comod și acasă. Totul a fost foarte, foarte fain, recomand!
În continuare, de aici am tot plecat să explorăm diverse lucruri; orașul Poreč, de exemplu, care este și mai frumos decât Umag. Are o istorie bogată, de 2000 de ani. Cea mai renumită atracție a sa este o bazilică din secolul VI, care face parte din patrimoniul UNESCO. Este una dintre cele mai renumite stațiuni ale Croației și deține și una dintre cele mai mici și înguste străzi din Europa, Ulica Stjepana Konzula Istranina.

Vrsar

Vrsar (în venetă sau venețiană: Orsera) ne-a fost recomandat de proprietara locului de cazare, mai exact, ne-a recomandat un restaurant din Vrsar, dar bine că am ajuns acolo, că tare frumos a fost! Este un loc de-a dreptul romantic și are unul dintre cele mai frumoase porturi pe care le-am văzut vreodată prin partea asta de lume (vezi fotografia principală din articol, mai sus).
Vrsar se află pe un deal destul de proeminent, așa că este un loc cu vedere foarte bună asupra peisajelor de prin partea aceasta de Istria, asupra mării, a micilor insule din apropiere ș.a.m.d. În Vrsar există mai multe locuri cu panoramă și trebuie să ajungeți neapărat la două-trei dintre ele. Noi am ales cel mai mare dintre ele, cel de lângă biserica lui Sf. Anton de Padua, dar mai apoi am ajuns și la cel de lângă biserica Sf. Martin. Dacă vă simțiți sportivi, urcați și în turnul bisericii noi din Vrsar, din piața centrală, pentru o super panoramă asupra zonei.
Apoi pierdeți-vă, pur și simplu, pe străduțele medievale ale așezării și bucurați-vă de pisicile care vă vor ieși în cale. Istoria este aproape palpabilă aici, luați-vă o cafea la pachet și imaginați-vă, apoi, cum o fi fost pe aici viața în Evul Mediu.
Recomand restaurantul pe care ne-a fost recomandat și nouă. Trošt este un restaurant specializat pe fructe de mare și pește, care se află chiar pe mal și deci are o vedere super spre mare. Aici Alin a ales stridii proaspete. De parcat am parcat în parcarea de pe Rade Končara Ulica, o parcare mică, dar foarte OK. 

Rovinj

În Rovinj (în italiană: Rovigno) am avut ocazia să ne plimbăm exaaaact înainte de sosirea unei furtuni, ceea ce înseamnă că am avut parte de niște nori absolut spectaculoși peste oraș. Pentru a vizita Rovinj sau a sta acolo trebuie să fii în formă: urci non-stop trepte, totul este deluros. Sus, jos… dar foarte frumos! Pentru gustul meu, locul era chiar mult prea animat, pe unele străzi ne călcam în picioare, parcă. Am urcat până la biserica cea mare, Biserica Saint Euphemia, din fața căreia ai parte de panoramă, și am băut o cafea și-o apă la terasa de sub aceasta.
În Rovinj aș fi putut crede că mă aflu în Ungaria, atâta maghiară am auzit pe străzi. Se știe că destinația favorită de vacanță de vară a maghiarilor este Croația și Marea Adriatică în general, dar am fost totuși șocată să aud non-stop limba maghiară. Chiar și așa, cei din țările vorbitoare de germană continuă să fie cei mai numeroși turiști ai Croației, ca noutate, anul acesta am văzut foarte, foarte mulți olandezi în Croația.

Rovinj este un oraș de coastă deosebit de frumos, aflat pe o mică peninsulă, cu un centru vechi în care mașinile nu au acces (nici nu ar fi posibil). Plimbarea este de bază, iar mai apoi, o masă sau o băutură sau ceva pe una dintre terasele de pe mal – erau foarte multe și foarte faine. Cică Rovinj ar fi a doua cea mai populară stațiune din Croația, după Dubrovnik.

Peninsula Istria are și o istorie interesantă. De-a lungul vremurilor, oamenii care au trăit aici au aparținut de diverse imperii și state. Istria a făcut parte din Regatul Italiei sub Napoleon, din Imperiul Habsburgic și din Imperiul Austro-Ungar. După Primul Război Mondial a revenit Italiei, iar după cel de-al Doilea Război Mondial, Iugoslaviei. Acum face parte din Croația, iar potrivit recensământului din 2011, 68% dintre locuitorii săi sunt croați.

(to be continued)

One thought on “Zece zile pe Peninsula Istria din Croația (1). Desculță prin orașele de pe coasta de vest”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

eighteen − 5 =