Vreți să călătoriți în Filipine? Trebuie să știți că nu trebuie să coste, neapărat, o avere! Da, este o destinație exotică, însă cu un pic de noroc, puteți găsi bilete de avion la niște prețuri foarte bune, iar odată ajunși acolo, în majoritatea cazurilor costurile nici nu se compară cu cele din Europa. Sigur, totul depinde de locul în care mergeți, de nivelul unității de cazare alese, de nevoile voastre și de stilul vostru de a cheltui etc. Însă per total, chiar e o afacere să mergi în concediu în Filipine – odată ajunși acolo vă veți putea bucura de niște prețuri destul de mici.
Zbor: Europa -> o țară arabă -> Manila -> insule
Un concediu petrecut în Filipine începe cu un zbor din Europa în Asia, de regulă cu o escală într-o țară arabă. Un zbor direct este mai scump, iar o pauză de la avion poate fi chiar binevenită. Mie îmi place să întrerup călătoria și să îmi mai întind puțin oasele într-un aeroport de escală. Până în Filipine, zborul în sine poate dura până la 15 ore, deci nu este chiar floare la ureche! Cu tot cu timpii de așteptare din aeroporturi și transferuri pot trece lejer 24 de ore de când ați plecat de acasă și ați ajuns la cazare.
Escala poate avea loc, de exemplu, în Doha (cu Qatar Airways), în Dubai (cu Emirates) sau în Muscat (cu Oman Air). Am fost de două ori în Filipine și de fiecare dată am zburat din Zürich, cu Oman Air, via Muscat – prețurile sunt foarte decente, iar serviciile lor, de calitate. Sigur că Emirates sau Qatar sunt opțiuni și mai bune, însă diferența de preț este de câteva sute de euro, bani pe care îi poți folosi, deja, pentru cazare. Acum, noi am plătit aprox. 700 de euro de persoană pentru zborul dus-întors plus biletul de avion intern.
Din Europa se zboară, așadar, la Manila, capitala Filipinelor. Acolo este absolut necesar să vă odihniți o noapte într-un hotel apropiat de aeroport, iar a doua zi să luați un zbor intern către insula aleasă. Cei mai tari pe zboruri interne sunt cei de la Cebu Pacific Air, noi am apelat deseori la ei și sunt o companie foarte OK. (Și Cebu sau Angeles mai sunt conectate la hub-uri internaționale, dar cel mai popular loc rămâne, totuși, Manila.)
Nu vă recomand să petreceți mai mult timp în Manila. Este o metropolă uriașă, foarte aglomerată, în care anumite zone sunt mai puțin sigure (deși situația se tot îmbunătățește), iar dacă nu sunteți familiarizați cu treburile astea vă puteți expune aiurea la pericole. Încă se mai poate întâmpla să fiți răpiți, așa că eu vă recomand să rămâneți în apropierea aeroportului și să alegeți un hotel din Pasay, acordând atenție faptului că aici va trebui să mergeți cel puțin la patru stele pentru a avea parte de o cazare decentă – standardele sunt altele decât cele din Europa. Alegeți un hotel mare, nu o pensiune mică, obscură. Aveți nevoie de siguranță, inclusiv de pază armată la intrarea în hotel. Despre acest subiect am mai scris aici.
Acum nu vreau nici să vă speriați, căci dracul nu este chiar atât de negru, dar este mai bine să fiți precauți.
Mare atenție! În Manila, aeroportul are 4 terminale! Sosirea zborurilor internaționale are loc pe terminalul 1, iar în insule noi am plecat din terminalul 4. Căscați ochii! Mai ales că ele nici nu sunt conectate între ele prin ceea ce se numește airside, asta însemnând că nu poți parcurge distanța dintre el fără să ieși din aeroport. Nu există conexiune prin tren rapid (ca la München, de exemplu), iar pe jos nu poți parcurge drumul, în niciun caz. Pentru a ajunge de la terminalul 1 la terminalul 4, trebuie să ieși din primul, să intri în trafic și să intri în noul terminal. Deci timp. Plus control de securitate, încă o dată. Iarăși, timp! Luați asta în calcul.
