În Elveția fiind, mă uit deseori cu jind la multitudinea de evenimente de acasă, acum, în anul în care Timișoara poartă titlul de Capitală Europeană a Culturii. La finalul lunii mai am avut ocazia să petrec în orașul meu natal o săptămână în care mi-am propus – în mod voit – să bifez cât mai multe vizite la muzee și expoziții, respectiv participări la evenimente. Cam cum ar face un turist; altfel spus, am fost turist în orașul meu. M-am afundat în oferta culturală a acelei săptămâni și a fost o experiență interesantă. Timișoara este un oraș mai vibrant ca oricând, iar eu mă bucur de ceea ce oferă în 2023.
În primul rând, orașul chiar este foarte frumos. În al doilea rând, am văzut o mulțime de străini prin urbe – prin centru am tot prins grupuri cu cu câte un ghid turistic, la coada de la casa de bilete a muzeului am dat de turiști din afară, pe la terase am auzit vorbindu-se tot felul de limbi… Am prins și un weekend mai aglomerat, în care aveau loc o serie de evenimente prin Timișoara, peste 100 la număr. Am ales ceea ce se poate vedea în lista de mai jos. (În ceea ce privește expoziții, unele dintre ele mai durează, așa că le mai puteți trece pragul, dacă nu le-ați văzut încă.)
Am fost la expoziția Cucuteni de la Muzeul de Artă
Muzeul Național de Artă din Timișoara găzduiește până în toamnă cea mai prestigioasă colecție de artă preistorică din răsăritul Europei. Expoziția „Apogeul artei preistorice europene – Cultura Cucuteni”. Absolventă de Antropologie fiind, am fost foarte interesată să văd live obiectele acestea cu o vechime de 5500-7000 de ani: la Timișoara au fost aduse peste 200 de exponate, printre care și celebrele „Hora de la Frumușica”, „Soborul Zeițelor” și „Sfânta Familie” de la Poduri, complexele de cult de la Ghelăiești.
Expoziția este deschisă până în 1 octombrie 2023.
Am fost la expoziția dedicată Timișoarei, tot la Muzeul de Artă
Expoziția temporară „Timișoara – portretul unui oraș” de laMuzeul Național de Artă din Timișoara este compusă din lucrări ale artiștilor locali contemporani, cât și din opere de artă aflate în patrimoniul muzeului. Este o celebrare a moștenirii culturale a orașului, precum și a artiștilor care de-a lungul timpului au surprins în lucrările lor orașul. Mi-a plăcut deosebit, am descoperit un nou pictor preferat și am rămas mută la o lucrare a Suzanei Fântânariu, vă recomand să o căutați și să vă interesați din ce este realizată, a fost o mare surpriză!
Expoziția este deschisă până în 15 octombrie 2023.
Am fost la expoziția de la celebra Cazarmă U
„după SCULPTURĂ. SCULPTURĂ după” este o expoziție organizată de Fundația Interart Triade din Timișoara, la care participă nu mai puțin de 70 de artiști. Pentru mine această expoziție era foarte atractivă și pentru că are loc la Cazarma U, o clădire în care nu am avut ocazia să intru niciodată. Edificiul din apropierea Pieței Unirii este uriaș și fascinant; înțeleg că urmează să fie transformat în hotel de lux, iar până atunci, proprietarul l-a pus la dispoziția artiștilor, pentru evenimente culturale. Încăperile sale au fost acum umplute de lucrări de artă – Cazarma U arată absolut demențial ca spațiu de expunere, mi-a plăcut mult. Sunt patru expoziţii permanente, dar și unele temporare, totodată au loc și întâlniri, dezbateri şi programe educative care propun răspunsuri la întrebarea: „în câte feluri mai trăieşte încă Sculptura?”.
Într-o sală de la intrare, cei de la librăria La Două Bufnițe au amenajat un pop-up store de-al lor – aici găsești albume de artă (foarte mult cu Brâncuși, în așteptarea expoziției sale de la Timișoara), respectiv o vitrină plină cu vederi vechi cu Timișoara.
Expoziția este deschisă până în 30 noiembrie 2023.
Am urcat în turnul din centrul orașului
Nu am putut rata controversatul turn din Piața Victoriei, care a generat atât de multe pasiuni și supărări prin oraș. Eu nu am luat treaba asta așa în serios – nu mi se pare nici wow, dar nici dizgrațioasă, pur și simplu am profitat de faptul că în piață există acum un loc în care te poți urca pentru a vedea centrul de sus. Instalația „Pepiniera. 1306 plante pentru Timișoara” a fost concepută de MAIO Architects din Spania, partenerul local fiind Ordinul Arhitecților din România – Filiala Timiș. Vizitarea turnului este gratuită, iar ocazional, acest loc găzduiește și diverse evenimente.
