Astăzi vreau să vă povestesc despre o altă expoziție temporară pe care am vizitat-o la Kunsthaus Zürich. Și această expoziție m-a impresionat, la fel ca „Symbiotic Seeing” de Olafur Eliasson, dar într-un cu totul alt fel. „Ottilia Giacometti. Ein Porträt” propune, așa cum spune și titlul, o expoziție-portret a unei femei dintr-o familie elvețiană de artiști, formată din operele realizate de tatăl și fratele acesteia. O expoziție tristă, la fel ca destinul celei pe care ne-o prezintă…
Cine a fost Ottilia Giacometti?
Ottilia Giacometti a murit tânără, în urma nașterii copilului său. Este primul lucru pe care-l afli atunci când treci pragul acestei expoziții, iar informația te lovește. Imediat ce privești în jur și vezi prima duzină de portrete cu Ottilia, parcă îi vezi și familia puternic încercată de acest eveniment tragic.
Ea este prezentă, acum, pe simezele acestui muzeu de artă din Zürich, pentru că tatăl și fratele său au fost artiști de seamă ai Elveției. La aproape 100 de ani de la moartea sa, sute, mii de oameni care trec pragul muzeului află povestea acestei femei care a murit mult prea devreme.
Ottilia Giacometti a trăit între 1904 și 1937. A fost al treilea copil al lui Giovanni și Annetta Giacometti. A mai avut trei frați, Alberto, Diego și Bruno, alături de care a crescut în cantonul elvețian Graubünden, la Stampa și la Maloja. A lucrat în croitorie și țesătorie; a fost extrem de talentată, mai ales că a dobândit experiență nu doar la Chur și în Ascona, în Elveția, ci și în capitala mondială a modei, la Paris.
În martie 1933, Ottilia s-a măritat cu Francis Berthoud, un medic din Geneva, mare iubitor de munte și de artă, pe care l-a cunoscut în Maloja. S-au căsătorit în 1933 și s-au mutat împreună la Geneva. Bucuria a fost umbrită imediat, pentru că la doar câteva luni după căsătorie, tatăl Ottiliei, Giovanni Giacometti a încetat din viață.
Peste câțiva ani, în octombrie 1937, la doar o zi după nașterea primului lor copil, Silvio, și în urma unui travaliu extrem de lung și care a epuizat-o, Ottilia a murit. Avea doar 33 de ani. Pierderea a lovit familia în moalele capului. Micuțul Silvio a crescut fără mamă, la Geneva, alături de tatăl său. Un mare ajutor în creșterea lui a fost bunica maternă, Annetta, care s-a mutat de îndată la Geneva, pentru a se ocupa de cel mic.
Ironic, Silvio s-a născut în ziua în care fratele Ottiliei, Alberto își sărbătorea ziua de naștere.
Portrete nesfârșite ale unei femei plecate prea devreme
Expoziția de la Kunsthaus Zürich aduce laolaltă cele mai reușite picturi pe care tatăl Otiliei, Giovanni Giacometti le-a făcut având-o ca model pe fiica sa și care a murit înaintea acesteia. Unele dintre acestea sunt picturi care fac parte din colecții private și rareori au fost vizibile publicului. Alături, numeroase opere ale fratelui, Alberto Giacometti. A cărei operă a fost influențată mult de moartea Ottiliei, întrucât cei doi erau foarte apropiați.
Ottilia și mama sa. Ottilia stând în picioare. Ottilia citind, în Stampa. Ottilia și Annetta la fântână. Anneta și Ottilia cos. Ottilia coase. Ottilia în tot felul de ipostaze și locuri, imortalizată de către tatăl și fratele său. Opera a doi artiști, dedicată în mare parte unei fiice și surori plecate prea devreme.
Cine a fost familia Giacometti?
Ottilia Giacometti a fost cea mai puțin cunoscută membră a unei renumite familii elvețiene de artiști. Familia ei a fost una excepțională nu doar datorită numărului mare de artiști pe care a oferit-o Elveției, ci și pentru că a fost o familie deosebit de închegată, armonioasă și iubitoare.
