Știați că la Zürich există o fântână din care poate curge și vin, nu doar apă? Știați că aici a fost deschis primul restaurant vegetarian din lumea occidentală, care funcționează și astăzi? Știați că pe o biserică din Zürich se află un ceas care are cel mai mare diametru din lume? Știați că Lenin a trăit o vreme ca refugiat în acest oraș? Știați că în Zürich puteți vedea 20 de picturi miniaturale realizate pe gume de mestecat „aterizate” pe trotuare? Sunt doar câteva dintre lucrurile noi pe care le-am aflat despre Zürich, la un tur ghidat prin orașul vechi, organizat cu ocazia Zilei Mondiale a Turismului, 27 septembrie.
Zürich Tourism, biroul de informare și promovare turistică din Zürich oferă dintotdeauna tururi ghidate. Eu am tot avut de gând să particip la unele, dar am tot amânat. Sunt abonată la newsletter-ul lor, așa că atunci când am aflat că de Ziua Mondială a Turismului vor avea loc o grămadă de tururi ghidate gratuite, mi-am zis că dacă nu acum, atunci când? Am apăsat instant pe butonul de înscriere și mi-am rezervat un loc pentru cel mai basic dintre tururile ghidate, cel organizat în orașul vechi din Zürich.
Am fost foarte curioasă. Mă întrebam, de exemplu, dacă voi afla ceva nou? Și trebuie să vă spun că nu am fost dezamăgită, turul chiar a fost interesant și bine construit. Dacă sunteți expați care locuiți în Zürich, vă recomand să nu citiți acest articol dacă aveți de gând să participați vreodată la acest tur – ar fi păcat să știți deja conținutul. Atunci când am participat la tururi ghidate în Timișoara, eu NU am povestit în detaliu pe blog aspecte despre tur și nu am apreciat deloc când am văzut că alții au făcut asta – lăsați oamenii să fie surprinși atunci când participă. Acum o fac pentru că situația este diferită, am puțini cunoscuți care locuiesc în Zürich și care ar putea merge la tur, iar pe ei i-am prevenit mai sus.
Punctul de întâlnire pentru tur a fost chiar biroul de informare turistică din gara principală din Zürich. De-a lungul zilei au avut loc foarte multe tururi, în mai multe limbi, eu am participat la un tur în limba engleză organizat în orașul vechi, și am pornit de la gară cu grupul la ora 11 fix, în stil elvețian. Ghidul ne-a întrebat dacă sunt printre noi oameni care locuiesc în Zürich și cam jumătate dintre participanți erau expați. Și sincer turul mi s-a părut foarte potrivit pentru cei care locuiesc deja aici, dar vor să afle mai multe!
Turul a început în fața gării, unde ni s-au oferit câteva informații de bază despre Zürich: câți locuitori are, ce suprafață are. Zürich este un oraș cam de mărimea Timișoarei, are în jur de 400 000 de locuitori, ceea ce în liniștita Elveție – spunea ghidul – este perceput ca fiind un oraș uriaș, foarte aglomerat și zgomotos. Asta ar spune elvețienii dacă i-ai întreba despre Zürich, a spus ghidul, adăugând că dacă cineva a sosit dintr-o țară cu mari metropole, Zürich desigur că i s-ar putea părea chiar un oraș liniștit. De altfel, acesta este cel mai mare oraș din țară și un oraș foarte internațional, în care 40% dintre locuitori nu sunt cetățeni elvețieni, ci oameni mutați aici din alte părți ale lumii.
Am aflat mai multe despre gara mare și despre cum și când și de ce a fost fondat acesta. Ni s-a atras atenția asupra statuii politicianului elvețian Alfred Escher, care a avut ideea realizării unei rețele de cale ferată care să treacă și dincolo de granițele țării, pentru ca țara să poată fi tranzitată de către toți vecinii săi. Același om a pus și bazele primei bănci și a primei companii de asigurări din Elveția, pentru a finanța planurile sale mărețe. Gara este și astăzi un punct de referință pe harta Europei, iar banca Credit Suisse și asiguratorul Swiss Life mai există și astăzi.
Turul a continuat pe Bahnhofstrasse, cea mai aglomerată și scumpă stradă din Zürich, care leagă gara de lac, adică de Zürichsee. Este cea mai scumpă stradă din Elveția și a patra cea mai scumpă stradă din lume. Aici se află bănci și magazine, dar și câteva restaurante și cafenele, dintre care multe pe acoperișuri – localurile de tip rooftoop sunt la mare căutare pe aici.