Bani și cartelă de telefon mobil
La sosirea în Filipine vă recomand cu multă căldură să aveți la voi și niște numerar (euro) și să schimbați 100-200 de euro deja în aeroport. Cursurile sunt decente, veți pierde un pic, dar veți avea nevoie de numerar deja pentru taxi. Filipine nu este Europa, plata cu cardul nu este atât de comună ca la noi, iar în insule chiar poate fi foarte problematic să nu aveți la voi cash!
Tot cu acești bani deja schimbați în pesos filipinezi, cumpărați din aeroport o cartelă de mobil cu date incluse, pentru că veți avea nevoie de așa ceva. În aeroport sunt ceva mai scumpe cartelele, de aceea, puteți alege să cumpărați doar una, și mai târziu să luați pentru toți membrii familiei. Noi am luat câte o cartelă diferită pentru fiecare, ca să ne asigurăm că avem șanse maxime de a avea semnal, măcar unul dintre noi. Oricum semnalul din insule nu este prea bun, și există și zone complet neacoperite, dar măcar vă creșteți șansele. Noi am avut o cartelă Globe și o cartelă Smart. Dacă credeți că puteți supraviețui fără cartelă locală până ajungeți la cazare, nu cumpărați cartelă din aeroport, pentru că acolo este în mod evident scumpă – pentru noi, să stăm chiar și câteva ore fără cartelă NU a fost o oțiune.
După ce aveți cash și cartelă de telefon mobil, ieșiți din aeroport și luați un taxi către hotel. Treaba este organizată, nu trebuie să vă faceți probleme, acolo unde stau la coadă autovehiculele există un fel de mic pult cu o persoană care vă va organiza personal călătoria. Vă va întreba cum vă numiți, unde mergeți, vă va scrie un bilețel pe care să îl înmânați taximetristului și va nota numărul de înmatriculare al mașinii cu care ați plecat – pentru siguranță. La fel se va întâmpla și când veți pleca de la hotel spre aeroport – paza de la intrare vă va ajuta să prindeți un taxi și va nota cu cine ați plecat. Au grijă de turiști; desigur, asta înseamnă că acest lucru este necesar. Taxiurile galbene (airport taxi) costă mai mult, dar sunt mai curate și cumva mai fancy; cele albe (regular taxi) sunt mai ieftine, dar și ele sunt sunt OK. Discuții mai interesante pot fi purtate cu șoferii de pe taximetrele albe :))
100 PHP (peso filipinez) = aprox. 8,41 RON. Eu am ales simplitatea: tăiam un zero și atunci era ca și cum aș fi văzut prețul în lei, adică 100 de pesos = 10 lei, și gata.
Bani locali puteți scoate și de la bancomate, dar nu vă bazați prea mult pe ele. Unde am fost noi am tot văzut bancomate stricate sau care au rămas fără bani o zi, două. Și nu toate bancomatele sunt la fel; noi am folosit bancomatele Metrobank și PNB. Bancomatele Euronet erau peste tot, dar operau cu comisioane mari. Toate îți iau comisioane, dar nivelul lor este diferit. 
Unde să mergi și când să mergi?
În Filipine, sezonul uscat (cel turistic, deci) ține din decembrie până prin aprilie-mai. Iunie-noiembrie reprezintă o perioadă ploioasă, cu risc crescut de malarie. Desigur, totul este relativ, căci schimbările climatice își spun cuvântul. Risc de taifunuri este tot în perioada ploioasă, însă ele pot apărea și în afara acesteia, noi am prins un taifun (de categoria 4!) în Filipine și în luna decembrie, am scris despre asta aici.
Referitor la regiuni: NU aveți ce căuta în zona de sud a Filipinelor, ex. Basilan. În rest, majoritatea insulelor turistice sunt relativ sigure. Puteți alege, de exemplu, locurile în care am fost și noi: zona Cebu (am scris aici) sau insula Boracay (am scris aici) sau insula Busuanga-Coron, unde am fost noi ultima oară (am scris aici).