Părinții Ottiliei au făcut tot posibilul ca cei patru copii ai lor să aibă un start bun în viață. Frații săi Alberto și Diego au fost sprijiniți să ajungă să lucreze ca artiști la Paris. Bruno a devenit arhitect la Zürich. Iar Ottilia a studiat, printre altele, la Berna și la Lausanne, apoi a dobândit experiență inclusiv la Paris.
Capul familiie, Giovanni Giacometti a dat dovadă de foarte multe sensibilitate în realizarea portretelor copiilor săi. A urmărit fascinat cum aceștia creșteau și i-a pictat în tot felul de ipostaze. Deseori, copiii se regăsesc lângă mama lor; maternitatea fiind o altă temă centrală a operei sale.
Familia a fost una unită și fericită; nu doar în picturi, ci și în viața reală. Așa cum a reieșit și din niște cadre filmate la începutul secolului trecut, de către soțul Ottiliei. În cadrul expoziției mai putem vedea și o serie de fotografii ale familiei Giacometti, dintre care multe nu au fost vreodată văzute de public.
Cea mai impresionantă parte a expoziției este cea cu lucrările care tratează chiar moartea Ottiliei. Alberto a ilustrat-o până și pe patul de moarte. Iar mai târziu a realizat și o sculptură, care a fost ultima lucrare despre sora sa. Alberto a învățat pictura în primul rând de la tatăl său. Mai târziu a studiat și sculptura, la Paris, unde a devenit un artist recunoscut, iar mai târziu, chiar unul dintre cei mai importanți sculptori ai secolului XX. Până de curând, când au fost introduse în circulație bancnote noi, portretul lui Alberto Giacometti și câteva dintre sculpturile sale s-au aflat pe bancnota de 100 de franci elvețieni.
După ce, din cauza sosirii celui de-al Doilea Război Mondial, nu s-a mai putut întoarce la Paris și a rămas o bună bucată de vreme în Elveția, a petrecut cu plăcere timp cu nepotul său, Silvio. Care i-a devenit, de asemenea, model. Tot atunci a cunoscut-o și pe viitoarea sa soție, Annette Arm, secretară la Crucea Roșie. După căsătoria din 1949, soția a devenit modelul său principal, pentru tot restul vieții.
Expoziția prezintă cronologic viața Ottiliei. Începe cu picturile realizate de tatăl său și continuă cu cele semnate de fratele Ottiliei, Alberto. Include piese din muzee elvețiene, din colecții private și de la Fundația Giacometti din Paris. Expoziția semnată de curatorul Casimiro Di Crescenzo se încheie cu un desen al lui Silvio, realizat în copilărie, și cu fotografii ale acesuia, simbolizând continuitatea vieții.
Un motiv pentru care îmi plac expozițiile acestea temporare, este acela că aduc laolaltă opere care au legătură între ele și care împreună țes o poveste, dar care în mod normal se află în diferite colțuri ale lumii – la diverse muzee și la diverse persoane – sau nici măcar nu sunt publice. Să cunosc, prin intermediul acestor creații, viața acestei elvețience – și a întregii familii – a fost revelator. În sensul că mi-a oferit, încă o dată, ocazia să fiu recunoscătoare pentru faptul că trăiesc în alte vremuri, în care femeile nu mai mor așa la naștere – cel puțin, nu în lumea civilizată.
Astăzi, destinul Ottiliei ar fi fost, cu siguranță, altul…
*
Expoziția „Ottilia Giacometti. Ein Porträt” este deschisă până la data de 3 mai 2020. Un bilet de intrare costă 16 franci elvețieni. Eu vă recomand să cumpărați un bilet de intrare general, care să vă permită vizitarea întregului muzeu: a colecției permanente și a expozițiilor temporare. Acesta costă 26 de franci elvețieni, astfel că ieșiți mult mai bine. Mai multe informații, aici.
Pentru acest articol am folosit informații de pe pagina de internet a Kunsthaus Zürich.