Ei, și-am prezentat asociația, și-am prezentat trupele… și-a început distracția! Lumea s-a simțit foarte, foarte bine la concert, mărturie stau fotografiile (realizate în mare parte de Diana Rășină). S-a cântat, s-a dansat… s-au încins până și hore atunci când muzica era potrivită.
Din cele două-trei serii de cântat planificate am ajuns la vreo șapte, oamenii aplaudau și aplaudau, și invitau artiștii să urce din nou pe scenă, a fost ceva nebunesc! S-a cântat până după miezul nopții, deși a doua zi era o zi de lucru! Reini, sunetistul de la Replugged a avut ceva treabă!
Despre succesul înregistrat a scris și PressAlert din Timișoara. După concert a urmat un fel de jam session: pentru că la eveniment s-a aflat și buna noastră prietenă Diana Rășină, cântăreață din Viena. Pur și simplu, ne-am așezat care pe unde am putut – scaunele se cam adunaseră deja – pe lăzi de bere, pe marginea scenei, sau am stat în picioare, și S-A CÂNTAT. A cântat Ana, a cântat Diana, și împreună cu ei a cântat cam toată lumea care a mai rămas și după ce oficial concertul se terminase. Am mai rămas vreo 20, cred.
La un moment dat ne-am mutat pe hol, ca personalul de la club să poată aduna după noi:
Noroc cu Diana Rășină, care l-a „îmbunat” pe patronul iranian al clubului cu un cântec persan. Impresionat deja de vocea ei – a stat și el cu noi o vreme și a ascultat – a fost absolut vrăjit când Diana i-a mai cântat și un cântec în limba lui, și nici n-a mai fost supărat că a stat atâta vreme după noi.
Tot pe hol a avut loc un alt moment emoționant: cineva din public a rugat-o pe Irina să îi dea lui panglica tricoloră de la încheietura mâinii, spunându-i: tu ai oricum ocazia să îți cumperi alta din România. Schimbul s-a făcut și amândoi erau doar un zâmbet! 🙂 Întâmplător eram în zonă și le-am făcut repede poze.
După concert Ana & Prietenii au plecat spre casă alături de Nur Mabrouk, gazda lor din Viena – căruia îi mulțumim și pe această cale sprijinului acordat! Sonatic, Alin și cu mine ne-am dus în Schwedenplatz, ca să ne reîncărcăm bateriile cu o pizza bună, de la turcii care au tarabe pe acolo. 🙂 După care am făcut un scurt sightseeing de genul Vienna by night – din mașină, în drum spre casă. 🙂 Acasă Gore și cu Radu au picat lat instant – au adormit imediat ce au intrat în contact cu canapeaua 🙂 Bogdan mai butona ceva la tabletă, moment în care Alin a spus ceva ce ne-a făcut să ne împrăștiem de râs: Pfff… băieții ăștia sunt rupți, au dat tot. Iar peste câteva clipe a adăugat: Bogdane, dar cum se face că tu nu ai adormit încă, tu nu ai dat tot, a? :))))))))))))))))))))))))))))))
A doua zi cei de la Sonatic au plecat spre Timișoara, iar noi ne-am întâlnit cu Ana & Prietenii pe Kahlenberg, ca să admirăm panorama Vienei și să mâncăm o înghețată. Mai târziu au pornit și ei la drum, alături de tatăl Anei. Au venit la Viena tocmai de la Roșiorii de Vede, cu mașina, și au condus cu rândul!
Cea mai dragă poză rămâne însă asta: realizată imediat după concert, strălucim cu toții în ea, căci a fost o seară care chiar ne-a umplut de energie pozitivă. Un adevărat succes, pentru care mulțumim artiștilor! Dar și publicului! 🙂
www.kabaitan.org