székesfehérvár

Noi rezultate ale cercetării mele genealogice: am ajuns la Székesfehérvár!

Am descoperit noi date despre genealogia mea, am obținut rezultate pe o nouă linie – despre care nu știam mare lucru! Informațille ne-au condus spre orașul maghiar Székesfehérvár din județul Fejér. Un oraș aflat în apropiere de lacul Balaton. Un oraș în care erau încoronați, pe vremuri, regii maghiari. Un oraș care a fost prima capitală a Ungariei! Firele poveștii se țes în satele din apropierea acestei localități, într-o zonă care i-a aparținut conților Károlyi. Nu am fost, niciodată, în acest oraș – dar nu vă surprind dacă vă spun că acum chiar îmi doresc să ajung, nu?

székesfehérvár
Sursa foto: Pixabay

Am pornit pe urmele străbunicii mele 

Străbunica mea din partea tatei – mama bunicii mele paterne – s-a născut în 1902, la Buzad. La naștere s-a numit Heitler Etelka,  apoi s-a căsătorit Benda József, fiul acelui Benda al cărui tată a plecat în S.U.A. (vezi aici). Acum realizez că, atunci când s-au căsătorit, s-au întâlnit, de fapt, două suflete care au suferit mult în copilărie. Străbunica mea își pierduse tatăl în Primul Război Mondial, pe când avea doar 14 ani, iar străbunicul meu a crescut fără tată, după ce acesta a decis să se stabilească peste Oceanul Atlantic. Apoi, cei doi l-au pierdut tânăr pe fiul lor, tot Benda József, care a murit la vârsta de numai 28 de ani.

heitler
Benda József (străbunicul), Heitler Etelka (străbunica) și cei doi copii ai lor: Benda József și Benda Piroska (bunica mea paternă)

Pe străbunicul nu l-am cunoscut, pentru că a murit cu patru ani înainte să mă nasc eu. Pe străbunica am mai cunoscut-o, însă amintirile mele despre ea sunt foarte vagi spre inexistente, deși în 1990, atunci când a murit, aveam șapte ani. Aceasta este și cea mai puternică amintire a mea despre ea: momentul în care a căzut în curtea noastră din Moșnița Nouă și și-a rupt piciorul. A căzut la pat și nu s-a mai ridicat niciodată. Îi spuneam „Nagymama”, pentru că bunicii îi ziceam „Mama”. Fratele meu mai mare și verișorul meu primar, mai mare ca mine, își amintesc de ea mult mai bine. Și foarte multe dintre informațiile pe care le am despre ea provin de la acesta din urmă.

El a petrecut mult timp cu ea și este în posesia multor povești pe care le-a spus străbunica. De la el știu și că străbunica mea a lucrat și ea, o scurtă vreme, la familia nobiliară Dadányi. Era nora bucătăresei familiei și a fost cea care a dus nepoții Dadányi la cireșe, când aceștia au ajuns la Nadăș (vezi aici). Mărturie a faptului că a trecut, și ea, prin casa familiei Dadányi este și fotografia de mai jos, în care o vedeți pe străbunica mea și pe bunica mea, Benda Piroska (căs. Laslavic). Este doar una dintre pozele care au fost făcute în 1933, în Vila Klein a familiei Dadányi, după prima împărtășanie a bunicii mele. Aici, străbunica mea avea 31 de ani, iar bunica mea, vreo 8 ani (vezi aici).

heitler
Străbunica mea Heitler Etelka căs. Benda și bunica mea, Piroska (1933)

Părinții străbunicii mele au fost Heitler József și Frank Margit Jozefa. Certificatul de căsătorie al celor doi se află în posesia unui alt verișor de-al meu, așa că aceste două nume erau sigure și au reprezentat punctul de plecare al cercetării mele. Din păcate însă, căutările mele nu au avut prea mare succes. Știam că Heitler József s-a născut la Fibiș, în 1877, și că în 1916 a murit pe front. În certificatul de căsătorie scria că Frank Margit Jozefa s-a născut la Sőreg (Tápiószentmárton – aproape de Budapesta), în 1881. Pare-se că la momentul căsătoriei lor din 1901, ambii locuiau la Ianova. Abia după moartea bărbatului, familia a ajuns, cumva, la Nadăș.

