Am muncit ceva la obiectul acesta… Suportul acesta de lumânări l-am descoperit pe treptele care duc spre pod. Căutam, acolo, „comori” numai bune de vopsit în stil shabby chic. (Am și găsit, dar despre asta, altă dată.) Pe drum am observat un… suport pentru lumânări. La prima vedere nu știam ce anume este, mai ales că era foarte murdară. Am văzut, totuși, că este ceva frumos.
Iată cum arăta:
Pentru început l-am spălat bine de tot. Arăta muuult mai bine! Observați ce model frumos are…
Mă tot gândeam în ce culoare să îl vopsesc. Prima opțiune ar fi fost albul, întrucât albul scoate foarte frumos în evidență orice model. Dar mă gândeam că îl voi pune pe un perete alb sau crem, și aș fi vrut să contrasteze frumos cu peretele. Am ales albastrul.
Mi-a plăcut foarte mult nuanța obținută! Desigur că este vorba despre chalk paint, astfel că nu am tratat deloc suprafața pe care urma să o dau (în asta constă frumusețea acestei vopsele). Am amestecat o lingură de carbonat de calciu cu două linguri de pigment albastru (ca cel pe care îl punem în vopseaua lavabilă). Am început să vopsesc și arăta minunat! Însă… atunci când s-a uscat, era mov închis! O nuantă foarte frumoasă, ce-i drept… Nu mi-a venit să cred, așa că am dat încă o dată! În fotografii se poate observa că acolo unde vopsesc, este albastru, acolo unde s-a uscat, este mov. Diferența dintre culoarea de pe pensulă și cea de pe sfeșnic este incredibilă.
Totuși, am hotărât că îmi place acest mov. Însă atunci când am început să dau puțin cu șmirglu, pentru un efect shabby chic și pentru a scoate mai bine în evidență modelul… surpriză! S-a făcut din nou albastru, mai ales că într-un moment nebunesc am udat șmirglul!!! Se uzase și era deja târziu, nu am era deschis la magazin, și m-am gândit eu – într-un moment de nebunie, v-am spus – să îl curăț puțin cu apă. Ei, sfeșnicul s-a făcut din nou albastru… M-am enervat, deci, și am hotărât să spăl toată vopseaua. Zis și făcut, cu un furtun cu pistol! Inutil să mai spun ce dezastru în făcut în curte. Puternic a mai fost pigmentul acela!
Rezultatul a fost cam acesta. Un pic de mov, un pic de albastru, un pic din maroul care era pe sfeșnic inițial…
În acel moment am hotărât să cer ajutor masculin. Am continuat munca a doua zi, după ce tata a ars toată vopseaua de pe sfeșnic și l-a șmirgluit bine cu o perie de metal. Hard work…
Iată și peria cu pricina:
În sfârșit, un suport CURAT! Țineți minte poza aceasta, o să vă spun mai târziu de ce…
Între timp am cumpărat o vopsea acrilică de culoare verde de la Pentart. O vopsea metalizată, pentru că am vrut să obțin un efect de oxidare. Ca sfeșnicul meu să arate ca acele acoperișuri de cupru, de pe clădirile vechi. Iată vopseaua din care speram să obțin, cu puțină vopsea lavabilă albă, o nuantă la fel de deschisă ca și cea a acelor acoperișuri. În poză nici nu se vede bine, dar chiar e un verde superb.
Am amestecat carbonatul de calciu cu vopseaua acrilică și cu puțină vopsea lavabilă… și… s-a făcut albastru amestecul! Pfoa… Nu mi-a venit să cred… am dat totuși suportul. Să fie albastru atunci, am zis!
Apoi m-am supărat, mă gândeam: de ce am dat eu oare bani pe o sticluță de acrilic verde? Ca să fie suportul, albastru? Și am dat încă o dată cu vopsea, de data aceasta numai cu acrilic, visând din nou la acele acoperișuri de cupru, oxidate. Mi-a ieșit așa:
Am dat puțin cu șmirglu (mare greșeală!) și am băgat suportul de lumânare în casă. I-am făcut o poză…
…și AM AJUNS LA CONCLUZIA CĂ CEL MAI BINE ARĂTA PE CULOAREA SA NATURALĂ: PE ARGINTIU! Așa că… data viitoare mă voi gândi de două ori și voi vopsi o singură dată. De fapt… n-ar fi trebuit să îl vopsesc deloc. Trebuia arsă vopseaua veche și curățat suportul cu peria de metal, după acea curățare arăta cel mai bine. Acum să văd cum îl conving pe tatăl meu să repete figura cu focul și peria…
Toată povestea mi s-a părut așa de funny, că am vrut neapărat să o împărtășesc și cu voi!
Concluzia: unele obiecte NU vor să fie vopsite, vor să rămână așa cum sunt, shabby chic original!
One thought on “SAGA unui suport pentru lumânare”