Am ales să ne petrecem concediul în partea de est a Thailandei, pe Koh Chang. În limba thai, „koh” înseamnă insulă, iar „chang”, elefant. Koh Chang înseamnă, așadar, Insula Elefantului. Se află extrem de aproape de Cambodgia, dar este important de știut că, atunci când vorbești cu un thai, nu este prea bine să amintești de această țară vecină, întrucât de-a lungul istoriei, relația dintre cele două state a fost una plină de conflicte și probleme.
Ca mărime, este cea de-a doua insulă a Thailandei, totuși, nu este atât de populară, întrucât a fost deschisă în fața turismului abia în urmă cu un deceniu și un pic. Prin comparație, insulele Phuket sau Koh Samui au devenit atracții turistice încă din anii ’70 și ’80, dezvoltându-se în ritm alert și fiind extrem de aglomerate astăzi, la fel ca stațiunea Pattaya, renumită în primul rând pentru turismul sexual.
Cel mai apropiat oraș de Koh Chang este Trat, unde se poate ajunge și cu avionul de la Bangkok. O altă opțiune este călătoria cu autobuzul sau mașina, pe drumul național 3, până la bacul care te transferă pe insulă: de la Bangkok până aici faci aproximativ 5-6 ore. Noi așa am ajuns pe insulă. Și spre marea noastră mirare, nici nu a fost neplăcut, călătoria a fost chiar comodă și am văzut o mulțime de lucruri interesante pe drum. Plus că a costat extrem de puțin!
Peste 80% din suprafața insulei este parc național, cu păduri și cascade superbe (printre care Klong Nonsi și Klong Phlu). Abia în 2002, guvernul thailandez a decis că dorește să facă din Koh Chang un… Phuket al estului. Au fost realizate drumuri și construite hoteluri. Pentru că se află la început de drum în ale turismului, insula nu este atât de aglomerată ca alte locuri din Thailanda, și totuși, turismul are deja un efect extrem de negativ asupra zonei: produce foarte mult gunoi, o problemă pe care, se pare, cei de pe Koh Chang nu știu să o gestioneze.
Pentru cei care nu au mai călătorit niciodată în Asia, trebuie spus că atunci când pornesc la drum spre Thailanda, să se pregătească sufletește pentru faptul că normele de curățenie din Asia sunt complet diferite de cele din Europa. Aflându-mă pentru prima oară în Asia, la vederea unor lucruri am ridicat și eu, deseori, din sprâncene.
Există extrem de multe locuri frumoase, cu o atmosferă ca-n povești, iar în imediata lor vecinătate găsești, fără niciun fel de intenție de fi ascunse (ceea ce dovedește că aceste lucruri sunt privite acolo ca fiind ceva normal și prezent) mari grămezi de gunoaie. Există și un număr destul de impresionant de câini și pisici fără stăpân, care umblă libere pe străzi, mai mult decât atât, se perindă liniștite și prin locurile în care se mănâncă.
Încerc să fac o sinteză a stării de fapt. Natura este formidabilă, iar în locurile în care sunt primiți turiști, lucrurile sunt organizate și curate – în locurile mai scumpe, treaba este făcută cum trebuie, în cele mai mult sau mai puțin ieftine, așa și așa. Dar atunci când ieșim pe stradă, vedem crunta realitate. Pentru mine a fost destul de ciudat să văd în ce condiții trăiesc acolo unii oameni. M-am gândit, deseori, oare ce gândesc despre turiștii europeni care vin acolo, acești oameni săraci și simpli, care de altfel sunt foarte simpatici.
Din păcate nu prea am reușit să intrăm în vorbă cu localnicii. Acest lucru nu este deloc caracteristic pentru Thailanda, dar pe Koh Chang nu prea se vorbea limba engleză. La locul nostru de cazare, de exemplu, engleza o vorbeau doar cei de la recepție. Dintre ospătari, vreo doi știau câteva cuvinte de bază, taximetriștii și vânzătorii nu vorbeau deloc engleza. Așa că uneori este bine să știm să comunicăm prin semne. Și să nu uităm să zâmbim între timp! Când comandam de mâncare, puneam degetul pe meniu și arătam ce preparat vrem. Inscripții în limba engleză, asta da, erau cam peste tot, la fel și meniurile, pliantele și tăblițele informative erau traduse în limba engleză, deși cu foarte multe greșeli, uneori foarte nostime. Am văzut, printre altele lemonglass în loc de lemongrass, food massage în loc de foot massage…
De multe ori am apelat la Google, ca să putem arăta ce dorim. Ideea este că, dacă mergem într-un loc mai puțin popular, ca cel în care ne-am dus noi, se poate întâmpla să nu se vorbească limba engleză, un lucru de care trebuie să fim pregătiți. Să învățăm noi câteva lucruri în limba lor, este destul de improbabil. Sabai dee mai? Kawp Khun? Mai ao. Tao lai? Hawgn nam tee nai? Nu pare prea simplu, nu-i așa?
Prețurile: o noapte de cazare pe Koh Changen costă între 500 baht (bungalow fără aer condiționat) și 7000 baht (4 stele). O masă pentru două persoane, cu tot cu băuturi, între 60 baht (de la vânzătorii de pe stradă) și 1200 baht (în restaurante mai bune); o bere locală costă între 60-100 baht în restaurante și 40 la magazin. Închirierea unei motorete pentru o zi: 200 baht, 1 litru de benzină: 40 baht. Preț pentru maxi taxi între două localități: aprox. 50 baht/persoană, preț pentru maxi taxi de la bac la cel mai îndepărtat resort: 200 baht. *35 baht = aprox. 1 euro.
O oră de masaj thai, de care poți avea parte chiar și pe plajă: 250-400 baht. Să nu pierdeți ocazia, în Thailanda chiar se pricepe lumea la masaj! Cu aloe vera sau ulei de cocos este o binecuvântare pentru pielea bronzată de soare și foarte relaxant, veți dormi ca niște nou-născuți apoi.
Sunt foarte mulți turiști ruși, așa că, în multe locuri, inscripții se regăseau și în limba rușă. Dar am auzit toate limbile pe insulă, inclusiv româna (adevărat că o singură dată). Cred că localnicii nu prea pricep cum se întâmplă că noi venim acolo de foarte departe și zburăm ore întregi, pe bani foarte mulți, ca să facem baie în marea aceea, pe care ei o văd zi de zi.
Ne-am trezit la 6 în fiecare zi, pentru că la ora 18 se întuneca deja. Imediat ce personalul începea să pregătească micul dejun, le ceream cafea, pe care am consumat-o în fiecare zi pe plajă. De altfel, turiștilor le cam este permis orice, totul este extrem de lejer, relaxat, poți să te așezi oriunde, să te întinzi, să dormi… un paradis.
Curioși de continuare? Va urma!
*
Thailanda este visul oricărui călător. Este, probabil, prima idee pe care o ai atunci când vrei să descoperi Asia. Drept să vă spun, asta recomand și eu. Pleci pentru prima oară în Asia? Cel mai bine este să alegi Thailanda, țara zâmbetelor!
(Seria aceasta de materiale a apărut pentru prima oară pe portalul Hello Magyarok din Budapesta, în 2015, anul în care am vizitat pentru prima oară Thailanda. Articolele sunt traducerea și adaptarea articolelor originale în limba maghiară.)