Pe Bahnhofstrasse am aflat despre primul restaurant vegetarian din lumea occidentală, Hiltl, care funcționează și astăzi; despre observatorul din Zürich, turn în care funcționează cel mai celebru bar din oraș, barul Jules Verne; despre o clădire-monument de arhitectură modernă pe care este afișat în fiecare zi un cuvânt aleatoriu dintr-o listă de 3000 de cuvinte formate din cinci litere (în germană, engleză și franceză), inscripția făcând parte din conceptul clădirii și fiind folosit inițial pentru denumirea brandului care a comandat proiectul de arhitectură, dar care s-a mutat de aici; iar odată ce am ajuns pe Rennweg, am aflat că aici s-a aflat intrarea principală în orașul Zürich, pe când orașul mai era fortificat. Nimic din toate aceste lucruri nu îmi erau cunoscute!
Odată ajunși în partea veche a orașului, în centrul său istoric, în zona medievală, ghidul ne-a povestit despre particularitățile clădirilor medievale în general, unele lucruri fiindu-mi cunoscute, dar altele, nu. Ne aflam, deja, pe malul râului Limmat, căruia i se datorează faptul că a luat naștere orașul Zürich: acest râu se scurge în râul Aare, care ajunge apoi la Rin, și astfel se poate ajunge la Marea Nordului. Râul Limmat este parte a unei rute comerciale foarte lungi, prin urmare, aceasta a fost o locație importantă. Râul Limmat a fost motivul în sine pentru care romanii au ajuns în partea această de lume.
Aici suntem în locul în care s-a născut orașul Zürich, a spus ghidul atunci când am ajuns la ceea ce se numește Lindenhof. Un punct preferat de turiști pentru că oferă o vedere superbă asupra râului și a părții vestice a orașului. Este locul în care a luat naștere orașul căruia romanii i-au spus Turicum: ei au făcut aici un punct vamal pentru tot ceea ce trecea pe râul Limmat. Însă atunci când au sosit romanii, aici locuia deja o populație celtică: tribul helvetic. Ni s-au arătat și imagini cu felul în care a arătat punctul vamal de pe vremuri. Astăzi, mai există un fragment din acesta.
Vizita la Lindenhof a fost o ocazie bună pentru ghid de a ne povesti despre cele două universități celebre și foarte recunoscute ale Zürichului. Ambele se află pe cealaltă parte a Limmatului și se văd perfect de aici: Universitatea din Zürich și ETH Zürich; aceasta din urmă este universitatea tehnică ce a dat lumii nu mai puțin de șase laureați Nobel, printre care se află și Einstein, al cărui dulăpior personal din vestiar a fost păstrat nealterat și mai poate fi văzut și astăzi.
Turul a continuat pe străduțele medievale cu vizitarea Bisericii Sf. Petru din Zürich, care datează din secolul IX, și pe turnul căreia se află ceasul mecanic cu cel mai mare diametru din lume: are 8,7 metri. Dacă și astăzi mai este ceva unic, de nivel record, vă dați seama că pe vremuri acest ceas a fost aproape un miracol, a spus ghidul. S-a dorit, deja atunci, ca locuitorii orașului să vadă, de oriunde s-ar afla, cât este ora. So Swiss! De aceea, un ceas se regăsește pe toate laturile turnului, un turn care de altfel a fost folosit și ca post de supraveghere anti-incendii, până în 1911.
Imediat lângă biserică am descoperit alte urme ale romanilor: rămășițe ale unoi băi termale de acum 1800 de ani, aproape imposibil de fotografiat sub platforma metalică peste care se trece și sub care se află; de aceea, mai bine v-am pozat panoul. Ceea ce se poate vedea pe Thermengasse sunt pilonii aceia de la baza băilor. Eu am mai trecut pe aici și chiar nu am observat că sub picioarele mele se află o atracție turistică…
Ultima oprire înainte de a trece podul peste Limmat, pentru a ajunge pe partea cealaltă, a fost Hotelul Storchen, un hotel extrem de renumit pe aici, vechi de 660 de ani, și pe care îl știam demult, dar pe acoperișul căruia habar nu aveam că se află o decorațiune care înfățișează un cuib cu berze. Pare-se că acest hotel este considerat a fi un hotel norocos pentru cupluri… Are și o terasă cu un view foarte fain, precum și o mică stație de vapoare.
(continuare, în partea a doua)
