Călătoriile pe care le-am făcut, concediile pe care le-am petrecut în alte țări sau chiar pe alte continente, m-au îmbogățit în foarte multe feluri. Unul dintre ele este acela că, după ce mă întorceam, aduceam cu mine câte o rețetă. De fapt, nu rețeta în sine, căci pe aceea puteam să o găsesc și pe internet, oricând. Nu este ca și cum am adus-o în bagajul de cală… Vorbesc, de fapt, de dor și de poftă. De dorul de acel fel de mâncare, de o poftă care mă face să gătesc, din când în când, câte un fel de mâncare pe care l-am întâlnit și gustat într-o vacanță. Iată câteva exemple!
Călătoriile în Asia au fost unele dintre cele mai puternice inspirații. Filipine, Thailanda, Vietnam sunt câteva dintre țările asiatice pe care le-am vizitat. Nici măcar nu sunt o fană a bucătăriei asiatice, și tot am descoperit foarte multe feluri de mâncare asiatice care mi-au plăcut.
Filipine
*pancit canton
O rețetă filipineză pe care o tot pregătesc este pancit canton, o mâncare de tăiței cu legume, cu carne de porc și/sau creveți (shrimps), care este condimentată atât cu sos de soia, cât și cu sos de pește (fish sauce). Este una dintre cele mai populare mâncăruri în Filipine, deși de origine chineză.
Tăițeii din care se face pancit canton nu sunt unii obișnuiți (pe punga în care îi cumperi scrie exact așa, că sunt pentru pancit canton), dar sunt, la bază, niște tăiței cu multe ouă. Eu prefer să pregătesc mâncarea asta cu carne de pui, iar rețeta pe care o folosesc o găsiți aici.
Thailanda
*mango lassi, sticky rice
Din Thailanda m-am întors cu două preparate favorite: o băutură și un desert. Este vorba despre mango lassi și sticky rice cu banane sau mango.
Mango lassi este un shake realizat din iaurt, mango și un pic de zahăr. O bombă calorică din cauza zahărului, plus, cu conținut înalt de carbohidrați. Dar ceva foarte, foarte delicios! La origine nu este un preparat pur thailandez, dar este ceva foarte, foarte popular în Thailanda.
Sticky rice este un desert realizat din orez și lapte de cocos, preparat într-un fel care îl face să fie foarte lipicios, de unde și denumirea. Se servește cu felii de mango proaspăt sau cu banane. Te lingi pe degete!
Qatar & Egipt
*cușcuș, humus & tabouleh
De când am fost în Qatar și în Egipt, sunt cea mai bună prietenă cu cușcuș-ul. Fiind, la origine, o mâncare magrebiană, se consumă foarte mult în nordul Africii, dar îl regăsim și în multe țări arabe. Cușcușul se obține din grâu dur (semolina) și conține multe fibre. Îl prepar cu pui și cu legume, dar îl consum cu mare plăcere și complet gol, doar cu un strop de unt și sare. Sau îl adaug, pur și simplu, în salate: câteva linguri. În noua mea dietă, cușcușul este chiar recomandat, așa că am mereu așa ceva în casă. De obicei improvizez, dar rețeta de la care am pornit este cea de aici.
O altă mâncare favorită, de origine arăbească, este una cu care m-am întâlnit atât cât am fost în Egipt, cât și cu ocazia unei vizite la o prietenă din Timișoara. De atunci, aceasta este una dintre măncărurile mele favorite, pe care o prepar chiar foarte des!
Combinația este următoarea: piept de pui la tigaie, cu curry + humus + lipii + tabouleh. Niciunde nu am mâncat așa humus bun, ca cel pe care l-am întâlnit în Egipt, iar tabouleh, această salată din frunze de pătrunjel este ceva atât de sănătos și de gustos, încât nu știu cum am trăit fără ea atâta vreme!
Rețeta pentru tabouleh este foarte simplă: frunze de pătrunjel tăiate, o roșie, o rodie, ulei de măsline, sare, piper, zeamă de lămâie. Se amestecă și asta este tot!
