Avem marele noroc de a locui în apropierea unei păduri mari și superbe. Pădurea se află, literalmente, la doi pași de noi: ieșim pe ușa blocului, parcurgem vreo 200 de metri și ne aflăm, deja, sub coroanele copacilor. Este o șansă uriașă pentru noi! Avem parte de mult aer curat aici, unde stăm, iar dacă vrem și mai mult oxigen proaspăt de atât, ieșim, pur și simplu, la o plimbare prin natură. De multă vreme am vrut să vă arăt pădurea lângă care locuiesc, dar nu am găsit un „ceva” de la care să pornesc pentru a face asta. Acum știu ce vreau să vă spun despre pădurea mea. 🌳
În perioada asta a pandemiei, în Elveția mai avem și marele noroc de a nu trăi sub lockdown: este recomandat să nu ieșim din case, dar nu există o interdicție de părăsire a locuințelor. Desigur, ca niște oameni responsabili ce suntem, am luat de bună recomandarea și am redus la minimum ieșirile. Practic, plecăm de acasă doar ca să facem cumpărături de mâncare, cam o dată la două săptămâni. În plus, oricum amândoi avem muncă de birou, pe care o putem face de acasă. Așa că nu avem motive pentru care să părăsim siguranța apartamentului.
Este recomandat, deci, să stai în casă, dar nu este interzis să ieși, nici măcar pentru a te plimba în pădure. În scrisoarea de informare primită de la primărie se specifică: plimbările în pădure sunt chiar recomandate. Bineînțeles, plimbarea trebuie făcută singur sau cu familia, și fără a intra în contact cu alți oameni. Și nu este prea bine dacă trebuie să folosești transportul în comun pentru a ajunge la țel. Însă noi, care suntem vecini cu pădurea, ne putem bucura de ea.
Cu toate acestea, nu prea am ieșit nici în pădure, decât foarte rar. Chiar și la cutia poștală coborâm doar o dată la două-trezi zile. Pur și simplu, parcă nici clanța de la intrarea în bloc n-aș vrea să o ating și nici să transport virusuri pe talpa pantofilor nu doresc. În dimineața aceasta am făcut, însă, o plimbare în pădure, pentru că aveam nevoie mare de un pic de aer curat.
A fost o plimbare plină de mindfulness. Și când spun asta, inspirație mi-e scriitoarea româncă Petronela Rotar. Ea a fost cea care a scris, în urmă cu vreo săptămână, pe pagina ei de Facebook, următoarele:
„Am decis că dacă am pădurea în geam și legea îmi permite, să ies puțin la mișcare în pădure, în spatele casei practic, corect, corespunzător, regulamentar. Să vezi mindfulness, nene, după atîta stat în casă. Cum auzeam fiecare păsărică, fiecare zumzet, ce culori avea cerul, cîți centimetri iarba, floricelele, susurul apei, mugurul cum pleznea pe ramură. Manual de mindfulness sînt, vă spun. Cred că nu am fost așa prezentă în viața mea niciodată ca în minutele astea.”
Well, în timpul plimbării mele de astăzi, m-am tot gândit la asta. Încerc, în general, să fiu foarte atentă la ceea ce este în jurul meu – când mă plimb în natură, zic. Dar acum, mai ales că nu mai ieșisem din casă de o vreme, a fost și mai și. Mindfulnessul ăsta de care a amintit Petronela mi-a tot răsunat în cap.
Așa că am privit în jur și mai mult, am căutat floricele, muguri și alte frumuseți. Și vi le-am pozat și vi le-am adus. Dacă aveți posibilitatea – NU acum, ci când se va putea – ieșiți cât mai des la plimbări în natură și fiți și voi cât prezenți în timpul plimbării.
Nu vreau să mă erijez în mare plimbăreață prin pădure. Chiar nu sunt. Însă de când ea se află atât de aproape de noi, să știți că ies, totuși, destul de des la aer curat. În pădurea asta mă plimb, fac mișcare, fac jogging uneori. În pădurea asta adun crengi sau conuri de brad atunci când am nevoie de materie primă pentru ornamente de sezon. În pădurea asta culeg leurdă și fac ciorbă de leurdă cu gust de primăvară.
Așa arată pădurea mea, primăvara. Abia aștept să vă arăt cum arată toamna, dar mai ales, iarna! ❤️
Va urma…
*Fotografii efectuate în aprilie 2020
