În urmă cu un an aveam să aflu că în Elveția are loc „Transylvania’s Hidden Treasures”, o expoziție care prezintă cele mai importante elemente ale unei colecții private de artă populară transilvăneană deținute de un rezident elvețian originar de lângă Brașov. Într-o galerie din Basel au fost expuse 186 dintre cele 600 de piese de artă și design popular transilvănean pe care Miklós von Bartha le-a adunat în decursul a cinci decenii. M-am dus să văd expoziția, evident… Îmi pare rău că abia acum scriu despre asta; dar mai bine mai târziu, decât niciodată.
Povestea nașterii expoziției este cel puțin interesantă: se face că un designer vestimentar din S.U.A., JJ Martin, care acum trăiește în Milano, și un maghiar din România, Miklós van Bartha, care acum trăiește la Basel și deține o galerie de artă, s-au întâlnit în lobby-ul unui hotel dintr-o stațiune elvețiană de schi. Au intrat în vorbă datorită unui cățel, iar în urma conversației purtate, între cei doi s-a format o legătură de prietenie. Într-un final s-a ajuns la o invitație din partea lui Miklós von Bartha: JJ Martin a vizitat într-o zi galeria de artă a celui dintâi, unde a fost chemată mai mult pentru a i se arăta colecția de artă populară transilvăneană din spatele galeriei, și nu neapărat galeria în sine.
„Miki mi-a făcut un tur al galeriei sale chic. (…) Apoi m-a condus în spatele galeriei. (…) Când a deschis ușa, m-am regăsit într-o încăpere parcă fermecată, plină de comori: era o replică perfectă a unei încăperi transilvănene, plină cu mobilă, textile și ceramică, toate ornate cu niște modele uluitoare. (…) Miki a creat acest cadru magic pentru a-și păstra acolo colecția bogată de textile și ceramică veche transilvăneană, adunată cu atenție și minuțiozitate de-a lungul a mulți ani de căutări prin anticariate din România și Ungaria. Am deschis și dulapurile pictate, și am început să scoatem din ele lenjerii de pat și perne minunat brodate. Erau sute de piese. Peste tot în jurul nostru era plin de ceramică pictată manual.” JJ Martin
Fascinată de ceea ce a văzut, JJ Martin a creat o întreagă colecție de piese vestimentare inspirate din arta populară transilvăneană, însă într-un mod etic: menționând sursa inspirației și oferind informații despre aceasta. Iar pe Miklós von Bartha l-a încurajat să expună public colecția sa valoroasă, ceea ce s-a și întâmplat: în perioada 25 august-6 noiembrie 2022, o selecție de artă populară transilvăneană a fost expusă într-o galerie a KBH.G, adică Kulturstiftung Basel H. Geiger. Acum, despre expoziție; mai târziu, despre colecție.
Am vizitat expoziția cu multă emoție, pentru că mi s-a părut fantastic că aceste piese sunt expuse în fața publicului din Elveția. Panourile informative din cadrul expoziției spuneau foarte frumos nu numai povestea pieselor, ci și povestea proprietarului acestora și povestea Transilvaniei. Am parcurs cu atenție totul și totul era flawless.
Am aflat că punctul de plecare al colecției a fost o farfurie din casa bunicilor lui Miklós von Bartha, o farfurie care a supraviețuit în mod miraculos celor două războaie mondiale. Și iată că o selecție din piesele colecționate apoi în decursul a cinci decenii a ajuns să fie expusă în țara cantoanelor, unde arta populară transilvăneană este practic complet necunoscută. Panourile explicau că pe vremuri, obiectele acestea nu erau doar niște piese decorative, ci erau destinate utilizării de zi cu zi. Însă ele sunt și foarte atractive datorită ornamentației, ceea ce ne arată că acești oameni simpli au creat obiecte utilitare care depășesc funcționalitatea, care au fost menite să ofere și plăcere vizuală.
Expoziția punea în vederea publicului elvețian că ceramica transilvăneană a adus o contribuție fundamentală la ceramica europeană. La prezentarea meșteșugurilor din Transilvania erau menționate lucruri ca depozitele abundente de argilă ale regiunii, industrializarea târzie a acesteia, influența culturii orientale și occidentale, precum și faptul că tradițiile au fost păstrate vii pentru un timp îndelungat.
Mi-a fost greu să nu fotografiez totul, pentru că ador genul acesta de obiecte. Mai ales textilele… Cele selectate pentru această expoziție au avut scopul de a arăta modul în care modelele tradiționale de pe aceste piese au putut fi păstrate până în prezent, și cum ele se regăsesc uneori și în decorul contemporan. (Și eu am o astfel de pernă și îi „șade” foarte bine și pe canapeaua mea de la IKEA.) Accentul a fost pus în special pe exponatele din Țara Călatei, dar au fost selectate și câteva textile săsești din colecția Bartha.
„Valoarea comercială a obiectelor nu m-a interesat niciodată. Am cumpărat aceste piese datorită atașamentului meu spiritual față de Transilvania. După expoziție, voi pune piesele mele preferate înapoi în casa și biroul meu, și mă voi bucura de ele în fiecare zi. De altfel, i-am promis familiei mele că îmi voi limita activitățile de colectare, însă bineînțeles că acest lucru nu este posibil…” Miklós von Bartha
Acum revenind la JJ Martin, cea care a fost inspirată de diversitatea și atemporalitatea ornamentelor și a lansat o întreagă colecție pentru brandul său, La Double J, colecția fiind intitulată chiar „Transylvania”. A călătorit pentru asta și a făcut o documentare riguroasă, și a menționat sursa inspirației. O selecție din piesele acestei colecții au fost de asemenea expuse în holul galeriei – le-aș fi cumpărat pe toate, căci îmi plac enorm hainele de inspirație etno și cu printuri spectaculoase. Deloc surprinzător, colecția este sold out de multă vreme, pe pagina sa de internet.
Un aspect foarte important mai este că expoziția a fost însoțită de un catalog absolut minunat, care prezintă povestea proprietarului colecției, a nașterii expoziției, precum și diferitele piese expuse, transpunându-le într-un cadru istoric, material și social, în germană și engleză. De altfel, eu datorită acestui catalog am aflat de expoziție: o cunoștință de-ale mele din Cluj-Napoca mi-a povestit despre proiect, întrucât sora lui, Enikő Szőcsné Gazda era implicată în realizarea catalogului în calitate de muzeolog și etnograf.
Nu în ultimul rând, catalogul era oferit în mod gratuit tuturor celor care vizitau expoziția și și-l doreau, ceea ce înseamnă că aveai ocazia să și iei cu tine acasă o bucățică de artă transilvăneană și să aprofundezi acasă subiectul, ceea ce este fabulos din punctul de vedere al promovării acestor valori, în fața publicului elvețian. Acum am și eu un astfel de catalog și îl prețuiesc foarte mult, arată și are un conținut mai mult decât extraordinar!
