Le-ați observat? Sunt prezente în mai multe locuri din Timișoara. Sunt denumite „Pianinele Bucuriei” și au fost aduse în orașul de pe Bega de către bulgarii bănățeni din Germania. Până în prezent, în cadrul acestei inițiative, în România au ajuns peste 200 de pianine, iar dintre ele, câteva zeci se află în Timișoara. Ideea este aceea ca pianinele acestea să aducă un zâmbet pe fața oamenilor care le descoperă în spațiile publice. Și, desigur, ca lumea să se și așeze pentru a cânta la ele!
Inițiatorii proiectului „Pianinele Bucuriei” sunt bulgarii bănățeni din Germania, sub coordonarea lui Erwin Miki Bausche din Karlsruhe. „Suntem bulgari bănățeni din Dudeștii Vechi, Breștea, Vinga, care locuim în Germania. O mână de oameni suntem implicați în proiect, vreo cinci familii sunt mai active. La început a fost ceva de genul: uite, am găsit o pianină, nu o mai folosește familia, hai să ne adunăm, să o preluăm, să o cărăm, să o transportăm și să o ducem bulgarilor noștri de acasă. Și am făcut asta cu multe-multe pianine. Mai târziu m-am apucat să scriu și la diferite asociații, organizații, la Primăria Timișoara și așa mai departe, pentru a oferi cât mai multe astfel de pianine” – mi-a povestit domnul Bausche.
O pianină s-a aflat, o vreme, în Piața Victoriei, de exemplu. Din motive necunoscute, momentan aceasta nu mai este prezentă în piață, dar în toamna anului 2023 a mai putut fi văzută. Trei sunt la Aeroportul Internațional „Traian Vuia” din Timișoara. O alta, la Oncohelp. Și la Casa Tineretului este o pianină. La restaurantul Curtea Berarilor tronează, de asemenea, una. Și la Sinagoga din Cetate. Și la Palatul Poștelor. Și la Librăria Cărturești din centrul orașului.
Și la Iulius Mall. La Memorialul Revoluției. La Muzeul de Artă, două sau trei. Pianine au mai fost duse la centrul de neuropsihiatrie infantilă pe strada Corbului, la Spitalul Militar, la Spitalul CFR, la Biblioteca Universității, la Biblioteca Academiei și la Biblioteca Politehnicii. Pianul din Piața Libertății, la care se cântă în fiecare seară, nu face parte din acest proiect, este ceva diferit – am aflat atunci când am întrebat. Una dintre cele mai bune pianine se află la Universitatea de Vest. Acestea sunt doar cele de la Timișoara, dar pianine aduse de bulgari sunt prin toată țara.
La ora actuală, în depozitul de la Timisoara vreo 25 de instrumente așteaptă să fie puse la treabă: să fie acordate și apoi predate celor care le vor dori cu adevărat și care se vor ocupa de ele, căci ele trebuie îngrijite și periodic acordate din nou; deseori, acest lucru nu se face cu suficientă seriozitate, mi-a mărturisit domnul Bausche dezamăgirea pe care o simte uneori.
De unde provin aceste pianine? – am întrebat. Ele sunt, de obicei, donate, iar uneori cumpărate pe bani destul de puțini, mi s-a spus. A fost, de exemplu, o familie tânără din Germania, cu doi copilași, în care pe de-o parte mama nu mai avea timp de pianină, iar pe de altă parte, copiii aveau nevoie de spațiu… În plus, ca în aproape toate cazurile, foștii proprietari își doreau ca pianina să fie folosită în continuare.
„Uneori sunt niște povești… aproape că îmi dau lacrimile și când îmi amintesc. A fost o doamnă care mi-a spus că în urmă cu 70 de ani a învățat să cânte la pianina donată. O altă situație emoționantă a fost cea în care proprietarul și-a condus, cumva, pianina până la remorcă, parcă ar fi condus pe cineva pe ultimul drum, așa mi s-a părut… A îmbrățișat pianina, și-a luat adio de la ea, trist, dar și cu speranța că nu sunt un escroc și că pianina va trăi în continuare, așa cum i-am promis, căci de foarte multe ori oamenii asta își doresc, ca pianina să mai fie folosită, să nu stea degeaba… Sunt multe povești de viață interesante…” – mi-a povestit Erwin Miki Bausche.
O persoană în mod vizibil emoționată la momentul preluării a fost întrebată: vreți să mai cântați încă o dată la ea? Nu, a spus aceasta, mi-am luat rămas bun de la pianină înainte să sosiți să o luați… Vă rog, faceți cumva să mai trăiască, să mai cânte, și dacă puteți, trimiteți-mi și mie video… – a spus altcineva.
O pianină a fost a unei doamne care a primit-o cadou de la bunicul ei. Pianina se afla la parterul unui imobil construit în pantă, prin urmare trebuia urcată un etaj pentru a ajunge la stradă, unde se afla mașina. Patru inși s-au chinuit să urce pianina pe o scară metalică exterioară. „A fost un tablou incredibil, doamna mergea în spatele meu, parcă mă ținea, parcă mă sprijinea, ne escorta… Pianina aceasta a ajuns la aeroportul din Timișoara, și chiar i-am trimis doamnei o înregistrare cu cineva care cânta la acea pianină… Mi-a spus că a plâns de emoție când a văzut-o în filmare. Oamenii deseori sunt vârstnici, nu se mai așteaptă să fie mult timp pe acest Pământ și atunci speră ca pianina să mai fie folosită, să se cânte la ea” – am aflat de la domnul Bausche.
Intenția inițială a fost de a aduna toți bulgarii din Germania. „Și fizic. Casa mea e mereu deschisă. Pe Facebook avem un grup al bulgarilor de pretutindeni, cu 3000 de membri. Un alt lucru pe care încerc să-l fac este ca prin acest pianine să ne apropiem unii de alții, noi, bulgarii. Atunci când găsim o pianină într-un oraș din Germania, se pornește o chestie de genul: uite, vin la tine în oraș, hai să ne adunăm să rezolvăm cu preluarea și transportarea, ajută-mă să car un pian, hai să ne vedem. Mama mea ne mai face, uneori, plăcinte bulgărești…” – a povestit domnul Bausche.
O profesoară de la Colegiul Național C. D. Loga Timișoara a spus: școala a devenit mai veselă, copiii cântă în pauză la pianină.
„Ce rămâne în urmă? Bucuria!” – bulgarii bănățeni din Germania
