Social media este atât de departe de realitate!

Social media este atât de departe de realitate! Ceea ce vedeți pe un blog nu este realitatea toată! Multe lucruri de pe internet nici măcar nu sunt reale. Nu este și cazul meu, eu fiind sinceră pe-aici, pe blog. Însă ceea ce trebuie să știți este că ceea ce vedeți pe conturile de social media sau pe bloguri este doar o felie mică din ceea ce se întâmplă în viața oamenilor. Iar aici este vorba și despre mine. Postez și eu două-trei fotografii sau scriu două-trei articole și gata, lumea crede că știe totul despre mine. Nimic mai fals…

Este foarte ușor să tragi concluzii despre cineva în baza a ceea ce publică pe internet, și până la un anumit punct este de înțeles.

Și acum nu că trebuie să dau explicații cuiva, dar cred că merită să fac niște precizări – pot fi importante, educative, pot schimba percepții. Cel puțin, asta sper eu.

Propriul meu exemplu…

Este foarte ușor să tragi concluzia, urmărindu-mi blogul și pagina de Facebook, că duc o viață minunată. Locuiesc în Elveția, ah, ce fain, în plus, toată ziua călătoresc… De altfel, mi se și spune asta des. „Ce te invidiez, cât vă mai plimbați!”

Nu că nu este adevărat; căci este. Călătorim destul de mult, pentru că adorăm asta și pentru că noi considerăm că merită banii cheltuiți. Consider că și de asta am vederi mai largi și nu sunt încuiată – văd lumea, văd alte culturi. Măcar că nu mă duc în concedii doar ca să mă îmbăt pe vreo plajă și să nu mai știu apoi ce am făcut acolo, ci mă duc pentru a explora cu adevărat, pentru a afla lucruri noi… Amândoi am studiat antropologia, ne interesează deci ceea ce se întâmplă în alte zone ale lumii, cum se trăiește, cum se gândește acolo.

Dar mă îndepărtez de la subiectul inițial.

Ceea ce vreau să spun este că ceea ce postez aici nu este TOT. Despre multe lucruri tac mâlc aici – fie pentru că sunt intime, fie pentru că nu sunt interesante pentru voi, fie pentru că aia, ailaltă, cealaltă… Sunt multe motive.

Acum am avut o lună iulie care este cel mai bun exemplu pentru cât se vede pe social media, pe blog versus ce se întâmplă în viața mea de zi cu zi, de fapt.

Ce ați văzut pe internet?

Că am călătorit, am fost în Franța, am tot zburat, am fost la un botez, am fost la o nuntă, am fost la un after party, m-am îmbrăcat frumos, am fost divă.

Ce s-a mai întâmplat în background? Aoleu, maică! Viața, aia s-a întâmplat.

Chiar am avut niște zile de foc.

La început de iulie am călătorit într-adevăr în Franța, în Provence, pentru un weekend petrecut cu un grup de prieteni. De acolo am zburat la Timișoara, unde am petrecut aprox. două săptămâni (eu, căci Alin a putut rămâne doar trei zile).

Știți că stau în Elveția, pentru că Alin lucrează în Elveția; eu am o firmă în România, pentru care desfășor activitate la distanță, dar vin des în România, pentru că am de făcut multe lucruri administrative și pentru că este foarte, foarte important pentru mine să îmi văd cât mai des tatăl, atât cât mai trăiește. Mai ales că pe mama am pierdut-o deja… În plus, mai am în viață și o bunică, pe care mă străduiesc să o vizitez cât mai des; doar ea știe cât mă așteaptă mereu.

Chiar și asta poate că pare foarte interesant și fancy, că zbor mult, că fac naveta Timișoara-Zürich, how cool is that!… Este drăguț, da, dar și extrem de obositor și de costisitor, mai ales că nu am un zbor direct și trebuie să fac escală la München sau la Frankfurt.

Dar iar am divagat.

Am vrut să zic, de fapt, că în cele două săptămâni petrecute la Timișoara am făcut – la fel ca de fiecare dată!!! – enorm de multe lucruri. Iar toate acestea, în timp ce încercam să mai și lucrez.

