Vechea sobă a bunicilor – decor în noul meu dormitor

Întotdeauna am apreciat lucrurile vechi și m-am străduit să le găsesc un loc în casă – sau cel puțin, le țineam depozitate pe undeva, pentru că nu mă lăsa sufletul să le arunc. Unele au doar o valoare sentimentală, altele sunt valoroase cu adevărat. Soba despre care vreau să scriu astăzi cred că se încadrează în ambele situații.

Am ținut-o multă vreme afară, lângă peretele lateral al unei șure (câtă cruzime!). Mă și durea sufletul când mă uitam la ea, dar știam totodată că într-o zi îi va veni rândul: o voi recondiționa personal, așa cum știu, și îi voi găsi un loc în casă. Tata m-a ajutat să o curăț – cu ajutorul unei perii de sârmă, cu care a dat jos toată rugina. Arăta deja cu totul altfel! Era dată deja și cu deruginol, și sinceră să fiu într-un final mi-a părut rău că nu l-am lăsat așa, modelul frumos de pe sobă ieșea mult mai bine în evidență decât iese acum, după ce am vopsit-o. (Probabil că în viitorul mai îndepărtat o voi curăța din nou și o voi lăsa așa.)

Inițial nu era în plan să ajungă în dormitorul cel nou, dar pe măsură ce avansăm cu mobilarea și decorarea lui, mi-am dat seama că această sobă se potrivește acolo la marele fix. Mai mult decât atât, m-am hotărât să îi dau un fel de rol de… șemineu, întroducând acolo unde ardea focul pe vremuri, niște lumânări – vă spun sigur că este de mare efect! Am vrut să o vopsesc în roșu, dar culoarea nu i se potrivea deloc, mai mult decât atât, nuanța Emperor Silk, nuanța de deep red (cică) de la Annie Sloan Chalk Paint, o vopsea pe care o admiram foarte mult și pe care am dat o grămadă de bani, a ieșit roz, foarte roz… și nu s-a închis deloc la culoare nici după ce am dat cu ceară antichizantă peste… M-am tot uitat la sobă și eram foarte dezamăgită, nu îmi place rozul defel, și nici nu se potrivea în cameră, așa că într-un final am vopsit soba cu vopsea neagră (acrilică). Acum arată frumos, dar încă mai cred că soba a fost cea mai frumoasă nevopsită.

Acum soba este neagră și se află deja în dormitor.

Nu știu încă sigur dacă acesta este locul ei final, amenajarea nu este finalizată încă, de exemplu, și acea pictură proptită de perete se află acolo doar temporar. Așa se prezintă când este folosită pe post de… „șemineu”:

Și acum, să vă spun povestea sobei… este făcută la Călan, scrie pe ea în limba maghiară că este de la uzina de acolo (Kaláni Vasgyár). Am regăsit-o și pe pagina de internet a unui muzeu din Budapesta/Ungaria, alături de multe alte sobe de acest gen, de la același producător sau de la alții – este așadar un obiect de muzeu și mie îmi face plăcere să îl am în cameră. Oricum sunt fană a combinatului de nou cu vechi 🙂 Soba aceasta a aparținut străbunicilor și bunicilor mei din partea tatălui, și a ajuns în casa noastră atunci când aceștia s-au mutat de la Nadăș în aproapierea Timișoarei. Un motiv în plus pentru ca soba aceasta să fie importantă pentru mine 🙂

Rămâneți pe aproape, urmează în curând pozele (aproape) finale cu dormitorul renovat. 

(Dacă ai și tu un obiect vechi pe care dorești să îl recondiționezi – mic mobilier, rame, sobe, lampe etc. – scrie-mi, s-ar putea să te pot ajuta!

T.