Proiectul „Dormitorul”. Partea a III-a: pe 1/4 gata!

Doamne, câte s-au mai schimbat! Și câte probleme am avut! Înarmați-vă cu multă răbdare și cu mulți nervi atunci când vă apucați să renovați/redecorați ceva. Am avansat. Am avansat mult, n-am ce zice, chiar dacă a durat 2 luni să ajung aici. De două nopți încoace dorm din nou, în sfârșit, în cameră, și nu în bucătărie, pe colțar…

Grea a fost alegerea podelelor.

Grea a fost alegerea patului.

Dar am ales bine. 

Deocamdată cam atât am făcut… Podelele vechi au fost înlăturate, s-a turnat o șapă nouă, apoi șapă autonivelantă, s-a retencuit și s-a zugrăvit camera. Am cumpărat parchet laminat și pat. În rest, camera este cam goală; restul mobilei va fi achiziționat probabil săptămâna viitoare.

Perfecțiunea peretelui nu există

Cu ce să încep? Cu faptul că perfecțiunea peretelui se pare că nu există. Peretele dormitorului era tencuit OK; am hotărât să retencuim ca să iasă de data aceasta perfect: perfect uniform, perfect drept. N-a ieșit. Mă rog, dracul nu e chiar atât de negru, micile defecte le văd doar eu – totuși, mă deranjează la culme că dai un ban și vrei să iasă frumos de tot, și iese doar aproape frumos. Se pare că nu se poate face un perete așa cum vreau eu. De exemplu, degeaba am luat colțare pentru ușă și fereastră; acum este drept, da, dar se întrevede puțin colțarul de sub tencuială… Probabil că eu ca femeie văd altfel noțiunea de perfect sau de frumos, decât un meșter bărbat. Chiar nu știu… Eu nu pot pricepe: de ce nu se poate să iasă perfect? Cât efort sau timp în plus ar fi însemnat acoperirea totală la colțare? Morala: NU lăsați meșterul singur! (Nu că eu n-aș fi vrut să fiu acolo; n-a depins de mine.) Urmăriți îndeaproape lucrările, ca să mai puteți corecta pe parcurs ceea ce el consideră că este bine, de fapt.

Podele din lemn sau podele laminate?

Grea a fost decizia. Aș fi dorit lemn, desigur. Deși știam că acesta se montează și se întreține mai greu. Totuși, este un material natural, cald (și ca aspect, și ca feeling). Știam și că depășește bugetul. Așa că am hotărât că voi cumpăra niște podele laminate mai de calitate. Principala dorință era să nu se vadă chiar de la o poștă că nu este lemn. Să arate bine și să fie de 10 mm grosime, nu de 6-8 mm. Am observat apoi că la o diferență de preț de +30-50% aș putea cumpăra și podele de lemn. Am cântărit mult decizia. Am fost la toate magazinele din Timișoara și am făcut o mulțime de poze la opțiuni. Greu a fost să mă decid. Căci știam că odată ce am plecat cu podelele din magazin, gata, fapta e consumată. Și atunci aia e. Lumea își dădea cu părerea: Nu lua laminat, este plastic… cumpără lemn. Altă persoană: Eu nu aș lua lemn. Nu merită. Și tot așa. Aceste păreri mă și ajutau, mă și încurcau. Într-un final diferența a făcut-o, desigur, prețul. Am ales podelele laminate, la de trei ori prețul celei mai ieftine variante. Dar arată bine. Culoarea este super, are 10 mm grosime și niște îmbinări foarte frumoase. Deși cu o foarte mică depășire a bugetului aș fi putut cumpăra într-adevăr podele de lemn, jur că la o primă vedere (și chiar la o a doua) NU se vedea că este lemn. Cele care arătau cu adevărat super costau de la 280 de lei/mp. Aș fi avut nevoie de 1500 de euro doar pentru podea… fără montaj sau altele. Ieșea total din discuție această variantă. Sfat: Dacă nu aveți bani, luați-vă gândul de la început de la podelele de lemn! În schimb nu vă cumpărați în niciun caz cel mai ieftin laminat!

+ Lungă poveste a fost și cu plintele. Am dorit plinte late (înalte, mai bine spus), albe, din MDF. Am fost în 6 magazine (Hornbach, Baumax, Dedeman, Praktiker etc.) până am găsit aproximativ ceea ce am vrut. Unde aveau alb, nu era lățimea potrivită, unde aveau alb și lat, mai aveau doar 2 bucăți și tot așa. La montarea lor, iarăși discuții: am ajuns la concluzia că tot ceea ce este nașpa, ieftin și kitchos, este foarte ușor și practic de montat. Ceea ce este corect și frumos din punct de vedere al designului și trendului, reprezintă o provocare pentru meșteri, provocare pe care o refuză cu vehemență. Greu a fost! Totuși, arată foarte bine ceea ce am ales, așa că într-un final mă declar fericită. Măcar că plintele au costat cât jumătate din prețul podelei… grrrr…

Patul trebuie să fie în primul rând practic

Mult am rumegat la alegerea patului. Noroc că aici l-am avut alături pe soțul meu: este mai ușor să iei o decizie în doi. Cel puțin în sensul că dacă nu știi ce să alegi din două variante, iar lui îi place doar una dintre ele, măcar știi că rămâi la acea variantă și nu te mai gândești o lună la ambele, neștiind ce să hotărăști. Aș fi dorit un pat elegant, cu picioare care să vină frumos pe covor… dar știam că un pat cu ladă ar fi mult mai practic. Ai loc de depozitare și parcă e și mai trainic. Cred că de un an tot caut pat. Într-un final am ajuns la concluzia că doar IKEA are paturi faine la un buget OK – în rest găsești c……i sau paturi foarte faine, dar extrem de scumpe. Am ales un pat alb, înalt, cu sertare + cu tăblie cu rafturi. Și mă felicit! Deocamdată am băgat în sertare doar lucrurile care nu și-au găsit încă locul prin cameră (deci nu ceea ce va ajunge într-un final acolo) – dar câte au înghițit, doamne! Sunt super! Pe partea superioară a tăbliei am pus tot felul de ornamente, iar pe rafturile din lateral, cărți și altele. Salteaua am cumpărat-o din altă parte, este fără arcuri, are 18 cm grosime și este extraordinară! Sfat: Da, un pat fără sertare este mai frumușel. Numai când mă gândesc ce frumos s-ar fi așezat un picioruș de lemn peste frumusețea de covor, mă apucă plânsul. Dar NU alegeți un astfel de pat dacă nu aveți dressing sau suficient loc de depozitare în altă parte, pentru: pantofi, genți, plapume în plus, lenjerii de pat etc.

Fotografiile reprezintă doar un sneak peak – căci nu vă pot arăta poze prea multe, încă. În afară de podea și pat, camera este goală – nu avem dulapuri, nu avem rafturi, nu avem nimic până săptămâna viitoare, cel puțin.

*

Mă declar mulțumită. A durat ceva (și a costat!), dar știam că așa va fi. Totuși, este final de aprilie, și ceea ce mi-am propus să finalizez până la finalul verii, se va finaliza. Un sfert de cameră este gata – iar ceea ce mai urmează acum, se face oarecum rapid. Greul a trecut!