Viena pentru începători și avansați – Partea a VIII-a. Plimbare prin două cimitire vieneze

După vreo cinci ani de când Viena a devenit a doua mea casă, în 2016 am ajuns, în sfârșit, în două locuri mai puțin cunoscute ale capitalei Austriei, care pe mine personal mă interesau foarte mult. În două dintre cimitirele Vienei, Sankt Marxer Friedhof și Zentralfriedhof. Nu este vorba despre vreun hobby morbid, ci pur și simplu eram curioasă de aceste două locuri speciale. De ce să vrei să mergi într-un cimitir? Hm, aflați dacă citiți rândurile de mai jos.

Vizitarea acestor două cimitire este un program potrivit pentru avansați. În seria aceasta de articole am adunat câteva dintre atracțiile acestui oraș: pe cele foarte importante și despre care a auzit cam toată lumea le-am adunat sub titlul „pentru începători”, iar cele mai extra, mai puțin cunoscute publicului, sub titlul de „pentru avansați”. Cele două cimitire se înscriu în cea din urmă categorie. Însă de ce am fost eu curioasă de aceste două locuri?

Cimitirul Sankt Marxer

Cimitirul Sankt Marxer se regăsea pe bucket list-ul meu, întrucât un vienez get-beget mi-a spus că este plin de tufe de liliac. Recomandarea a sunat cam așa: este un cimitir foarte, foarte vechi, cu o atmosferă deosebită, care merită să fie vizitat primăvara, pentru că este plin de tufe de liliac, ceea ce înseamnă un parfum fantastic dacă vizita cade în perioada de înflorire (aprilie-mai). Ei bine, eu nu am avut nevoie de mai multe descrieri, am devenit de îndată interesată.

M-am și văzut, deja, cum mă plimb printre mormintele vechi, cu o estetică deosebită (cel puțin pentru mine), sub tufele de liliac. Și cum încerc să îmi imaginez cine își doarme somnul de veci în acest loc. Cine au fost ei? Cum a fost viața lor? Și care a fost povestea lor?

Au trecut câțiva ani până să aibă loc această vizită la cimitir. A meritat. A fost exact cum mi-am imaginat. Un cimitir vechi, cu o atmosferă specială, plin de tufe de liliac; un miros fantastic, deși florile numai ce au început să se deschidă. Mai mult decât atât, am avut ocazia să văd și mormântul lui Wolfgang Amadeus Mozart, ba chiar am prins și o ședință foto de logodnă.

Cimitirul acesta a fost în folosință între 1784 și 1874, pentru mai puțin de un secol. Înființarea sa a fost ordonată de împăratul habsburgic Iosif al II-lea: conform poruncii sale, vienezii nu au mai putut fi îngropați în interiorul zidurilor orașului, ci numai în afara lor. Împăratul a ordonat, de asemenea, să se facă doar gropi comune. Această decizie a fost mai mult sau mai puțin respectată; cu toate acestea, din cauză că, pur și simplu, la Viena acesta era mersul lucrurilor în vremurile acelea, marele compozitor Mozart, decedat în 1791, a ajuns, de asemenea, într-o groapă comună.

Este adevărat că mai târziu s-a încercat identificarea locului exact în care au ajuns rămășițele sale pământești. Acest lucru a eșuat, însă. Astfel, piatra de mormânt vizibilă astăzi în cimitirul Sankt Marxer, pe care apare numele lui Mozart, determină doar la modul aproximativ locul în care s-ar afla locul său de veci. Mai mult decât atât, această piatră de mormânt nici măcar nu este cea originală. În trecut, aici s-a aflat un alt monument funerar, care a fost mutat la Zentralfriedhof, în imediata apropiere a mormintelor celorlalți compozitori austrieci celebri.

După închiderea sa, cimitirul cu mii și mii de morminte a ajuns în paragină. În secolul XX a fost însă renovat, a primit statut de monument, iar în 1937 a fost deschis publicului. Astăzi funcționează ca un parc. Nu este chiar o atracție turistică, deși am văzut câțiva străini pe acolo, care au venit tocmai ca să vadă piatra funerară a lui Mozart.

Cimitirul Sankt Marxer se află în sectorul 3 al Vienei (Landstraße), adresa fiind Leberstrasse 6-8. Piatra funerară a lui Mozart este cea cu numărul 179; la stânga față de aleea principală. De altfel, la intrare se regăsește o listă cu numele personalităților care au fost îngropate în acest cimitir. Dar dacă nu sunteți vienez sau cel puțin austriac, majoritatea nu vă vor spune nimic.