Pentru un concediu în Filipine aveți nevoie de minim două săptămâni, ideal trei săptămâni. Trei-patru zile se duc cu zborurile și transferurile, și mai aveți nevoie și de timp de revenire după sosire. Ca să ajungeți să și vedeți ceva, dar nici să nu fie un hei-rup continuu, cu excursii zilnice și relaxare deloc, o ședere de vreo 20 de zile este ideală pentru partea această din lume.
În Filipine soarele poate fi dogorâtor, aveți nevoie de o cremă SPF serioasă, de pălării, de aspirină efervescentă la îndemână în caz de insolație. Nu vă aduceți de acasă medicamente pentru toxiinfecție, căci nu vor funcționa aici; dacă faceți o toxiinfecție, veți avea nevoie de un medicament local. Ca să nu faceți toxiinfecție, evitați alimentele perisabile (maioneza, de exemplu) și mâncărurile care nu sunt gătite suficient de bine. Scoici, pește sashimi style și altele asemenea comandați numai în locurile mai serioase, care vă inspiră încredere, în rest, deep fried să fie totul!
Puteți mânca și street food, dar să fie ceva deep fried și să nu fi văzut muște acolo de unde ați cumpărat mâncarea. Cel mai bine este să aveți la voi o sticluță de tărie și să beți câte o gură după fiecare masă. Better safe, than sorry!
Cazare, mâncare – unde, cât?
Bineînțeles că aveți de ales între o mulțime de tipuri de cazare, de la cele foarte ieftine, pentru studenți sau backpackers, și până la cele mai exclusiviste și luxoase resorturi, eventual chiar pe insule private. Alegeți după buget și preferințe, evident, însă ceea ce NU vă recomand în niciun caz este să vă înhămați la o cazare fără aer condiționat. Eu zic ca asta să fie un minim-minimorum, pentru că poate fi foarte, foarte cald, și nu va fi nostim să nu vă puteți odihni.
Noi am locuit la un garden resort de nivel mediu, iar cazarea ne-a costat aprox. 35 de euro pe noapte, cu aer condiționat. Pentru un plus de siguranță, rezervați cazarea printr-o platformă gen Booking sau Agoda, și nu direct de la proprietar – chiar dacă ar fi un pic mai ieftin. Așa am făcut și noi.
Aduceți cu voi adaptoaere, pentru că în Filipine sunt prize altfel decât în Europa (standard chinezesc). Nu este o nebunie nici să luați cu voi un mic prelungitor sau un triplu. Nu de cablu veți avea nevoie, ci de multiplele intrări, mai ales că se poate întâmpla să aveți doar 1-2 prize în cameră, iar dacă aveți mai multe aparate (telefon mobil, laptop, tabletă, uscător păr, mai știu eu ce), poate fi enervant. Luați cu voi și un aparat pentru țânțari, cu pastile.
Să nu vă mirați dacă la cazare veți întâlni șopârle în baie. Este normal! Băile au sus o aerisire (efectiv, niște spații lăsate goale în perete) iar pe acolo mai circulă anumite animăluțe: mai o șopârlă, mai un păianjen… Atenție și la furnici, în majoritatea locurilor veți fi foarte expuși, inclusiv în camerele de hotel, NU lăsați absolut niciun fel de biscuiți sau dulciuri (chiar cu ambalajul nedesfăcut) sau vreun suc deschis – furnicile vor apărea imediat!
NU beți apa de la robinet, ea nu este potabilă. Cumpărați apă îmbuteliată și folosiți apă cumpărată de la magazine inclusiv pentru a vă spăla pe dinți! Nu căutați apă minerală (cu bule), căci nu prea veți găsi. Nu este populară!
Cea mai bună bere locală este San Miquel. Evitați berea Red Horse. Dacă sunteți amatori de rom, încercați Tanduay, un rom ieftin și bun. Recomandarea mea nr. 1 este nuca de cocos proaspătă, care se numește buko. Este delicioasă!