Ce s-a văzut pe internet versus ce s-a mai întâmplat în background?

Ați văzut că am fost în Franța, că m-am pozat în lavandă – ceea ce nu s-a văzut a fost că înainte de a-mi lua patru zile libere (în care chiar nu am deschis laptopul) am avut două luni îngrozitor de pline. Că după cele patru zile libere lumea m-a dat dispărută și e-mailul era plin și nici nu mai știam cu ce să încep. 

La Timișoara ați văzut că am fost la botez, la nuntă – ceea ce nu ați văzut a fost că am avut un milion de lucruri de făcut pe acasă.

Am ajutat-o pe cumnata mea să amenajeze o bucătărie de vară, de la A la Z.

L-am ajutat pe tatăl meu să facă curățenie în încăperea cu cazanul, dar și într-o șură și o cămară, de unde am lichidat o grămadă de lucruri, pe care eu personal le-am dus la centrul de colectare a deșeurilor de la Moșnița Nouă. Suntem puși pe fapte mari în acest sens, vrem să amenajăm o terasă și un loc de grătar, iar pentru asta începem cu curățenia și decluttering-ul.

Serile eram neagră pe tălpi, de am mers pe vârfuri în baie, să nu murdăresc totul pe drum. 

Aceste lucruri nu ajung pe social media, acolo vezi doar poze frumoase, de pe la terase. E și normal, cumva!

În acest răstimp, din neatenție am dat foc bucătăriei (nu s-a întâmplat nimic grav), iar culmea este că în aceeași perioadă a avut loc un mic incendiu și la locul de muncă al fratelui meu.

În plus, în apartamentul pe care îl avem închiriat cuiva au avut loc toate aceste lucruri. S-a rămas complet fără apă din cauza unei avarii și din cauza unei conducte neglijate. Apoi a avut loc un mic șantier pentru a rezolva problema. Apoi s-a rămas fără internet, pentru că se renovează fațada și s-au tăiat cablurile pe care furnizorul „nu a avut timp” din 2015 (de când este o lege în acest sens) și până acum să le mute, nici după ce s-a luat legătura cu ei și au fost invitați expres să facă asta. Caută alt furnizor (am plecat de la Orange la Digi). Apoi a luat foc o priză, pentru că s-a topit ștecherul de la mașina de spălat. De altfel, în timpul șederii de la Timișoara ne-am și întâlnit cu chiriașul nostru la o bere, pentru că este un om extraordinar și am vrut să mai și povestim cu el. Tuturor le doresc așa un chiriaș perfect, cum avem noi!

Nu s-a văzut pe social media nici că făceam mâncare, nici că făceam curățenie, nici că mi-am sortat hainele, nici că am fost de două ori cu câte 6-7 plase la Magazinul de Donații AVE din Timișoara .

De la parcul de aventuri de la Herneacova, unde l-am dus pe nepotul meu, am pus poze. Dar ceea ce nu s-a văzut a fost cât am stat cu el la teme de vacanță (scris/citit), pentru că îl ador și pentru că vreau să îl ajut cu asta. L-am dus și la parcul de distracții de la Shopping City Timișoara, dar am fost și la diverse cumpărături cu el. 

Nu s-a văzut nici că am grădinărit și nici că am avut o întâlnire de gradul zero cu un cactus, de am arătat pe picioare de zici că m-a atacat un tigru în Africa. A trebuit să decongelez și congelatorul, ar fi plictisitor să nu se întâmple mereu ceva!

M-am ocupat și de intabularea casei fratelui meu, lucru pentru care am fost de două ori la Primărie și m-am întâlnit cu diverși oameni implicați în proiect pentru a prelua dosare, acte, planșe.