***

Zentralfriedhof

Cimitirul central din Viena, Zentralfriedhof este în primul rând imens. Se cheamă așa nu pentru că s-ar afla în zona centrală, ci pentru că este cimitirul principal și totodată cel mai mare. Se află în sectorul 11 al Vienei (Simmering), pe Simmeringer Hauptstrasse.

A fost deschis în 1874 și este unul dintre cele mai mari cimitire din lume. În privința suprafeței sale, se află pe locul doi în Europa, iar în ceea ce privește numărul celor înmormântați aici, pe primul loc. Este, totodată, cel mai important dintre cele aproximativ 50 de cimitire din Viena.

Dacă doriți să îl vizitați pregătiți-vă bine: veți avea nevoie de pantofi comozi și nu ar fi o idee rea să vă descărcați și aplicația mobilă a cimitirului (!) sau să faceți rost de harta tipărită a acestuia, care vă va ajuta să vă orientați. Totodată trebuie să știți ce doriți și unde vreți să mergeți. Cimitirul are mai multe porți de intrare, iar lungimea totală a aleilor sale însumează 100 de kilometri (!), așa că vă puteți pierde într-o clipită printre morminte.

De fapt, este atât de mare, încât pentru plata unei taxe de câțiva euro puteți intra până și cu mașina. Desigur că este accesibil și cu bicicleta, iar pentru turiști se organizează până și plimbări cu trăsura.

Celor interesați li se pune la dispoziție chiar și audioguide. Și adevărul este că Zentralfriedhof chiar este un punct de atracție turistic. Din mai multe motive. Este uriaș. Monumental. Suprafața sa este mai mare decât cea a centrului istoric al Vienei. Chiar și o mică plimbare în acest cimitir vă va oferi ocazia să vă formați niște gânduri noi despre viață și moarte.

Aici veți găsi mormintele multor celebrități austriece, precum Ludwig van Beethoven, Franz Schubert, Johannes Brahms și mormintele ambilor Johann Strauss (alegeți să intrați pe poarta 2). În fața bisericii principale a cimitirului, într-un loc complet separat, sunt îngropați foștii șefi de stat ai Austriei.

Tot aici se odihnește și marele star pop austriac, faimosul Falco, decedat tânăr într-un accident de mașină. Există până și un muzeu care prezintă obiceiurile funerare ale Vienei. Dar poate unul dintre cele mai interesante lucruri este că în acest cimitir poate fi îngropat oricine, indiferent de religia pe care a avut-o în timpul vieții: catolici, protestanți, ortodocși, evrei, musulmani, budiști etc.

În acest cimitir au loc zeci de înmormântări în fiecare zi. Iar numărul celor îngropați aici depășește numărul locuitorilor Vienei. În timp ce capitala Austriei are aproape două milioane de locuitori, în sutele de mii de morminte de la Zentralfriedhof se află rămășițele pământești ale trei milioane de oameni. Și imaginați-vă… cimitirele din Viena dețin o bază de date centralizată, în care puteți căuta cu ușurință informațiile dorite.

Trebuie să amintesc și de conceptul Ehrengrab: cheltuielile cu îngrijirea mormintelor cărora li s-a acordat acest statut sunt suportate de autoritățile locale (dacă nu există descendenți sau instituții care să se ocupe de această sarcină). Acestea pot fi nu doar morminte ale unor personalități, ci și unele care au o importanță deosebită din punct de vedere istoric sau arhitectural. În Europa, cele mai multe Ehrengrab se află în Viena și Berlin.

La final, un pic de umor vienez în legătură cu subiectul. „Halb so groß wie Zürich – aber doppelt so lustig ist der Wiener Zentralfriedhof!“, adică… cimitirul vienez are doar jumătate din suprafața orașului Zürich, dar este un loc de două ori mai distractiv. Așa glumesc vienezii! Iar trecerii în neființă, la Viena i se mai spune și: „Er hat den 71er genommen”, adică a luat tramvaiul 71 – întrucât la Zentralfriedhof se poate ajunge cel mai ușor cu tramvaiul numărul 71.

*

(Seria aceasta de materiale a apărut pentru prima oară pe portalul Hello Magyarok din Ungaria, în 2015-2016. Articolele sunt traducerea și adaptarea celor originale în limba maghiară.)