Paștele acesta este altfel, iar unii dintre noi îl sărbătoresc într-un mod mai reținut. Este alegerea lor, așa simt ei. Eu simt că vreau să fie un Paște cât mai obișnuit. În plus, nu îmi este rușine să recunosc: pentru mine, cea mai mare bucurie legată de diversele sărbători – Paște sau Crăciun – este aceea de a avea ocazia să decorez casa. Pur și simplu, abia aștept să fac curățenie generală și să amplasez diversele decorațiuni pe care le am, respectiv să gătesc ceva bun pentru familia mea. ❤️
Fie că această familie înseamnă Alin și cu mine sau familia extinsă, cu tatăl meu, frații mei și cu nepoții. În tot cazul, mă consider o persoană creativă, care se simte împlinită atunci când în jurul ei este bine și frumos. Cumva, chestia asta este, zic eu, mai puțin lipsită de substanță decât s-ar crede. Și oricum, it is my way.
De-a lungul anilor am tot publicat aici, pe blog, diversele decorațiuni de Paște pe care le-am făcut. Îmi place să văd că m-am dezvoltat, că mi-am cizelat gusturile și că am devenit tot mai curajoasă. Îmi place să văd și că anumite elemente s-au păstrat de-a lungul anilor. În concordanță cu spiritul meu oarecum ecologic, multe dintre ornamente le tot refolosesc și nu prea cumpăr altele impulsiv.
Masa de Paște, cu amintiri cât cuprinde
La fel, îmi aduce bucurie faptul de a păstra meniul tradițional al familiei mele, dar de a-i adăuga, mereu, câteva elemente noi care au legătură cu preferințele noastre personale sau cu locul în care trăim.
De aceea, de pe masa noastră de Paște nu lipsește, niciodată, șunca fiartă. Se mănâncă cu ou fiert și cu hrean. La noi în familie așa a fost de când mă știu. Mereu am mâncat asta la micul dejun de Paște și duc tradiția mai departe, chiar dacă nu am la dispoziție, aici, șuncă de casă de la unchiul meu, ci am fiert o bucată de șuncă cumpărată.
La fel și cu hreanul: acasă, tata scoate hreanul din pământ, din grădină și îl rade chiar el, proaspăt. Aici, hreanul este de la magazin. Și a fost foarte nostim că anul trecut abia am reușit să identific hreanul. Am fost prin toate magazinele, dar ochii mei căutau inscripția „Kren”, așa cum învățasem eu, în Austria, că se cheamă hreanul. Doar că în Elveția se cheamă „Meerrettich”. 😂
Nici ouăle nu sunt de casă, de la găinile tatei, ci de la supermarket. Dar măcar le vopsesc cu coji de ceapă, ca mama și bunica! Adun luni întregi coaja de la ceapa folosită la gătit, doar pentru a vopsit o duzină de ouă, apoi, cu ele.
Cât despre restul meniului, acesta este liber ales, ca să zic așa. Parte pentru că bunica și mama obișnuiau să gătească miel, iar eu nu mănânc miel. Așa că, de prânz, pregătesc ceva ce ne place.
Anul acesta am făcut supă-cremă de sparanghel. Sparanghelul este foarte, foarte popular aici. De fapt, în toate țările germane: gândiți-vă numai la știrile ultimelor zile, cu românii plecați să culeagă sparanghelul în Germania.
Pentru felul doi am ales să fac un fel de drob. Un amestec de carne măcinată (porc cu vită), ca pentru chiftele, bine condimentată, pregătită la cuptor, cu niște ouă fierte în mijloc. Felul acesta de mâncare l-am pregătit, pentru prima oară, în anul 2015, chiar înainte de Paște. An în care mama mea era, deja, foarte bolnavă. Ea era în pat, iar eu trebăluiam prin bucătărie în baza a ceea ce îmi explica ea că trebuie să fac pentru a obține acest fel de mâncare. Așa că mâncarea asta îmi aduce aminte de ea. Iar ca garnitură am ales să fac cartofi noi la cuptor, cu ulei de măsline și sare grunjoasă, pentru un gust proaspăt, de primăvară.
Desertul: lapte de pasăre, un desert foarte popular în Banat. Un desert din care bunica și mama făcea o oală imensă, imensă, pentru că avea, mereu, căutare foarte mare!
Decorațiuni de Paște… cu tâlc
De pe masa mea de Paște nu lipsește, niciodată, un „pom de Paște” – crengi și mâțișor în vază, pe care agăț niște ouă decorative. Un element nou sunt, anul acesta, figurinele din hârtie agățate în fereastră.
Vedeți voi, toate acestea au o poveste și sunt mai mult decât niște aparențe. Și când vorbesc de mâncare, nu este vorba de faptul că vrem să ne umplem burdihanul. Ci cumva, aduc un omagiu strămoșilor mei și celebrez și viața mea, timpurile și locurile actuale în care trăim. De aceea, anul acesta a fost important pentru mine ca pe masă să avem și un iepuraș de la producătorul elvețian de ciocolată Lindt și de la cealaltă fabrică de ciocolată renumită, Frey.
Acum, Paștele acesta, pe vreme de coronavirus, este unul ciudat. Nu ne putem reuni, nu putem face și primi vizite. Dar nu ne oprește nimeni să le scriem celor dragi, să îi sunăm, chiar video! Suntem departe unii de ceilalți, dar putem fi, totuși, împreună.
Paște fericit vă doresc celor care îl sărbătoriți astăzi, respectiv pentru cei care sărbătoresc acum Duminica Floriilor, le urez o duminică binecuvântată!