Out and about în Zürich (6). „Symbiotic Seeing”, o impresionantă expoziție la Kunsthaus Zürich

Adevărul este că există artiști care chiar sunt ARTIȘTI. Așa, cu majuscule! Unii care inspiră în cel mai pur sens al cuvântului, în fața personalității și operei cărora îți scoți pălăria. Numai ce am scris despre cât de mult m-a impresionat César Manrique în timpul șederii mele în insula Lanzarote din Canare, în ianuarie. Februarie a venit cu o altă surpriză foarte plăcută: o expoziție extraordinară a artistului islandez-danez Olafur Eliasson, la Kunsthaus Zürich. Ianuarie: César Manrique, februarie: Olafur Eliasson. Oare 2020 îmi va rezerva câte un artist extraordinar, pe lună?

„Symbiotic Seeing”, o expoziție de instalații de artă

Kunsthaus Zürich găzduiește, până la 22 martie 2020, expoziția temporară „Symbiotic Seeing” a lui Olafur Eliasson. Eu sunt o persoană onestă și vă spun sincer că nu am auzit vreodată de acest artist islandez-danez, deși este unul dintre cei mai importanți artiști ai vremurilor noastre. I-am cunoscut opera acum, la Zürich. M-a impresionat! Mai ales după ce am și citit câte ceva despre el și activitatea sa.

Una dintre cele mai importante figuri ale scenei de artă contemporană, în „Symbiotic Seeing”, Eliasson abordează subiecte precum coexistența și simbioza, respectiv dorește să aducă o schimbare de perspectivă. Expoziția ne invită să reflectăm asupra unuia dintre cele mai fierbinți subiecte ale vremii: schimbările climatice, ca o consecință a acțiunilor umane, dar și să înțelegem ființa umană ca parte a unui sistem mai larg. Eliasson propune o lume bazată mai degrabă pe coexistență și colaborare, decât pe competiție. De altfel, Eliasson chiar face asta: de 20 de ani încoace, în timpul procesului ce creație, artistul colaborează cu artizani, arhitecți, specialiști media și… bucătari.

Instalațiile sale sunt spectaculoase, iar eu cred că această expoziție va plăcea și celor care nu prea au tangențe cu arta. Însă dacă vor face un efort să înțeleagă „ce a vrut să spună artistul”, cum se spune😁, mai mult ca sigur că lucrurile surprinzătoare pe care le vor descoperi îi vor impresiona.

Instalația centrală a expoziției: wooow!

„Symbiotic Seeing” este o expoziție care prezintă o mulțime dintre cele mai noi opere ale lui Olafur Eliasson. Una dintre acestea, instalația centrală a expoziției a fost realizată exclusiv pentru orașul Zürich și prezintă un subiect-cheie al vremurilor noastre: relația dintre tot ceea ce este uman și non-uman pe Pământ.

Este cea mai spectaculoasă creație din cadrul expoziției: o instalație de aproape 400 de metri pătrați. Se numește „Symbiotic Seeing” și este, deci, opera care a furnizat denumirea expoziției.

Intri într-o cameră întunecată și descoperi o interacțiune fascinantă între culori, mișcări și lumină. Dificil de fotografiat, chiar și de filmat. Trebuie văzut și trăit! Multitudinea de culori evocă imaginea luminii care se reflectă pe apă. Chiar și mărimea instalației te face să te gândești la o mare. Însă ceea ce pare a fi apa unei mări se află deasupra capului tău. Pe tavan!

Laserele ascunse în pereți proiectează „felii” de lumină colorată în „ceața” care este degajată din când în când în aer. Instalația este interactivă: ceea ce se întâmplă în această cameră se schimbă în funcție de câte persoane se află în încăpere. Mai mult decât atât, căldura și mișcarea corpurilor influențează curenții de aer, așadar și ceea ce se întâmplă deasupra capetelor.

„Gândiți-vă la rolul pe care îl joacă microbiomul nostru în a determina cine suntem – se estimează că suma tuturor bacteriilor, ciupercilor, microorganismelor și virușilor din interiorul nostru constituie peste jumătate din corpul nostru. Asta înseamnă că suntem oameni și nu suntem oameni, în egală măsură”, explică Olafur Eliasson.

Inspirația vine, de cele mai multe ori, din natură

Lucrarea „Algae window” este un aranjament circular format din sticle sferice, montate pe un perete. Imediat în spatele peretelui se află o fereastră, astfel că în fiecare dintre aceste sfere își fac apariția imagini vii, cu capul în jos, ale scenei din fața galeriei de artă. Compoziția lucrării seamănă  puternic cu structura uneia dintre algele unicelulare, numite diatome, care elimină din atmosferă cantități largi de dioxid de carbon.

Partea din spate a lucrării o descoperi după ce ieși din încăpere. Te întorci, apoi, către ferestrele imense care dau spre stradă și îți dai seama că ceea ce vedeai în sfere este chiar bulevardul pe care se află Kunsthaus Zürich.

