Strămoșii mei și limba germană: am origini nemțești pe aproape toate liniile, toți străbuniciii au vorbit limba germană, dar din păcate, la bunicii și părinții mei, respectiv la mine, cunoștințele lor de limbă nu au mai ajuns… Este mare păcat și îmi pare tare rău. Nu faceți greșeala asta cu copiii voștri. Învățați-i orice limbă pe care o știți!❤️
Pe linie maternă: străbunica mea a fost cel puțin pe jumătate nemțoaică
În fotografiile de mai jos se află străbunica mea, Szűcs Erzsébet, născ. Hencz. S-a născut în 1913, la Șanovița sau Paniova (?) și a murit în 2004, la Moșnița Nouă. Asta înseamnă că am avut șansa să o mai cunosc și eu! Îi spuneam „Mackómama”, ceea ce înseamnă „bunica ursuleț”.
Ea era cel puțin pe jumătate nemțoaică. Ceea ce am știut mereu, dar habar nu aveam că vorbește limba germană. Am aflat asta abia destul de recent, atunci când bunica mea (cea care în prima poză de mai sus se află în brațele ei) îmi povestea cu totul altceva și a menționat și asta. Îmi pare atât de rău că nu i-a învățat pe cei doi copii ai ei limba germană! Motivele nu le cunoaștem.
Străbunica mea s-a măritat în 1933, la Tormac, cu Szűcs József, care era tormăcean maghiar din tată-n fiu. Cum străbunicul meu a murit în 1978, eu nu l-am cunoscut și cam tot ce știu despre el este că a rămas orfan de mamă la vârsta de 3 ani. Apoi tatăl său a murit în Primul Război Mondial… Cei doi au trăit la Tormac și s-au mutat la Moșnița Nouă după ce bunica mea s-a măritat aici. Au vrut să fie aproape de fiica lor și de nepoți: de mama mea și unchiul meu.
Părinții străbunicii mele s-au numit Hencz Mihály și Wolf Erzsébet. Bunica spune că stră-străbunicul era șvab și este clar că nici numele stră-străbunicii, Wolf, nu este unul unguresc, haha! De asta obișnuiesc să spun că străbunica era cel puțin pe jumătate nemțoaică. Am săpat eu ca să aflu mai multe, dar din păcate nu am avut succes. Deocamdată!
În rest, pe linie maternă mai am doar strămoși maghiari. Părinții bunicului meu matern au ajuns în zona Timișoarei via Serbia de astăzi, dar erau maghiari, potrivit celor descoperite în timpul cercetărilor mele. Un străbunic s-a născut la Makó și de acolo a ajuns la Debeljača (acum, Serbia), un alt străbunic și tatăl său s-au născut la Debeljača, o stră-străbunica și un stră-străbunic, la Itebej, și tot așa… Dar în final, cu toții s-au mutat de acolo. Pe liniile acestea, căutările mele nu au avut prea mare succes, pentru că numele de familie sunt unele foarte comune: Győri, Nagy, Kardos, Cséki ș.a.m.d.
Pe linie paternă: străbunul sosit din Boemia și fiul său vorbeau limba germană
Potrivit tatălui meu, stră-străbunicul meu Benda József (II) a vorbit limba germană. El s-a născut în 1878, la Bencecu de Sus, care a fost un sat nemțesc. Acolo s-a și căsătorit cu stră-străbunica mea Benda Erzsébet născ. Sőregh, cea care a fost bucătăreasa familiei nobiliare Dadányi. Acest stră-străbunic a plecat, apoi, în S.U.A, s-a stabilit în Michigan și acolo a și murit, în 1946.
Tatăl său a fost tot un Benda József (I), despre care am auzit – dar nu am văzut asta niciodată negru pe alb – că a sosit în Banat din Boemia, fiind născut poate chiar la Praga. Deși era ceh, vorbea germana, dată fiind apartenența de atunci a Boemiei. Și probabil că motivul pentru care s-a stabilit în Bencecu de Sus (de unde s-a mutat, apoi, la Nadăș) a fost că era un sat german. Ce bine că l-a învățat germana și pe fiul său!
Probabil că de aici, dar și în urma legăturii familiei Benda cu familia nobiliară Dadányi, în familia mea de pe linie paternă, de Crăciun mereu venea Christkindli (Christkind). În copilărie, eu habar nu aveam ce este asta de fapt și de unde vine, dar nici că m-a interesat. În plus, în familia mea se mai foloseau – și se mai folosesc până astăzi – o serie de cuvinte de origine germană, majoritatea cu terminația (tipic elvețiană, de altfel, haha) „-li”, cum ar fi: Hokedli, Partedli, Nudli, Nokedli ș.a.m.d. Bunica mea, Laslavic Piroska, născ. Benda, le folosea frecvent, iar noi le-am preluat ca atare.
Și, pornind de la această fotografie, ajungem la o altă linie a genealogiei mele. Tot pe linie paternă. Străbunica mea, soția lui Benda József (III) – fiul celui plecat în S.U.A. – Benda Etelka, născ. Heitler avea, clar, origini germane. Mai exact, austriece. Părinții săi au fost Heitler József (care pare-se că a decedat pe front) și Frank Margit Jozefa, născuți la Fibiș, respectiv la Sőreg-Tápiószentmárton (un sat din apropiere de Budapesta).
Străbunica mea – pe care am cunoscut-o și eu, pentru că a murit în 1990, la Moșnița Nouă – povestea că tatăl său, Heitler József a fost trimis în Banat ca „șef” peste ciobani, pe domeniul unui bogătan din Austria, și că el însuși a venit din Austria. Tatăl lui Heitler József a fost Heitler Alexander, loc de naștere și an de naștere necunoscute. Părinții lui Frank Margit Jozefa au avut, ambii, nume de familie germane: Frank și Knitthofer.
Caut cu sârg și pe direcția aceasta a genealogiei mele, fără prea mult succes, însă. Imediat ce voi avea rezultate, voi scrie despre ele, pentru că sunt 90% sigură că voi descoperi – și negru pe alb – ceea ce știu din auzite: că Heitlerii erau austrieci (la Viena este un nume de familie foarte frecvent), și că Benda József (I, adică primul dintre ei) s-a născut la Praga. Cunosc ambele capitale, sunt frumoase și m-aș bucura să aflu că îmi sunt, cumva, „acasă”!
O precizare importantă: când spun că „prin venele mele curge și sânge german”, este doar un fel de a spune. Eu mă simt unguroaică (și chiar româncă, prin apartenența de netăgăduit la țara în care m-am născut și am trăit sau chiar trăiesc). Pentru că nu sângele, ci educația primită este cea care te definește. Eu am crescut cu cultura maghiară și cea românească, ele îmi sunt familiare, iar faptul că strămoșii mei au fost slovaci, cehi, germani, aproape că nu m-a influențat deloc. Cu toate acestea, mi se pare important și interesant SĂ ȘTIU.
Voi ce știți despre strămoșii voștri, „ce sânge curge prin venele voastre”?