Le vedeți peste tot: prin cafenele, restaurante, prin locuințele celor pasionați de designul interior, fie că este vorba de persoane care vă sunt rude sau prieteni, sau de persoane străine, cu ale căror apartamente sau case vedeți poze pe Instagram, Pinterest sau Facebook. Poate că v-ați și întrebat: de ce unele scaune tot apar și reapar, peste tot pe unde priviți? Ei bine, pentru că sunt scaune de designer sau copii ale unor scaune de designer. Istoria unora dintre ele este de-a dreptul interesantă, de altele nu se leagă cine știe ce poveste, dar ele rămân, totuși, niște scaune foarte căutate și utilizate.
*
În a doua parte v-am prezentat LCW Molded Plywood Lounge Chair by Eames, Eames Lounge Chair and Ottoman, Verner Panton S Chair, Louis Ghost by Philippe Starck, Acapulco Chair. Astăzi vom vorbi, printre altele, despre… fluturi, păuni și… ouă.
Butterfly Chair
Butterfly Chair este un scaun realizat dintr-un cadru tubular și o bucată de piele sau material textil, prinsă în cele mai înalte puncte ale acestui cadru, creând, astfel, un scaun asemănător, cumva, cu un hamac.
Un asemenea scaun puteți vedea în multe interioare decorate de profesioniști. A fost creat în 1938 (!), în Buenos Aires, de trei arhitecți care au lucrat pentru celebrul studiou Le Corbusier. Inițial a fost realizat pentru a fi folosit într-o clădire cu mai multe apartamente, ridicată în Buenos Aires, a devenit însă… un clasic! La aproape 100 de ani de la momentul în care a luat naștere, iată că încă mai vorbim de acest model. Nu face parte dintre preferatele mele, dar nici n-aș refuza ocazia, dacă chiar ar fi să-mi aterizeze un exemplar prin living. Un original costă o mică avere; chiar și o replică are un preț piperat. Dacă totuși vă doriți unul, găsiți aici.
Mai degrabă îmi place…
Peacock Chair
Dragoste la prima vedere! Și ceva ce sper să am într-o bună zi. Pur și simplu, mă văd așezată într-un asemenea scaun. Totally! Peacock Chair ăsta îți încadrează atât de frumos chipul – de fapt, toată partea de sus a corpului – încât mai că nu arăți ca o zeiță, odată ce te-ai așezat.
Scaunul acesta din ratan provine, desigur, din Asia. Mai exact, din Filipine, unde se făcea de foarte multă vreme. Are o poveste foarte interesantă, pe care o puteți afla de aici.
Până să ajung să îmi cumpăr acest scaun formidabil, am avut norocul să găsesc un întreg set – pentru… păpuși. Îmi bucură privirea, dar totuși îmi doresc și un scaun adevărat!
Egg Chair
Acest scaun poartă semnătura arhitectului și designerului Arne Jacobsen și datează tot de la mijlocul secolului trecut: Egg Chair a fost creat în 1958, pentru zona de lobby a unui hotel din Copenhaga. Încă de atunci, este un model iconic pentru designul de mobilă din Danemarca, iar numele lui Jacobsen, un nume de referință în întreaga lume.
O parte a succesului uriaș al acestui scaun se datorează faptului că oferă, prin forma pe care o are, un pic de privacy – în zone, de altfel, foarte aglomerate, cum ar fi și recepția unui hotel sau zona de boarding a unui aeroport. Astfel de scaune sunt, de exemplu, într-un terminal de la San Francisco. Forma sa de coajă de ouă te protejează, cumva.
Astăzi este produs de compania Fritz Hansen și costă, desigur, mult. Dacă-mi doresc? Nu. Cred că este prea masculin pentru gustul meu, o variantă din ratan mi-ar plăcea, însă. Un scaun inspirat de Egg Chair vă puteți cumpăra de aici. Iar o variantă din ratan, de aici.
Adirondack Chair
Scaune inspirate de faimosul Adirondack Chair se regăsesc pe multe plaje din lume, dar și în stațiuni de munte. Este, în mod clar, un scaun în care să te așezi ca să privești la un peisaj superb! Cam așa:
Designul îi aparține lui Thomas Lee, iar povestea apariției modelului este chiar interesantă. Totul a început în 1903, pe când omul nostru se afla în Munții Adirondack din SUA (de aici numele) și a avut nevoie de niște scaune de exterior, pentru casa sa de vacanță. A realizat acest scaun din lemn, iar apoi a oferit modelul unui prieten de-al său, tâmplar. Harry Bunnell a produs o serie de astfel de scaune, dar apoi, odată ce produsul a început să aibă foarte mare succes, a ieșit un mic circ în legătură cu drepturile de autor pentru design. În orice caz, aceste scaune mai sunt foarte populare și astăzi, la peste un secol de la momentul în care Thomas Lee a realizat primele bucăți pentru propria sa casă de pe malul unui lac.
Acum, scaunul acesta poate lua ființă și din alte materiale, nu numai din lemn: varianta din plastic este, și ea, foarte răspândită. Persoanele care se pricep la bricolat, pot încerca să își facă așa cev singure. Eu nu-mi doresc, dar în câteva dintre vacanțe am avut ocazia să stau așezată în scaune inspirate de Adirondack și chiar sunt extraordinar de comode.
Miss Lacy Chair
Încă un model de la designerul francez Philippe Starck, despre care am mai fost vorba în partea a II-a. Miss Lacy este un scaun monobloc, realizat inițial din metal, dar ale cărui replici se fabrică, astăzi, și din alte materiale. Atunci când a furnizat designul pentru compania Driade din Italia, Starck a fost inspirat de finețea dantelei. Anul trecut, acest model de scaun a împlinit nu mai puțin de… 50 de ani!
Dacă vă doriți ceva asemănător, scaune inspirate de acest design găsiți aici, aici și aici.
Marais A Chair
Acest model nu avea cum să vă scape! Îl vezi peste tot, chiar peste tot. Este omniprezent prin cafenele și bistro-uri, în toate variantele sale: scaun normal cu spătar; scaun înalt, de bar, cu spătar sau fără; scaun mic, gen taburet, fără spătar. Un motiv pentru care a avut așa un succes mare este acela că se pot stivui până la 10 bucăți.
Dacă vă spun că și acest model are aproape 100 de ani, cred că o să vă mirați deja. A apărut în 1934, iar designerul a fost Xavier Pauchard, omul care a introdus în Franța metalul galvanizat. Originalele costă ceva, dar prețul lor este mult sub cel al oricărui alt model original, dintre cele atât de populare deja de decenii întregi. De altfel, încă se mai fabrică în același orășel francez, Autun. Și bineînțeles, este copiat și răscopiat. Se potrivește în foarte multe tipuri de interioare, dar mai ales în cele în stil industrial. Mie îmi place foarte mult varianta pentru bar, fără spătar.
Găsiți replici ale acestui scaun aici și aici (normale, cu spătar) și aici (pentru bar, fără spătar). Citiți mai multe despre Marais A Chair, aici.
*
Acum că v-ați convins că am o mică obsesie cu scaunele de designer, pot să vă dezvălui, liniștită, că mai am câteva: de exemplu, am o obsesie și pentru lămpi! Voi scrie și despre asta?