Marcella într-adevăr nu avea încredere în el. Îi părea tigrul care ia chip de pisică blajină, ca apoi să își sfâșie prada. Prada era, desigur, Kristina. Și cum ea era cu gândul mult mai departe, nu putea să sufere meschinăria. Marcella se hotărî: încă un pas, și-i va spune „destul” – lui Rolland. Spre mirarea […]
Citește mai departe
Fetele au rămas singure. Au tot stat la povești: Marcella era un izvor nesecat de legende, iar Kristina adora poeziile. În oraș au ieșit rar. În schimb, la biserică mergeau des: Kristina se ruga mult, în genunchi, pe lespezile din fața altarului. După rugăciune, Marcella vedea, deseori, că avea ochii plini de lacrimi, dar că […]
Citește mai departe
-Intră, m-am trezit demult, a spus Kristina, în timp ce s-a apropiat și ea de ușă, cu tot cu trandafirul. -L-ai rupt de aici, de la geam? Dacă îți plac, voi cere de la grădinar un buchet din cei altoiți. Ăștia sunt doar trandafiri cățărători, cu flori mici… Ah, dar tu ai unul mare! Ai […]
Citește mai departe
Dimineața s-au trezit târziu. S-au îmbrăcat rapid, iar apoi, direcția: dejunul. Astfel au trecut zilele, una după cealaltă, dar niciuna în zadar. Au fost să pescuiască, au cules scoici și melci, au făcut poze, și-au spus poezii pe stâncile spălate de valurile mării. Au făcut plimbări pe mare, au vizitat celelalte stațiuni. Au făcut multă […]
Citește mai departe
Kristina avea o pălărie de plajă albă, cu o formă ciudată, conică. Cum purtau chinezii. -Ce frumoasă e! -Îți fac și ție una, dacă vrei. Mai am material. Și pe asta am făcut-o pe drum. -Tu ai făcut-o? E minunată. Chiar îmi faci și mie una? -Da. Hai, să mâncăm, apoi venim înapoi, luăm toate […]
Citește mai departe
Și ar fi continuat, poate, când deodată, o minge mare, roșie a căzut între ele. Erau prea adâncite în vorbă, ca să nu se sperie. Și după minge a apărut și proprietarul: un coreean, de statură destul de mică, cu păr negru, cu ochi negri, migdalați… Kristina se uita cu ochii tot mai mari. Noroc că […]
Citește mai departe
V-am povestit despre mama mea și despre faptul că a scris, cândva în adolescență, un mic roman. Voi publica, aici, pe blogul meu, ceea ce a scris. Vreau să vă rog să citiți această poveste fără să pierdeți vreodată din vedere ceea ce este: doar o poveste scrisă de o adolescentă sensibilă și visătoare. Care […]
Citește mai departe
Norocoși și fericiți sunt cei care mai au cui să îi spună „mama”. De peste cinci ani încoace, eu nu mai am parte de această bucurie. Mama mea a plecat din lumea noastră în mai 2015, cu doar două luni înainte de nunta mea, pe care a așteptat-o foarte mult. Astăzi ar fi fost ziua […]
Citește mai departe
A durat ceva până am prelucrat pozele și până am găsit puțin timp pentru a scrie despre asta, dar… în sfârșit! Toamna aceasta am reușit să realizăm o nouă ședință foto cu Nicoleta Torok. Draga mea verișoară m-a mai ajutat și în trecut – la prezentarea colecției de toamnă din 2012. Acum am făcut un shooting foto fără o […]
Citește mai departe