heitler
Heitler născ. Bekő Anna (mama lui Heitler József ), Frank Margit Jozefa (în mijloc), Heitler József (dreapta); sus: cele trei fiice, Etelka, llona, Margit (1910)

Am răscolit tot internetul și toate arhivele la care m-am putut gândi, am luat legătura cu câteva instituții din Ungaria… Dar nu am aflat prea multe. Recent s-a lansat și o pagină de internet pe care au fost introduse toate datele celor căzuți în Primul Război Mondial. Nu l-am găsit acolo pe Heitler József, deși este sigur faptul că a căzut pe front. Ambii verișori care m-au ajutat în această cercetare mi-au spus că s-a tot vorbit în familie despre asta. Au existat martori oculari ai morții sale în război, oameni care au fost acolo și care apoi au ajuns acasă și au povestit ceea ce au văzut. Se retrăgeau, l-au văzut mort, dar erau atacați și nu au mai putut căuta în buzunarele sale după o scrisoare… Această informație mi-a rupt inima. Mi-am imaginat cum fiecare dintre cei care au luptat în război a avut pregătită o scrisoare către familie, în buzunar… O informație extrem de tristă și înduioșătoare.

heitler
Prima din stânga: străbunica mea Heitler Etelka căs. Benda (undeva între 1955-1960)

De asemenea, străbunica mea povestea, mereu, că tatăl său era născut la Viena și că a fost trimis în Banat de un bogătan austriac, ca șef peste ceva ciobani. Cum arhivele spun că Heitler József s-a născut la Fibiș, bănuiesc că aceste informații i se aplică, de fapt, lui Heitler Sándor (sau Alexander, după alte surse), care a fost tatăl acestuia și bunicul străbunicii mele (numele său apare pe certificatul de căsătorie despre care am vorbit, alături de cel al soției, Bekő Anna). Aici, am doar un nume, iar până acum, cercetările nu au avut vreun rezultat. Așa că, deocamdată, asta este tot ceea ce am aflat despre această linie Heitler.

Mai mult succes am avut pe linia Frank. Pe internet am descoperit că părinții lui Frank Margit Jozefa au fost Frank János și Knithoffer Borbál. Descoperisem înregistrarea botezului lui Frank Margit Jozefa, care a avut loc în 1881, la Tatárszentgyörgy, la vreo 40 de km de locul său de naștere, Tápiószentmárton-Sőreg.

heitler

În acest punct, cercetarea mea s-a împotmolit definitiv. Cum firele duceau în Ungaria, am încercat să sap la distanță în arhivele de acolo, dar fără succes. Fie nu răspundea nimeni, fie nu am găsit nimic. Și tocmai când mă hotărâsem să merg și personal pe la câteva instituții, a venit epidemia de coronavirus. Așa că am hotărât să apelez la serviciile unui cercetător în genealogie. Mi-am spus: dacă mă duc eu în Ungaria, costă; de ce să nu apelez, atunci, la serviciile acestui om, care are experiență și va căuta țintit, rezultatul fiind oarecum garantat? Așa am făcut.

Pe Mlecsenkov László de la Profi Családfa l-am descoperit întâmplător, pe internet. I-am oferit datele pe care le știam: două nume complete, numele părinților lui Frank Margit Jozefa. Asta a fost tot ce am putut să îi spun – nu am știut nici ani, nici localități – dar căutările sale au avut succes.

Cercetările au condus spre orașul Székesfehérvár

Mlecsenkov László mi-a scris că i-a descoperit pe cei doi în zona Székesfehérvár. Apoi mi-a înșirat niște localități de care nu mai auzisem în viața mea: Bodajk, Fehérvárcsurgó, Magyaralmás, Sárkeresztes…

frank

Să recapitulăm. Pe străbunica mea a chemat-o Heitler Etelka. Părinții săi au fost Heitler József și Frank Margit Jozefa. Pe linia lui Heitler József nu am aflat (încă) nimic, iar părinții lui Frank Margit Jozefa au fost, potrivit datelor descoperite pe internet, Frank János și Knithofer Borbál.

