Fie că vă aflați în carantină, în autoizolare sau pur și simplu evitați să ieșiți, vin cu recomandări pentru cărți numai bune de citit în perioada asta. Acum câteva zile v-am prezentat o listă de filme de vizionat pe Netflix, iar astăzi vin cu recomandări de lectură. Ai carte, ai parte, hai!
Recunosc că citesc mult mai puțin, decât înainte. Înainte ca Facebook și Instagram să îmi „fure” atâta timp, citeam foarte mult. În copilărie, în adolescență și la 20 și de ani am citit foarte, foarte mult. Însă de câțiva ani (buni) încoace mă concentrez mult mai greu atunci când vreau să citesc o carte. Totuși, insist. Nu mă las. Momentele în care citesc cel mai mult și cel mai bine sunt cele legate de călătorii: citesc în concedii, pe malul mării; citesc în avion, în tren; mai citesc, uneori, în tramvai.
Să vedem câte ceva din ceea ce am citit bun, în ultimul an!😍
Petronela Rotar: Orbi, Ajută-mă să nu dispar, Privind înăuntru
În ordinea asta. De departe, preferatele mele de pe această listă. O urmăresc, citesc și apreciez pe Petronela Rotar de multă vreme, iar ceea ce scrie este foarte pe gustul meu.
„Am fost un om zdrobit, întors spre moarte, nu înspre viață. (…) Am făcut întoarcerea spre viață în ziua în care am decis să mă vindec. Nu știam atunci, însă, că asta fac, un U-Turn definitiv spre lumină. Am aflat abia acum, după un drum lung și dureros, când am ajuns. Am adunat în cartea asta drumul meu spre sine și lecțiile mele. Poate vor mai fi de folos cuiva, drumeț rătăcit pe calea vindecării.” (Petronela Rotar)
(cele trei cărți le găsiți aici, aici și aici)
*
Raluca Feher: Să nu râzi
Această carte este o recomandare din partea Petronelei Rotar. Am cumpărat-o imediat ce a adus aminte de ea și nu am fost dezamăgită deloc. Am citit-o pe nerăsuflate, pe un feribot din Filipine. O carte care vă va lăsa cu gura căscată. O radiografie dureroasă a unei familii obișnuite din România.
(cartea o găsiți aici)
*
Robin Norwood: Femei care iubesc prea mult
Tot din seria cărților recomandate de Petronela Rotar. Am încredere în recomandările ei! O carte dificil de citit, în sensul că te îndeamnă la un insight care poate fi dureros, eu mi-am regăsit în ea multe dintre metehnele mele mai vechi.
(cartea o găsiți aici)
*
Péter Gárdos: Febră în zori
Un roman extraordinar, a cărui acțiune se petrece la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Suedia. Cartea prezintă o povestea adevărată: părinții autorului au corespondat vreme de șase luni într-un context cât se poate de straniu. Miklós a supraviețuit războiului și se afla într-un spital din Suedia. Fiind extrem de bolnav, trăgea să moară. Însă el a început să corespondeze cu mai multe femei, iar într-un final, s-a căsătorit cu una dintre ele.
„După moartea tatălui meu, mama mi-a întins, aproape ca pe ceva neînsemnat, două teancuri măricele de scrisori, legate cu o panglică. Multă vreme n-am fost în stare să mă ocup de poveste – abia zece ani mai târziu am scris prima variantă a romanului.” (Péter Gárdos)
(cartea o găsiți aici)
*
Elena Ferrante: Zilele abandonului
O altă carte care te mișcă. Și în care este posibil să te regăsești un pic sau un pic mai mult, dacă ai fost vreodată părăsit(ă). Romanul spune povestea Olgăi, o scriitoare care a renunțat la aspirațiile ei literare, dedicându-se căsniciei și creșterii copiilor. Când este părăsită de soțul ei, lumea ei se prăbușește.
„Bestseller în Italia timp de aproape un an, Zilele abandonului descrie încercarea unei femei părăsite de a găsi, după luni de furie, îndoieli, autocompătimire și disperare, o cale de a-și depăși suferința și de a-și construi o nouă viață.”
(cartea o găsiți aici)
*
Christie Watson: Acolo unde femeile sunt regi
Este cartea pe care o citesc acum. Un roman de debut a unei autoare din Marea Britanie, care vorbește despre iubirea maternă și care ne prezintă lumea exotică a Nigeriei. Elijah, un băieței nigerian de șapte ani, născut deja în Anglia, este dat spre adopție. Povestea începe de aici…
„Watson zugrăvește portretul unei lumi sfâșiate de conflicte legate de credință, rasă sau apartenența la o categorie socială. Cartea devine tot mai convingătoare și adesea, în mod neașteptat, capătă accente comice pe măsură ce personajele pline de viață insuflă umor și autenticitate unei povești pe alocuri teribil de dureroase.” (New York Times)
(cartea o găsiți aici)
*
Péter Demény: Ghidul ipocriților
Cartea aceasta am citit-o pe un vapor, în Vietnam. Mi-a deschis ochii. Autorul – clujean, de altfel – a studiat ipocriții și le-a creat profilul psihologic. Dacă parcurgeți acest volum, vă va cădea un văl de pe ochi. Vă veți da seama că în jurul vostru sunt mult mai mulți ipocriți, decât ați fi crezut. Eu v-am avertizat.
„Ipocriții sunt exemplarele unei specii umane care nu e, nici pe departe, pe cale de dispariție. Îi putem întâlni oriunde. (…) De fapt, ni se întâmplă să fim ipocriți noi înșine, într-o situație sau alta, în diferite ocazii care ne iau pe nepregătite.” (Péter Demény)
(cartea o găsiți aici)
*
Ion Aion: Spovedania unui preot ateu
O carte care m-a amuzat și îngrozit în același timp. Un subiect sensibil, dar pe lângă care nu putem trece așa, întorcând capul. Ion Aion este un fost preot, care a slujit în diferite parohii din județele Buzău și Vrancea. Și-a dat demisia din preoție, a solicitat caterisirea și apoi a scris această carte, moment în care l-a respins (și) propria sa familie.
„Când m-am hirotonit eram doar un copil. După primele spovedanii, m-am maturizat. După primele înmormântări, m-am abrutizat. După atâtea slujbe, m-am plictisit… de moarte… M-am săturat de studiul ăsta antropologic al omului religios. Cândva m-a fascinat, dar acum, că am văzut prea mult…” (Ion Aion)
(cartea o găsiți aici)
*
Tudor Șerban de vorbă cu Robert Șerban: Tata, eu glumesc serios!
Copiii spun, deseori, niște lucruri absolut uimitoare. Dintre cei care sunteți părinți, cine nu s-a gândit să le noteze undeva, în așa fel încât să nu uite perlele rostite de cel mic? Fostul meu coleg de la TVR, Robert Șerban chiar a făcut asta, iar rezultatul este un volum care te binedispune. Mi-a făcut mare plăcere să descopăr lumea fiului său, Tudor.
„Un singur cuvânt îți vine să spui la capătul acestui volum care, pe de-o parte, semnalează un debut și, pe de alta, confirmă o vocație: ADORABIL! (…) În tandem, un fiu și un tată. Amândoi își pun întrebări, amândoi își dau răspunsuri, iar din jocul lor plin de tandrețe, farmec și umor se naște nu doar o lecție discretă pentru toți părinții obosiți, ci și una de neașteptată poezie.” (Adriana Babeți)
(cartea o găsiți aici)
Voi ce ați mai citit fain?
Și nu, nu trebuie să mergeți la librărie, puteți comanda aceste volume, online.
***Articolul conține linkuri de afiliere.