Prețurile pentru mâncare sunt foarte, foarte bune, sub nivelul prețurilor din România (în unele locuri, muuuult sub). O mâncare foarte, foarte populară este purcelul de lapte la proțap, care se numește lechon baboy.
Excursii – organizate sau pe cont propriu
Odată ajungi în insule, cel mai bine este să vă luați excursii de o zi. Bineînțeles că agenții de turism care oferă excursii sunt la fiecare colț. Prețurile sunt foarte OK, o excursie care începe la ora 8-9 dimineața și se termină la 16-17 după-masa costă, de regulă, aprox. 15-30 de euro cu tot cu masa de prânz inclusă. Prețul diferă în funcție de distanța la care se merge, sunt excursii în care se merge pe diverse insule nelocuite, cu plaje minunate, sau la atracții turistice: un lac, niște corali etc.
Excursiile acestea se pot rezerva de pe o zi pe alta. Dacă sunteți mai aventurieri, puteți închiria bărci în privat, direct din port, de la echipaj. Dacă sunteți un grup de prieteni, ieșiți foarte bine. Închirierea unei bărci costă aprox. 3500-4000 de pesos filipinezi, adică 295-330 de lei. Pentru suma asta ai la dispoziție echipajul toată ziua, până pe la ora 16-17 (după ora 18 se întunecă deja). Dacă înainte de plecare vei cumpăra ceva din piață (pește, carne pentru grătar), legume, echipajul îți va și găti pe barcă în timp ce tu înoți și faci plajă. Se poate merge într-un singur loc sau în mai multe, trebuie discutat. Asigurați-vă întotdeauna că treaba este oficială: echipajul trebuie să vă treacă numele pe un formular și trebuie să depună formularul la autoritatea din port.
Purtați mereu vesta de salvare, chiar dacă echipajul vă spune că nu trebuie și că este OK să călătoriți fără.
Cum să circulați pe insule
Odată ajunși pe o insulă puteți închiria o mașină (aprox. 15 euro pe zi) sau o motocicletă. Dacă nu vă simțiți OK să conduceți (traficul este haotic), mai bine apelați la călătoriile cu trike-uri. Este un fel de motocicletă transformată într-un mini-taxi, în care pot urca până la 5-6 persoane. Sunt perfecte pentru distanțe scurte, în interiorul unei stațiuni.
În Coron, treaba cu aceste trike-uri era foarte interesantă. Imediat ce ieșeam pe stradă, un trike oprea pentru a ne lua. Sunt enorm de multe, iar prețul unei călătorii în Coron era de 50 de pesos, adică 4,20 de lei, cam de oriunde până oriunde (dacă nu era un traseu semnificativ mai lung).
S-a îmtâmplat de două sau trei ori ca șoferul să dea jos pur și simplu localnicul pe care îl ducea atunci când ne-a văzut pe noi pe marginea drumului. Prima oară nu am înțeles ce s-a întâmplat, credeam că persoana a coborât pentru că tocmai ajunsese la destinație, dar apoi ne-am prins că localnicii sunt trimiși la plimbare sau să ia alt trike, astfel încât șoferul să ofere prioritate turistului – care plătește mai mult, de altfel. După ce am înțeles asta, am insistat de fiecare dată să NU coboare nimeni, ci să continuăm împreună călătoria. Unul dintre șoferii care au oprit pentru noi a vrut să își lase în drum propria fiică; când să urcăm, în trike se afla o fetiță în uniformă, am spus, din nou, să rămână liniștită, și astfel am aflat că era chiar fiica respectivului. Când am ajuns la destinație și am plătit pentru cursă, șoferul i-a oferit banii aceia fetiței 🙂 De altfel, în Coron există – aparent – și ceva autobuz, am văzut stații și am văzut oameni așteptând autobuzul, dar nu am văzut, niciodată, vreun autobuz.