Primul lucru pe care l-am aflat de la László a fost acela că, pe internet, numele „Knithofer” era scris greșit. Varianta corectă este „Knittlhoffer” sau chiar „Knittelhoffer”. Plus, desigur, și la Borbál lipsea un „a”, dar asta a fost clar încă de la început. Este un nume de familie foarte frecvent în zona orașului Székesfehérvár, pare-se. Ei bine, Frank János și Knittlhoffer Borbála s-au căsătorit în 1866, în biserica romano-catolică din Bodajk.

frank
La nr. crt. 12: căsătoria dintre Frank János și Knittlhoffer Borbála, 1866

Frank János a fost cioban și s-a născut în Magyaralmás, undeva prin 1839 (aproximativ, pentru că în certificatul de căsătorie apare doar vârsta sa). Nașterea lui Knittlhoffer Borbála nu a fost descoperită, dar asta s-a întâmplat prin 1847 (tot în baza aceluiași tip de calcul), iar bănuiala lui László este că s-a născut chiar în Székesfehérvár. Când s-au căsătorit, cei doi s-au mutat la Fehérvárcsurgó.

Toate acestea sunt localități aflate la o mică distanță una de cealaltă, în apropiere de orașul Székesfehérvár. O zonă superbă, aveam să aflu mai târziu, când m-am documentat pe internet.

heitler

În urma căutărilor, László a mai descoperit că la Bodajk – mai exact, în pusta Igar, care aparținea de Bodajk – celor doi li s-au născut doi copii: Katalin-Borbála (1871) și Ferenc (1873). Cum nașii acestor copii au fost Vinis András și Knittlhoffer Anna, László a continuat căutările și pe direcția asta, în speranța că Anna și Borbála sunt rude și că aflăm mai multe despre Borbála, despre care nu știm, nici acum, unde s-a născut.

Astfel a aflat că Anna s-a născut la Székesfehérvár, de aici bănuiala că și Borbála s-ar fi născut la Székesfehérvár, pentru că variantele Bodajk, Fehérvárcsurgó (și chiar Móró) au fost, deja, excluse. Căutarea va continua pe linia aceasta, pentru că mai trebuie să aflăm unde s-a născut Borbála și mai ales cine au fost părinții ei, că asta ne interesează cel mai mult, ca să putem continuăm „în sus” cercetarea, pe generațiile anterioare. Mai târziu, László a descoperit înregistrarea nașterii unei Knittlhoffer Mária, care putea fi sora lui Borbála, iar ea se pare că s-a născut în 1851, la Timișoara. (?)

În ceea ce-l privește pe soțul ei, Frank János, aceștia au fost Frank András (sau Andreas) și Lits Terézia: s-au căsătorit în 1836 și au locuit, amândoi, la Sárkeresztes. Nu am ajuns mai departe de atât, dar la o simplă căutare pe Google cu numele „Lits”, primul rezultat este cel al unei persoane din Székesfehérvár, iar atunci când am căutat după Knittlhoffer, am ajuns tot în zona Székesfehérvár, deci legătura cu acest oraș este foarte strânsă. Trebuie să merg să vizitez zona, oricum este o rușine că nu am ajuns acolo până acum!

