Bartók Béla, unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului XX, a cărui operă a avut o importanță colosală și în ceea ce privește cultura universală, s-a născut la 25 martie 1881, la Sânnicolau Mare. Din fericire, memoria sa chiar este cinstită în orașul său natal, cel mai mare merit în acest sens avându-l Societatea „Pro Bartók” din Sânnicolau Mare. Deși compozitorul petrecut la Sânnicolau Mare doar primii câțiva ani din viață, ulterior a revenit de mai multe ori în orașul său natal. De altfel, primul său concert public a avut loc tocmai la „Vulturul Negru”.
Pe casa sa natală, o plăcuță indică faptul că aici a văzut lumina zilei celebrul compozitor, iar în apropierea centrului orașului Sânnicolau Mare, un bust realizat de către sculptorul Jecza Péter din Timișoara îi cinstește, de asemenea, memoria. La aniversarea a 70 de ani de la nașterea sa, în fața fostului Castel Nákó a mai fost inaugurată și o statuie a lui Bartók Béla, operă a sculptorului timișorean Aurel Gheorghe Ardelean. Aceasta îl înfățișează pe compozitor alături de fonograful său.
La Timișoara, liceul maghiar al orașului îi poartă numele, iar pe Aleea Personalităților din Parcul Central există, de asemenea, un bust al său, realizat tot de către sculptorul timișorean Jecza Péter. Atât o stradă din Timișoara, cât și o stradă din Sânnicolau Mare se numește „strada Bartók Béla”. Măcar că mai există și exemple pozitive, în care o personalitate născută în Banat nu este complet lăsată uitării pe plan local, ci dimpotrivă chiar.
În fiecare an, la aniversarea nașterii sale, la Sânnicolau Mare au loc depuneri de coroane de flori, urmate de concerte organizate de Societatea „Pro Bartók”, cu participarea profesorilor și studenților facultăților de muzică de la Timișoara și Szeged, dar și al altor invitați. Sunt concerte de o mare calitate artistică, susținute în fața unor săli pline. În plus, în Castelul Nákó este amenajat și un mic muzeu dedicat lui Bartók Béla.
Bartók Béla a crescut într-o familie care a iubit muzica. Tatăl său, Bartók Béla sr., a fost directorul uneia dintre școlile orașului și a cântat la pian și violoncel, a dirijat o orchestră și a compus și muzică. Mama sa avea origini germane, era învățătoare și cânta foarte bine la pian. A observat interesul și talentului pentru pian al fiului său încă de la vârsta de cinci ani.
La numai opt ani, Bartók Béla și-a pierdut tatăl, iar de atunci, de creșterea sa și a surorii sale s-a ocupat doar mama. În 1899, după mai multe mutări – cauzate, printre altele, de problemele financiare – Bartók Béla s-a mutat la Bratislava, iar mai apoi, la Budapesta, unde a fost admis la Academia de Muzică. A studiat atât pianul, cât și compoziția, iar mai târziu a devenit profesor al instituției.
S-a căsătorit în 1909, la Budapesta, prima sa soție fiind Ziegler Márta, care i-a dăruit un fiu, pe Bartók Béla Jr. O bună bucată de vreme a locuit în Rákoshegy, acum un sector al Budapestei. Apartamentul în care a trăit găzduiește acum Casa Muzicii Bartók de la Rákoshegy. A doua sa soție a fost Pásztory Edith (Ditta), cu care a avut de asemenea un fiu, Bartók Péter. Împreună cu ei, Bartók Béla a locuit timp de opt ani în chirie, într-o casă de pe strada Csalán din Budapesta, unde astăzi funcționează Casa Memorială Bartók Béla.
Atunci când a părăsit casa aceasta, Bartók Béla a părăsit și Ungaria. În timpul unui turneu efectuat în 1940, în Statele Unite ale Americii, a decis să petreacă o perioadă mai lungă de timp peste ocean. Se spune că ar mai fi dorit să se întoarcă în Ungaria, însă acest lucru nu a mai fost posibil, întrucât în 1942 a fost diagnosticat cu leucemie și a murit în 1945, la New York. Prin rămășițele sale pământești, Bartók s-a întors, totuși, în Ungaria: acestea au fost aduse în țară în 1988, mormântul familiei Bartók regăsindu-se în cimitirul Farkasrét din Budapesta.