Sursa de inspirație a lui Eliasson pentru această lucrare au fost litografiile unui fizician și zoolog german, Ernst Haeckel, publicate în 1904, în cartea intitulată „Forme de artă ale naturii”. „Scopul principal al acestei cărți a fost unul estetic. Eu mi-am dorit să ofer acces unui număr mai mare de oameni la aceste comori minunate și frumoase, care sunt ascunse în adâncurile mărilor și care sunt de dimensiuni atât de reduse, că pot fi văzute numai cu ajutorul unui microscop”, a spus Olafur Eliasson despre această instalație.

Arta, ca instrument al schimbării în bine a lumii

Olafur Eliasson este un artist implicat social, care militează pentru protecția mediului. În luna septembrie a anului trecut a fost distins și cu titlul de „Goodwill Ambassador for climate action” de către UN. Colaborează strâns atât cu politicieni, cât și cu organizații neguvernamentale, întrucât crede că arta este un limbaj care are potențialul de mobiliza oamenii să schimbe lumea.

If our vision of the future doesn’t have an element of hope, we are less likely to do something. Olafur Eliasson

În opera lui Eliasson, schimbările climatice, migrația și exploatarea resurselor planetei joacă un rol central. Acest artist desăvârșit reușește să abordeze aceste chestiuni fundamentale și probleme sociale într-un limbaj formal, care le vorbește oamenilor atât în termeni raționali, cât și emoționali și fizici. Este cunoscut pentru lucrări care umplu spațiul, pentru instalații de lumini și sculpturi care fac ca audiența să reflecte asupra sinelui și asupra lumii, în timp ce privesc creațiile.

Like many others, I feel the need to improve my climate footprint. Olafur Eliasson

În încheierea expoziției, un perete uriaș umplut cu texte și imagini îți prezintă activitatea și viziunea lui Olafur Eliasson, provocându-te puternic și la un insight. Instalațiile sale imersive se adresează simțurilor noastre și dizolvă granița dintre privitor și opera de artă. Lucrările sale spațiale ne invită să ne gândim la noi înșine și la percepția pe care o avem cu privire la subiecte importante ale vremurilor prezente.

Și mai există un element-surpriză: abia la finalul expoziției realizăm că muzica pe care am auzit-o în timpul expoziției – una compusă de Hildur Gudnadottir – este cântată live la un violoncel… de către un braț robotic!

„Little Sun”, o inițiativă de business social

În magazinul muzeului, unul dintre produsele scoase în evidență era o mică lampă solară de culoare galbenă, în formă de floare. Această lampă face parte dintr-un proiect pe care Eliasson l-a inițiat în 2012 și care se numește „Little Sun”. Un business social care și-a propus să ducă lumină în acele părți ale lumii în care nu există electricitate. Sau dacă există, accesul la ea este extrem de limitat și nesigur.

De când a început inițiativa aceasta de business social, au fost distribuite un milion de astfel de lămpi solare. Acestea au creat un impact social substanțial: în baza calculelor, au produs sute de milioane de ore de lumină. Iar energia solară utilizată a fost, pe deasupra, și una care nu se bazează pe surse care folosesc combustibil fosil.

Ca parte a acestui proiect, la Kunsthaus Zürich sunt organizate, acum, două evenimente absolut geniale: serile „Black Out”, ceea ce înseamnă că poți vizita o parte din colecția de la acest muzeu de artă, pe întuneric. Pentru a vedea operele expuse, trebuie să apelezi la micuța lampă solară a lui Eliasson. Un astfel de tur pe întuneric a avut loc pe 23 martie, iar următorul va avea loc pe 6 februarie. Ce idee genială, nu?

Olafur Eliasson este un artist pe care o să-l urmăresc de acum încolo. Am frunzărit un pic pagina studioului său de creație și am văzut că face niște lucruri extraordinare, prin toată lumea. Una dintre ideile care m-au impresionat a fost aceea că, în 2014, 2015 și 2018 a adus, în spații publice din Copenhaga, Paris și Londra, uriașe blocuri de gheață din Groenlanda. Acestea s-au topit sub privire trecătorilor. „Ice Watch”, acest gest impresionant a făcut ca oamenii să perceapă fizic consecințele catastrofei climatice, ca acestea să devină „tangibile” în cel mai pur sens al cuvântului.

*

Biletul de intrare la expoziția „Symbiotic Seeing” a lui Olafur Eliasson costă 23 de franci elvețieni. Eu vă recomand să cumpărați un bilet de intrare general. Acesta să vă permită vizitarea întregului muzeu: a colecției permanente și a expozițiilor temporare. Costă 26 de franci elvețieni, astfel că ieșiți mult mai bine. Mai multe informații, aici. 

Pentru acest articol am folosit informații de pe pagina de internet a Kunsthaus Zürich.