Probabil că familia mea a lucrat la conții Károlyi 

László mi-a explicat că în perioadele despre care vorbim, zona aparținea familiei conților Károlyi, mai exact, în urma cercetărilor mele, contelui Károlyi György, care a deținut domeniul de la Fehérvárcsurgó. Bănuim, deci, că acești strămoși au lucrat la conții Károlyi, de asta îi regăsim ba aici, ba acolo, pentru că au tot fost mutați între diversele proprietăți ale familiei. În Castelul Károlyi de la Fehérvárcsurgó funcționează, acum, un hotel și un restaurant.

székesfehérvár
Castelul Károlyi de la Fehérvárcsurgó (sursa foto: Wikimedia Commons)

Pentru mine, legătura cu familia de conți este dovedită chiar de prenumele stră-străbunicii mele, Frank Margit Jozefa. Mă și miram de unde acest nume – care vrea să fie, în mod clar, o variantă feminină a prenumelui masculin Jozef. În vremurile acelea, oamenii simpli aveau, vorba aia, nume normale. Cum ar fi Piroska, Etelka, Margit și așa mai departe… Dar Jozefa?! Misterul a fost elucidat imediat ce am descoperit că pe sora mai mică a contelui Károlyi György a chemat-o Jozefa! Iată de unde a venit inspirația…

Când am introdus numele „Károlyi” pe Google, una dintre primele rezultate care mi-au apărut a fost fotografia unei statui: am aflat că în curtea Castelului Huniade din Budapesta se află statuia unuia dintre conții Károlyi, și anume, cea a contelui Károlyi Sándor. Fără să fi avut nici cea mai mică idee despre persoana pe care o reprezintă, într-una din șederile mele la Budapesta m-am fotografiat cu această statuie. Little did I know!

timea laslavic

Mai mult decât atât, atunci când am căutat informații despre proprietățile Károlyi, am aflat despre Palatul Károlyi din Budapesta. Care este taman clădirea în care se află Muzeul Literaturii Petőfi! Muzeul în care a avut loc, recent, expoziția dedicată lui Kádár Erzsébet, pe care am vizitat-o și despre care am scris atunci când am scris despre familia nobiliară Dadányi (vezi aici). Palatul Károlyi se află pe strada Károlyi și l-a construit chiar Károlyi György.

Familia de conți Károlyi este una dintre cele mai vechii familii nobiliare maghiare, membrii săi fiind descendenți ai clanului Kaplonilor (descendenții celui de-al doilea fiu al șefului de trib Kond), o familie care a obținut domeniile sale încă pe vremea descălecării hunilor în Câmpia Panonică. Numele de „Károlyi” vine de la faptul că au fost și proprietarii orașului Carei (în maghiară, Nagykároly).

Au avut foarte multe proprietăți. Iar cel care a deținut domeniul de la Fehérvárcsurgó a fost, așa cum am menționat mai sus, Károlyi György. S-a născut în 1802, la Viena și a murit în 1877, la Budapesta. A fost o figură foarte importantă în istoria Ungariei. S-a implicat în viața politică, cea socială, cea culturală și așa mai departe. În 1849, pe când stră-străbunica mea Knittlhoffer Borbála avea doi ani, Károlyi György s-a restras pe domeniul de la Fehérvárcsurgó. Modul în care și-a administrat domeniile a fost un exemplu la nivel național.

székesfehérvár
Károlyi György (sursa foto: Wikimedia Commons)

Este doar o bănuială, dar cred că una foarte bună: cum unul dintre copiii contelui Károlyi György, István s-a căsătorit cu Csekonics Margit, contesă de Jimbolia și Ianova, cred că de aici bate vântul… De asta strămoșii aceștia au ajuns, într-un final, în Banat! În 1901, atunci când s-au căsătorit, părinții străbunicii mele Heitler Etelka – și anume Heitler József și Frank Margit Jozefa – locuiau la Ianova (în maghiară i s-a spus, atunci, și Margitfalva), potrivit datelor din registre! Înainte de asta au mai făcut un popas în zona Budapestei, pe la Sőreg-Tápiószentmárton – nu știu de ce, dar voi afla, sper.

Totul se leagă, nu-i așa?

Iar eu – inutil să mai spun, nu? – trebuie să ajung atât la Székesfehérvár, cât și în toate acele localități din apropierea lui, despre care nu mai auzisem până acum: Bodajk, Fehérvárcsurgó, Magyaralmás, Sárkeresztes… Trebuie să văd unde au trăit cei cu șapte generații mai sus!

Cercetarea continuă – va urma!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

five × 3 =