Bartók Béla a fost unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului XX. A cântat la pian, a predat la facultate, a cercetat și a colecționat cu multă pasiune muzică populară din Europa Centrală și nu numai, această muncă a sa având o valoare inestimabilă. Memoria sa este păstrată în multe locuri din lumea aceasta. Are plăcuțe memoriale, busturi și statui în România (Sânnicolau Mare, Timișoara, Târgu Mureș), în Ungaria (Szeged, Makó, Pécs, Miskolc, Siófok), dar și în străinătate (Londra, Bruxelles, New York). Un fapt interesant este că numele său îl poartă și un crater de pe planeta Mercur, mai mult decât atât, chiar și o planetă mai mică: 4132 Bartók.
Presa din Ungaria a anunțat recent că cilindrii fonografici care i-au aparținut lui Bartók Béla vor fi transferați la Muzeul de Etnografie din Budapesta, care le va digitaliza și va face ca materialul să poată fi ascultat de către public, online. Acest muzeu deține zeci de mii de înregistrări audio pe suport analogic, dintre care mare parte sunt reprezentate de înregistrări fonografice.
Potrivit unui articol de pe agenția ungară de presă MTI, în Europa, prima persoană care a folosit fonograful pentru a colecta muzică populară a fost Vikár Béla, la finalul secolului XIX. El a fost urmat de Bartók Béla, Kodály Zoltán și discipolii acestora. La începutul secolului XX, aceștia au înregistrat peste 4700 de cilindri fonografici de muzică populară.
S-a colectat nu numai muzică populară maghiară, ci și muzica românilor, slovacilor, sârbilor, rutenilor, nemților și moldovenilor care locuiau în Bazinul Carpatic; mai mult decât atât, în cazul lui Bartók Béla, chiar și muzica populației turce anatoliane și cea a populației arabe algeriene, precum și cea a popoarelor înrudite din regiunea Volga.
În colecția Muzeului de Etnografie din Ungaria, care numără aproximativ 4700 de piese, a majoritatea cilindrilor – aproximativ 1700 – provin din colecțiile lui Bartók Béla. Majoritatea înregistrărilor au fost realizate între 1906 și 1918 și sunt de o valoare inestimabilă.
Unul dintre cele mai mari merite ale lui Bartók Béla este tocmai acesta: faptul că a cutreierat cu pasiune diverse locuri în care a înregistrat, cu ajutorul unui fonograf, muzica populară a diverselor etnii, salvându-le astfel pentru eternitate. Astăzi, numeroase orchestre și formații se pot inspira din muzica ce a fost colecționată și o pot prelucra și prezenta publicului.
Există nenumărate astfel de inițiative, una dintre ele având loc tocmai la Timișoara: proiectul Retracing Bartók, inițiat și curatoriat începând cu 2018 de către Jazz Updates (TM) împreună cu pianistul Lucian Ban (RO/USA) și violistul Mat Maneri (USA).
Anul acesta are loc un concurs național de compoziție care își propune să angreneze noua generație de compozitori într-o aventură îndrăzneață: compunerea unei lucrări camerale dedicată ansambului timișorean ATEM, pornind de la o serie de cântece si piese instrumentale din colecția lui Bartók Béla, realizată în urma cercetărilor sale etnomuzicologice, cele care au fost deja abordate (reimaginate) prin prisma improvizației si jazz-ului contemporan în cadrul proiectului Retracing Bartók.
În 2020, Transylvanian Folk Songs, albumul înregistrat de pianistul Lucian Ban împreună cu violistul american Mat Maneri și celebrul saxofonist britanic John Surman la Timișoara s-a bucurat de ecouri în presa internațională și a fost nominalizat printre cele mai bune discuri de jazz ale anului 2020, din lume. Albumul acesta a fost înregistrat în 2018, la Sala Barocă a Muzeului de Artă din Timișoara, în cadrul proiectului Retracing Bartók. Mai multe informații, aici.
Proiectul Retracing Bartók a fost conceput ca o celebrare a extraordinarei diversități și bogății a muzicii românești tradiționale, fiind în același timp o reflecție artistică asupra transformării cântului popular în cultura contemporană și o reconstituire a poveștii lui Bartók Béla în România și a dragostei lui pentru muzica din această parte a lumii.
*Articolul de mai sus este traducerea și adaptarea, respectiv completarea unui articol pe care l-am scris pentru portalul maghiar „Hello Magyarok”, în 2016.
FILM DOCUMENTAR REALIZAT DE TVR TIMIȘOARA, DESPRE BARTÓK BÉLA:
