Uzinele Textile Timișoara (UTT) mai există, însă unități ca 1 Iunie, Industria Lânii (ILSA) și Bumbacul – care au fost esențiale pentru economia și viața comunității Timișoarei – mai sunt, astăzi, doar o amintire. Aduc vorba despre asta întrucât la FABER are loc în perioada aceasta o expoziție care aduce un omagiu industriei textilelor din Timișoara, și nu numai. Povești ale foștilor muncitori din fabricile acestea completează expoziția și surprind o perspectivă asupra moștenirii culturale și a experienței trăite a celor care au construit industria textilă a orașului. Am trecut și eu pragul expoziției, vă povestesc despre ea și v-o recomand.
Potrivit descrierii evenimentului, de la aderarea României la Uniunea Europeană, industria textilă a cunoscut schimbări semnificative. Istoric vorbind, marile fabrici de stat erau centrale pentru economia și viața comunitară din Timișoara, modelând cartiere întregi și traiul locuitorilor. Însă odată cu creșterea concurenței la nivelul UE, producția de masă a înregistrat un declin. Astăzi, deși industria textilă este mai puțin vizibilă, este departe de a fi desuetă. Au apărut sisteme de producție mai mici și mai flexibile, profund interconectate cu sectoare precum cel auto, chimic și agricol. Textilele nu se mai rezumă doar la categoriile tradiționale de îmbrăcăminte sau uz casnic, ci au devenit parte integrantă a unor produse și lanțuri de export mai complexe.
„Secrete întrețesute” urmărește fragmentările și transformările industriei textile din Timișoara, dezvăluind designul neobservat din spatele evoluției economice și umane a orașului. Expoziția face parte din „Semnale prin Design” – programul de cercetare derulat de FABER care investighează ecosistemul designului din Timișoara, și se bazează pe raportul „Schimbări pe piețele globale de textile: Rolul României în lanțul valoric global între 1962 și 2022”. O serie de designeri români, selectați parțial printr-un apel deschis, au creat lucrări noi, colaborând cu experți locali, creatori și producători pentru a identifica lacune în industria contemporană. Lucrările lor oferă îndemnuri pentru a reimagina viitorul producției în oraș.
Proiectele depășesc sfera observației, participând activ și restructurând peisajul industrial și cultural. Designerii lucrează cu resturi de materiale, explorează noi metode de producție și formează colaborări neașteptate, care pun sub semnul întrebării lanțurile de aprovizionare tradiționale, orientate spre profit. Lucrările subliniază, de asemenea, priceperea lucrătorilor români și semnificația textilelor în cultura românească.
În continuare vreau să vă povestesc despre ceea ce mi-a plăcut cel mai mult din expoziție, oferindu-vă, pentru fiecare item, extrase din descrierile de pe panouri. Expoziția începe cu o serie de obiecte de îmbrăcăminte intitulate „Baroc Balcanic” – acestea explorează bogata tapiserie culturală a Timișoarei, un oraș modelat de influențele Imperiului Otoman și celui Habsburgic. Piesele vestimentare aduc laolaltă macrameuri tradiționale, realizate manual (simboluri ale meșteșugului domestic și ale patrimoniului cultural) cu articole de îmbrăcăminte globalizate, produse în masă, sub formă de echipamente sportive.
Astfel, articolele rezultate îmbină meșteșuguri locale complexe cu producția vestimentară industrială – ciocnirea a două lumi opuse. Inspirat de piața de vechituri Aurora din Timișoara, unde aceste epoci, meșteșuguri și produse se întâlnesc pe același trotuar, „Baroc Balcanic” simbolizează devalorizarea artefactelor culturale în fața modernizării rapide. Prin combinarea acestor elemente contrastante, designerul și educatorul Dinu Bodiciu pune sub semnul întrebării impactul identităților capitaliste globale asupra tradițiilor locale, îndemând vizitatorul să reconsidere valoarea și semnificația acestor intersecții culturale într-o lume în continuare schimbare. Pe mine m-a cucerit ideea!
„Înapoi la oile noastre” reînvie patrimoniul pastoral al României prin reexaminarea industriei lânii, care a scăzut drastic în ultimii 30 de ani. Considerată cândva o resursă valoroasă, lână este acum adesea aruncată – materialul este îngropat în lipsa unui sistem funcțional de integrare. Acest proiect explorează lâna nu doar ca material, ci ca un sistem complex și interconectat. Prin dialoguri cu actori din sectorul lânii din Transilvania și Banat sunt sondate practicile tradiționale precum creșterea oilor, tunsul, vopsitul lânii, torsul și țesutul. Designerul și meșteșugarul Lavinia Ghimbășan prototipează noi colaborări care insuflă viață lânii locale, transformând-o în forme contemporane ce valorifică potențialul său de regenerare, biodegradabil, termic și acustic.
Un cărucior cu lână brută provenită de la un cioban prezintă imaginea de ansamblu actuală a ecosistemului lânii din Transilvania și Banat – brută și reală – punând accent pe măiestria de care este nevoie pentru transformarea lânii. Lâna din cărucior conține inclusiv scaieți – de aici și până la produsul final din lână mai este cale lungă, ni se sugerează. Tare mult mi-a plăcut.
Un exponat poate surprinzător la prima vedere este un chilot pus în ramă – lenjeria intimă din Tetra a fost produsă în România începând cu anii 1960. Aceste articole erau făcute dintr-un trip de bumbac subțire, moale și respirabil, caracterizat de o țesutură ușor texturată: Tetra. Materialul a fost larg utilizat în perioada comunistă pentru confecționarea de lenjerie și îmbrăcăminte pentru copii, datorită durabilității și confortului. Chilotul expus a fost produs la fabrica 1 Iunie din Timișoara, care s-a aflat în imediata vecinătate a locației în care are loc expoziția, o fabrică ce nu mai funcționează de multă vreme și care urmează să fie demolată pentru a face loc unui nou proiect imobiliar. Atunci când eu și frații mei eram mici, mama ne cumpăra cel mai adesea hainele de la magazinul de prezentare de la 1 Iunie – îmi amintesc perfect aceste vizite, rafturile, tejgheaua, totul!
Un alt exponat interesant este tricoul realizat cu ceea ce se numește tăietură accidentală – tehnica aceasta este o metodă în care materialul este tăiat neplanificat sau spontan. Asta duce la o reducere cu 90% a deșeurilor rezultate, ceea ce subliniază potențialul utilizării tăieturilor aleatorii sau neconvenționale și a unui proces de construcție experimental sau neplanificat.
Expoziția este mai mult decât interesantă, eu vă invit să îi treceți pragul și să descoperiți tot ceea ce se află în acea hală din curtea FABER (str. Peneș Curcanul nr. 4-5). O mai puteți face până în 24 noiembrie 2024!
Designeri și colaboratori implicați: Ami Amalia (vezi foto copertă), Dinu Bodiciu, Cătălin Botean, Alesia Cîdă, Nicoleta-Lavinia Ghimbășan, , Andreea Ana-Maria Pleșa & Anamaria Mihaela Vișovan, Maria Gabriela Rada & Maria Dombrov, Alex Todirică, Răzvan Zamfira.
Detalii, aici.
