Expoziția World Press Photo este prezentă acum și în Timișoara

„Nicicând lupta cu fake news-ul nu a fost mai dură ca acum, iar jurnalismul adevărat și fotografia de reportaj încearcă să aducă adevărul în fața privitorului în cel mai nealterat mod posibil. Este extrem de important să expunem aceste imagini și povești în locuri ușor de accesat și în forme simplu de consumat astfel încât societatea să vadă, cu ochii ei, evenimentele din întreaga lume. Din acest motiv, anul acesta am scos expoziția din muzeu și am mers direct către public, în inimile marilor orașe și, sperăm, în memoria cât mai multor oameni. 

E timpul să ne informăm corect, să ne verificăm sursele, să fim educați, să ieșim din ciclul știrilor locale și să ne îndreptăm privirea și către subiectele globale importante. Iar expoziția World Press Photo are această forță. Dorința noastră este ca cei care o văd să plece măcar cu un semn de întrebare, dacă nu complet schimbați.” 

Cristian Movilă, fondatorul fundației Eidos și reprezentantul World Press Photo în România 

Competiția World Press Photo recunoaște fotojurnalismul de calitate și premiază imagini și povești din întreaga lume. Anul acesta, din 64 823 de lucrări înscrise de către 4 066 fotografi din 130 de țări, au fost selectați 241 de câștigători regionali și 4 câștigători global.

Fotografia de mai sus este „Fotografia Anului”: a fost realizată la Kamloops Residential School, de fotograful Amber Bracken din Canada, pentru The New York Times. Este pentru prima oară în istoria World Press Photo când imaginea câștigătoare nu surprinde oameni: poza comemorează copiii care au murit în școala rezidențială indiană Kamloops, o instituție creată pentru a asimila forțat copiii indigeni și unde au fost descoperite 215 morminte nemarcate…

Fotografia mea preferată din cadrul expoziției este cea de mai jos, care m-a marcat fantastic. Nu am ales-o în urma vreunei analize. Mi-a „vorbit”, pur și simplu. Pentru mine, casa (în sensul de cămin, de refugiu) este un loc extrem de important, iar să îți pierzi casa – în urma unui lucru atât de stupid, de inutil și de nedrept și de tragic, ca un război – este ceva inimaginabil. În această fotografie realizată de Guillaume Herbaut îl vedem pe Alexi Stipanovich în fața casei în care locuiește, în Donbas, Ucraina.

Mai multe despre fotografie, aici.

Motivul pentru care iubesc fotografia de presă este că surprinde cu adevărat momente și emoții. Pentru că înseamnă instantanee de tipul celora care te fac să spui: da, într-adevăr, contează aparatul, dar cel mai mult contează, desigur, ochiul fotografului. Și degetul care apasă pe declanșator – în momentul potrivit. Din unghiul potrivit. Și reușește să surprindă realitatea din față cel mai bine cu putință. Fotografia de presă îți arată realitatea necosmetizată, te surprinde și te pune pe gânduri.

Din păcate, de cele mai multe ori, ne prezintă lucruri triste, nu frumoase. Iar în acest sens, ne ține în față o oglindă…

Vă recomand să mergeți să vizitați expoziția! Și nu faceți ca mine: nu vă duceți acolo la miezul zilei, să vă bată soarele în cap și să vă miciți ochii pentru a vedea fotografiile. Ai nevoie de timp pentru a analiza și savura instantaneele și poveștile, așa că alegeți-vă bine momentul din zi și alocați timp suficient parcurgerii panourilor.

*