Turcia
*balik ekmek, vinete la cuptor, fasole verde la tigaie
Din Turcia am venit acasă cu două obsesii, iar Alin cu o a treia. Am rămas cu gândul la iconicul sandviș cu pește al Istanbulului, balik ekmek. Noi nici măcar nu am apucat să îl gustăm, atunci, dar ne-am chinuit să ni-l preparăm acasă, cu macrou luat de la magazin și cu un sos preparat în casă. A ieșit destul de bun, dar tot vrem să mai revenim la Istanbul!
Un al doilea fel de mâncare pe care l-am consumat pe o terasă foarte plăcută, din apropierea Moscheii Albastre, a fost niște vinete la cuptor, cu ulei de măsline, roșii și usturoi, cred că este rețeta de aici. Prepar de multe ori vinete la cuptor în acest fel, dar și în alte variante, italienești, cu mozzarella, busuioc și oregano.
Lui Alin i se face, deseori, poftă de fasole verde la tigaie. O prepar cu ceapă, ardei, roșii, frunze de pătrunjel și mărar. Acest preparat era servit ca aperitiv la hotelul la care am locuit în Dalaman, iar felul în care îl fac eu acasă este o improvizație în baza a ceea ce îmi imaginam eu că ar fi conținut acel „cold starter”, că rețeta nu o aveam.
Europa este, și ea, o mare sursă de inspirație, bucătăriile popoare fiind atât de diversă!
Franța
*entrecôte
De când ne-am întors din prima vizită în Franța, nu ne mai scoți din cap steak-ul de vită cu cartofi pai, numiți și french fries. Alin îl mănâncă medium rare, eu mai degrabă well done. Este un AS în prepararea acasă a acestei fripturi, iar ori de câte ori găsim un steak bun la supermarket – dacă se poate, și aged – asta mâncăm la cină. Un entrecôte bun merge cu un pahar de vin de calitate, normal!
Spania
*paella
După ce ne-am întors din Spania, mai exact, din Insulele Canare, toată ziua făceam paella. Am fost încântată de această mâncare națională a spaniolilor, care în familiile lor nu lipsește de pe masa de duminică. Deși eu îl fac numai cu pui, fără creveți, sau chiar numai cu piept de pui, nu cu pulpe, ornez cu felii de portocale așa cum am văzut că o fac spaniolii.
Croația
*doradă la grătar, paste cu trufe
Croația am adorat-o foarte multă vreme tocmai datorită mâncărurilor bune pe care le-am mâncat acolo. Acasă obișnuiesc să prepar două dintre ele: dorada la grătar, cu cartofi cu mangold sau spanac (rețeta, aici), respectiv pastele cu trufe (rețeta, aici). Dorada este peștele meu favorit, niciun alt pește nu îmi place atât de mult, iar trufele pe bună dreptate sunt numite și „diamantul pământului”.
Grecia
*salată grecească
Bucătăria mediteraneană se află, poate, cel mai aproape de sufletul, ăăă… de stomacul meu. Iar în Grecia am mâncat foarte, foarte bine! Salata grecească cu brânză feta este de departe favorita mea și o prepar foarte des și acasă. Deși niciunde nu are un gust atât de bun ca acolo, pe malul mării! Din Grecia ne-am întors cu cinci litri de ulei de măsline adevărat, pe care l-am consumat într-un timp extrem de scurt.
Eu las, mereu, inspirația să mă cuprindă. Aduc acasă, cu mine, tot ce văd cu adevărat bun, atât la propriu, cât și la figurat. Înmagazinez experiențele și cumpăr ingrediente originale din magazinele fiecărei țări vizitate. Iar acasă mă delectez, apoi, preparând mâncărurile diverselor popoare. Este foarte distractiv să ții seri grecești, arăbești, franceze. Iată o idee pentru perioada aceasta, în care nu se poate călători!
Gătiți un fel de mâncare din țara în care v-ați dori să mergeți chiar acum și bucurați-vă de o experiență culinară acasă la voi!
*Sursa foto: Pixabay