Filipinezii sunt oameni foarte prietenoși
Cei din Filipine sunt oameni foarte calzi și deschiși, care intră cu ușurință în vorbă cu tine. Comunicarea nu este o problemă, căci mai toată lumea vorbește engleza, care este limbă oficială alături de tagalog. Desigur, nu toată lumea vorbește bine, dar te poți înțelege. Trei lucruri aș spune despre ei, în principal. 1. Sunt foarte religioși (majoritatea, catolici). 2. Sunt foarte muncitori: au o diasporă imensă plecată la lucru în străinătate, iar dintre cei rămași acasă, mulți trăiesc în sărăcie, deși muncesc pe rupte. 3. Adoră muzica!
Filipine este o țară a contrastelor. Există și oameni cu o situație foarte bună sau bună, dar și multă sărăcie, chiar și sărăcie lucie. Din cauza aceasta, aproape 15% din populație este plecată în străinătate la muncă, în special în țările bogate arabe (Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Qatar, Kuwait ș.a.m.d.). Filipinezii lucrează în menaj, în curățenie, ca baby sitter-i, ca grădinari etc. Este o întreagă industrie cea a intermedierii angajării lor „afară”, înainte de plecare se fac cursuri serioase și oamenii pleacă peste granițe foarte bine pregătiți. Majoritatea sunt femei și este foarte, foarte normal și ca tinerele femei să plece la lucru și să își lase copiii cu bunicii, pe care să îi vadă, apoi, poate o singură dată pe an, sau nici atât.
Zborurile dintre țările arabe în care se fac escale și Manila sunt pliiiiiiine ochi de diasporă care vine acasă (în vizită sau de tot), la fel și înapoi. Când ne-am întors, între Manila și Muscat am stat în avion alături de o femeie tânără care a plâns atunci când avionul a decolat din Filipine. Eu moțăiam, Alin a fost cel care a observat că femeia plângea la decolare, în timp ce ținea în mână o fotografie cu cea care probabil că era fetița ei.
Înainte de aterizare am urmărit-o și eu, își freca foarte stresată palmele.
Dimineața devreme, în aeroportul din Manila, toate scaunele și băncile erau ocupate de filipinezi care dormeau sau doar stăteau întinși în așteptarea avionului lor spre vreo destinație în care urmau să lucreze. Unii călătoresc deja o grămadă până să ajungă în Manila; vin de pe te miri unde, de pe care insulă, cu cine știe ce feribot…
La coada de la check-in, absolut fiecare filipinez avea la el un dosar foarte stufos, cu documente. Am stat și m-am gândit cât de ușor călătorim noi, și cât de dificil este pentru ei să obțină o viză de călătorie sau o viză de lucru…
Un lucru care mă irita maxim în Filipine era obsesia filipinezilor pentru video calls. Efectiv sunt complet înnebuniți: trăncănesc nonstop la telefon și mereu cu video și pe speaker, iar dacă nu vorbesc cu nimeni, sigur se uită la niște filmulețe sau ascultă muzică, tot pe speaker, desigur.
Filipinezii adoră muzica. Karaoke este o invenție filipineză și este omniprezentă, fiind hobby-ul numărul unu în țară. O mulțime de cluburi stau mărturie a iubirii filipinezilor pentru cântat, ca și faptul că la orice bar care se respectă există câte o formație care cântă cover-uri în fiecare seară, live. Majoritatea o fac foarte, foarte bine, și o chestie interesantă este că filipinezii nu se mulțumesc doar cu a cântă melodia, ci și imită vocea artistului original, apropiindu-se cât mai mult posibil.
În serile pe care le-am petrecut în Coron am stat și noi deseori într-un bar în care cânta un band local și ne-am simțit foarte bine, atmosfera era de fiecare dată excelentă.
*
Multe lucruri menționate în acest articol sunt valabile și pentru alte țări din Asia, dar sunt valabile în primul rând pentru Filipine. Dacă în general nu obișnuiți să călătoriți pe cont propriu, nu vă recomand să începeți să o faceți taman în Asia sau Filipine – mai bine apelați la serviciile unei agenții de turism.