Mi se pare cel puțin nostim că mulți s-au plâns pe social media că turnul a fost montat în centru ca să acopere Catedrala (LOL), când colo, lumea urcă în el și face poze de sus ȘI cu catedrala, printre altele. :))
Am fost la deschiderea noii ediții a „Narațiuni sonore”
„Narațiuni sonore” este un proiect al Asociației Simultan din Timișoara. În perioada în care m-am aflat în oraș a avut loc o nouă ediție a acestui proiect, cu participarea unor artiști din Franța, Belgia, Italia, Germania, Austria, Luxembourg, Estonia, Bulgaria, Ucraina, Norvegia și România, care prin creațiile lor ne-au propus să reflectăm asupra diversității lumii, dar mai ales a fragilității ei. Deschiderea oficială a avut loc la Baza Constructorul, pe malul Begăi: în clădirea bazei a avut loc o expoziție de artă contemporană, iar într-o piscină abandonată și goală publicul a ascultat creațiile sonore ale artiștilor care au înregistrat sunetele canalului Bega și al viețuitoarelor sale, realizând un mixaj din acestea. Pe malul Begăi, în niște căști am putut asculta și înregistrările brute realizate de participanții la proiect.
Am admirat umbreluțele care colorează strada Alba Iulia
Umbrelele colorate de pe strada Alba Iulia mă încântă în fiecare an. Sutele de umbrele de pe una dintre cele mai circulate străzi pietonale din centru au apărut pentru prima oară în 2014, ca promovare pentru un festival organizat de Primăria Timișoara. A avut așa un succes, încât instalația este remontată an de an, în fiecare primăvară-vară. Nu poți să nu observi că lumea adoră strada cu umbrele, se tot fotografiază acolo – în plus, vara umbrelele aduc și umbră, ceea ce este foarte binevenit. Din turn (dar și de la ferestrele unora dintre clădirile de pe stradă) pot fi admirate și de sus. Nu le ratez niciodată atunci când se întâmplă să fiu acasă, la Timișoara.
Am fost la festivalul de teatru de la Teatrul Maghiar
Printre proiectele importante ale Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely” se regăseşte TESZT, Festivalul Euroregional de Teatru din Timişoara. Eu iubesc teatrul, așa că mă străduiesc, de regulă, să fiu acasă în perioada festivalului, pentru că atunci am ocazia să văd multe spectacole într-un timp scurt. Pe vremuri le vizionam pe toate care se regăseau în program – mai nou aleg doar câteva, pentru că altfel este, pur și simplu, prea mult. Am fost și acum la câteva dintre piesele care au fost invitate la Timișoara, printre altele, și la un spectacol care a avut loc la Aerodromul Cioca, în hangar (un teatru din Danemarca), respectiv la unul care s-a ținut în Piața Libertății (un teatru din Italia).
Am fost pentru prima dată în viață la Teatrul Auăleu
Mi-e rușine să recunosc, dar până acum chiar nu am ajuns la niciun spectacol al Teatrului de Garaj și Curte Auăleu. Am făcut-o acum și mi-a plăcut mult: am văzut piesa Grand Hostel Timișoara, pe care v-o recomand din tot sufletul, mai ales dacă sunteți timișoreni (ca să înțelegeți absolut toate inside jokes). Așa comod ca pe scaunele de la Auăleu nu am mai stat demult. Pur și simplu, tot locul acela, Scârț Loc Lejer, este un loc special! Mai merg.
În plus, m-am plimbat mult prin centrul orașului și m-am bucurat de atmosfera efervescentă. Am văzut, din nou, multe clădiri nou renovate. Am surprins multe grupuri de turiști, am tot auzit vorbindu-se în diferite limbi, străzile și piețele erau deseori pline de oameni – chiar și seara târziu. La o grămadă de evenimente care m-ar fi interesat chiar nu am mai avut când/cum să ajung, atât de multe erau!
Îmi pare rău (not) pentru cârcotași, dar Timișoara chiar arată bine în anul capitalei culturale, orașul este foarte, foarte viu. I love it! Chiar mi-am propus să vin acasă mai des, pentru a prinde cât mai multe evenimente și momente. Chiar este păcat de cei care nu reușesc să se bucure de acest an special!
