Out and about în Zürich (11). „Kimono. Kyoto to Catwalk”: splendoare pură sub forma unor kimono-uri

Multe, multe femei care se uitau cu ochi mari în jur și oftau și exclamau: wunderbahr, merveilleux, wonderful! Așa am trăit expoziția „Kimono. Kyoto to Catwalk”, o producție a Victoria & Albert Museum London, care în perioada 8 septembrie 2023-7 ianuarie 2024 a fost expusă la Muzeul Rietberg din Zürich. Expoziția care a onorat kimonoul ca piesă de îmbrăcăminte emblematică și care ne-a prezentat istoria sa fascinantă a fost una dintre cele mai bune expoziții pe care le-am văzut vreodată! Vă povestesc. 

A fost o expoziție cu adevărat spectaculoasă. Mi-ar fi părut extrem de rău să o ratez – am vizitat-o în penultima zi, și pe măsură ce parcurgeam sălile, eram din ce în ce mai uimită de cât de minunată poate fi această piesă de îmbrăcăminte, câtă măiestrie este încapsulată în ea, cât de mult a inspirat lumea în diverse perioade, din cele mai vechi timpuri și până astăzi.

În Japonia este un adevărat simbol; este venerat ca o întruchipare a culturii și sensibilității naționale. La nivel internațional este privit cu fascinație și reprezintă o mare sursă de inspirație pentru cei din domeniul modei. Acest statut simbolic și faptul că forma de bază a kimonourilor a rămas relativ nemodificată de-a lungul secolelor face ca această piesă de îmbrăcăminte să fie adesea privită ca ceva simplu și atemporal.

Scopul acestei expoziții este și acela de a contracara această presupunere și de a prezenta kimonoul nu ca pe ceva static și neschimbat, ci tocmai invers, ca un articol de îmbrăcăminte extrem de dinamic și la modă. În încăperile parcurse de vizitatori au fost expuse peste 100 de kimonouri splendide, dar și picturi și gravuri vechi care le înfățișează; iar mai apoi, după ce vizitatorii au trecut printr-o încăpere cu pereți plini de kimonouri și oglinzi, extrem de spectaculoasă…

…s-a făcut trecerea la istoria mai recentă și prezentul kimonoului. Aici au fost expuse creații ale designerilor de modă contemporani inspirate de kimonouri.

În Japonia, moda kimonourilor a înregistrat o perioadă înfloritoare în perioada Edo (1615-1868), care a fost o perioadă de stabilitate politică, creștere economică și expansiune urbană fără precedent. Kyoto a fost centrul producției de kimonouri de lux, etosul creativ de aici îmbinându-se cu caracterul comercial al orașului Osaka din apropiere, ceea ce a făcut din regiune locul de naștere al unui nou spirit în ceea ce privește stilul și rafinamentul. În perioada Edo, moda a reprezentat un stimul social și economic major; în urma cultului celebrităților – curtezane, actori kibuki – cheltuitul pe îmbrăcăminte a devenit ceva extrem de important. Producătorii de kimonouri, magazinele care le vindeau au exploatat la maxim aceste noi oportunități comerciale.

În această perioadă, kimonourile se numeau kosode, ceea ce înseamnă „mâneci mici” – o referire la deschiderea de la încheietura mâinii. Majoritatea kimonourilor vechi care mai există astăzi au fost articole de lux. Kimonourile erau fost vândute printr-un număr tot mai mare de magazine specializate, deși clienții puteau cumpăra țesături și pentru a le coase acasă. Elita bogată comanda însă kimonouri în ateliere exclusiviste și punea în mișcare o întreagă rețea de artizani.

Kimonourile sunt articole de îmbrăcăminte cu o croială dreaptă, fixate în talie cu o centură (obi). În varianta sa occidentală, croiala și construcția subliniază sau suprimă forma corpului. În varianta japoneză, corpul este irelevant; ceea ce este important este suprafața plană a kimonoului. Culoarea, modelul și tehnica realizării kimonoului indică statusul și gustul cuiva.

În cea mai mare parte a perioadei Edo, Japonia a aplicat o politică de „țară închisă”, ceea ce a restrâns mult relațiile externe. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Japonia a devenit deschisă către lume, iar comerțul s-a extins dramatic. Kimonourile au început să ajungă în toată lumea, iar japonezii au răspuns la cerere realizând articole de îmbrăcăminte special pentru export. La începutul secolului XX, liniile drepte și forma drapată a kimonoului au început să exercite o influență enormă asupra designerilor de modă europeni. Moda kimonoului a depășit granițele geografice.

Începând din anii 1940, kimonoul a cunoscut multe transformări. După cel de-al Doilea Război Mondial, Japonia a privit în trecut pentru stabilitate; purtarea kimonoului a scăzut, însă statutul său simbolic a fost sporit. Kimonoul a devenit un simbol important al identității naționale și culturale. În 1955 a fost stabilit un sistem în care cele mai importante tehnici și cei mai pricepuți artizani au fost desemnați „Proprietate Culturală Imaterială”, deținătorii acestui titlu fiind cunoscuți în mod popular drept „Comori Naționale Vii”.
Au fost lansate inițiative pentru a susține și a reînvia abilitățile care au stat la baza culturii kimonoului din Japonia.

Între timp, kimonourile continuă să aibă o influență majoră asupra modei internaționale, fiind reinterpretată de designeri din întreaga lume, inclusiv în Japonia. Este o piesă vestimentară extrem de versatilită, ceea ce îl face foarte atractivă în domeniul modei: poate fi regândită și transformată la nesfârșit. În Japonia, în prezent kimonoul înregistrează o renaștere. Designerii se tot întorc la kimonouri și vin cu noi și noi abordări ale sale, în timp ce cei care le poartă le privesc mai degrabă ca pe un fashion item dinamic, și nu ca pe ceva tradițional.

Această expoziție a fost prezentată pentru prima dată la Victoria & Albert Museum London, iar din toamna anului 2023 și până la începutul anului 2024 a putut fi văzută în Zürich. Deși am tot căutat informația pe internet, nu am reușit să îmi dau seama dacă de aici ea va mai ajunge și altundeva sau nu.