Revenind la traduceri, este frumos să fii freelancer, dar asta nu înseamnă că freci menta. M-am trezit în fiecare zi la ora 6, maxim 7, ca să apuc să și lucrez înainte de a face pelerinaje diverse prin Timișoara, pentru a rezolva treburi. Doar câteva exemple… Am fost la contabila mea, unde trebuie să ajung periodic cu acte și pentru a vorbi cu ea. Am fost la bancă pentru a semna o modificare la pachetul de servicii. Am avut mai multe lucruri de rezolvat la notari publici. Am trimis o grămadă de plicuri prin servicii de curierat. Am comandat diverse lucruri de pe eMag, printre altele, un fier de călcat, căci de ce să nu se fi stricat și ăla fix acum.

Îmi expira verificarea tehnică la mașină, am fost cu ea la ITP; dar și la spălat și alimentat.

Am fost de trei ori în vizită la bunica mea, am fost la verișoara mea, la mătușa mea, m-am întâlnit cu mai mulți prieteni la o cafea sau la un prânz, am fost cu tatăl meu în Piața Mehala pentru a căuta o anumită piesă de schimb pentru o motocicletă.

Împreună cu Alin am fost în vizită de familie la Lugoj, tot el a avut și un mic accident la nas (în Franța), așa că am umblat și pe la medici, la radiografie, la consultație. Pe Facebook și Instagram am pus poze dintr-un lan de floarea-soarelui din apropiere de Lugoj… 

Am fost la tuns, la pensat, la manichiură, la pedichiură… Am dus pantofi la reparat, am dus haine la cusut/scurtat/strâmtat.

Mare noroc că de data aceasta nu am avut de făcut niciun control medical, de regulă am de mers și la 2-3 medici în timpul unei șederi :))) (Data trecută am fost la optician și la stomatolog.)

De fiecare dată când sunt la Timișoara, fac un milion de lucruri – toate pe lângă faptul că lucrez, căci nu se oprește lumea traducerilor în loc doar pentru că eu am multe lucruri de rezolvat în România.

Înnebunesc când sunt întrebată cum a fost în concediu la Timișoara. Știu că multă lumea care lucrează „afară” vine în România în concediu, dar nu este și cazul meu. Eu nu vin la Timișoara pentru a mă relaxa, ci vin pentru că am treabă. Acum au fost, de fapt, niște zile chiar banale. Am avut șederi mai complicate de atât.

Pe social media există chiar și un trend de a arăta realitatea fără filtru. Influencerii au realizat că lumea are parte de o imagine falsă despre ei dacă publică doar poze frumoase, din momentele lor bune și fericite. Așa că mai arată și viața raw, nopțile nedormite ca mămici, colicile și plânsetele copiilor, faptul că este dezordine în casă, că plâng din cauza partenerului de viață sau că divorțează, că au probleme de sănătate, că se luptă cu depresia… etc.

Eu nu sunt influencer, sunt doar un mic blogger. Nu mă văd arătându-vă tot felul de nimicuri din viața de zi cu zi, și nici prea multe intimități. Cu toate acestea am vrut să vin – sper eu, acum, o singură dată – cu aceste precizări legate de ceea ce se vede și ceea ce nu se vede. Ceea ce vedeți aici nu este tot, sunt doar foarte mici frânturi din viața mea și din cine sunt eu.

Nu am vorbit aici despre cât de greu sau ușor mi-a fost să mă mut din România, deși eu nu mi-am dorit niciodată asta; nu prea vă vorbesc despre cum este să trăiești „afară”, ci vedeți doar poze frumoase din drumețiile făcute în Elveția; nu am vorbit despre cât de greu mi-a fost când mama mea s-a îmbolnăvit de cancer și apoi a murit; nu am vorbit despre faptul că anul trecut cancerul și-a făcut iarăși apariția în familia noastră, de data aceasta la tatăl meu; am vorbit doar puțin despre problemele mele de sănătate, deși în ultimii doi ani am avut parte de o serie de încercări.

Habar nu avem ce se întâmplă între cei patru pereți, în casele oamenilor! Nu știm ce este în sufletul lor.

Este important să nu judecăm doar în baza aparențelor și a ceea ce se vede la o primă privire.

Hai să fim mai buni!

*

Foto: Demeter András Ignác