Pregătirile pentru atelierul de rame foto din doze de bere au început… cu luni în urmă! Și asta pentru că a fost nevoie de o cantitate considerabilă de doze de bere, care pe deasupra trebuiau să mai fie și foarte diferite ca marcă, pentru ca ramele rezultate să fie cât mai vesel colorate! O mare parte a berilor a fost băută de Alin 🙂
De fiecare dată când am cumpărat bere am ales diferite branduri, iar după golire am adunat harnică dozele în pivniță, urmând ca tatăl meu – un ajutor de nădejde atunci când meșteresc ceva – să le „decapiteze” și să mi le pună la dispoziție sub formă de foițe de aluminiu, gata să fie decupate cu o simplă foarfecă.
O cantitate considerabilă de doze de diferite feluri am primit și de la prietenul nostru Zeno Korfanta, care atunci când a auzit că vreau să fac un astfel de atelier, mi-a adus o plasă întreagă. Așa arătau expuse la atelier, gata să fie decupate și aplicate pe cadrele de lemn:
O primă astfel de ramă foto din doze de bere – de fapt, un cadru de lemn decorat cu doze – am făcut cu vreo 2 ani în urmă. A fost cadoul lui Alin – de Moș Nicolae. Această ramă a stat la baza fotografiei de copertă din evenimentul de pe Facebook și a servit drept inspirație pentru persoanele care s-au înscris la atelier. Aici, în ramă se poate vedea o pisică – în realitate însă în ea se regăsește o fotografie frumoasă cu noi doi 🙂
De data aceasta am spus BYE muzicii ambientale și am ales acorduri mai puternice – POPECITELJI și TINARIWEN. Se potriveau muuult mai bine cu zgomotul ciocanelor care băteau cuiele non-stop. Am profitat de prezența lui Alin la atelier și l-am rugat să spună participanților două-trei cuvinte despre fiecare formație.
S-a lucrat vreo 4 ore – la concentrare maximă. Participanții m-au uimat din nou cu creativitatea lor: de exemplu, pe alocuri au aplicat dozele cu efect 3D. La partea din spate a ramelor am „trișat” un pic: am folosit un capsator de tapițat mobilă – pentru rapiditate.
Vreo 200 de doze de bere, 1000 de cuie, zeci de pioneze, o duzină de ciocane și de foarfeci, o duzină de cadre de lemn, o duzină de cartoane și coli albe… Într-un final am avut și prima ramă finalizată: cea a Andrei, în care s-a și montat repede o fotografie.
Mare a fost bucuria ori de câte ori se mai finaliza o ramă. Și tot mai liniște se făcea în sală – lucru de care s-au bucurat mai ales musafirii noștri: o mamă cu bebele ei, sosiți la atelier împreună cu Ioana și care au participat din pură curiozitate la atelier.
Și uite-așa am mai bifat un atelier și am mai petrecut împreună câteva ore plăcute! Atelierele acestea vor avea loc lunar – atâta vreme cât există interes și desigur, câtă vreme mă aflu eu la Viena. Când ne-om plictisi, ne-om lăsa! Deocamdată însă, entuziasmul participanților este mare, iar mie îmi face mare plăcere să pun la cale aceste șezătoare. 🙂