Ieri am împlinit 40 de ani! O vârstă care în urmă cu ceva timp mi se părea un lucru atââââât de îndepărtat. Iată, acum este aici. Vârsta de 40 de ani mă găsește într-un moment foarte bun al vieții mele – sunt bine, chiar foarte bine. Și sunt conștientă de acest bine, sunt recunoscătoare pentru acest bine. Știu că acest bine nu se găsește pe toate gardurile. Am muncit, muncesc pentru el, dar am avut parte și de noroc.
Prețuiesc ceea ce am: faptul că sunt oarecum sănătoasă, că sunt într-o căsnicie fericită, că am o familie extinsă cu care mă înțeleg bine, că mă pot bucura de suficienți prieteni buni, că sunt destul de împlinită profesional, că am parte de o oarecare siguranță materială, că mă pot bucura și de lucrurile mărunte, că mereu mai găsesc câte ceva nou care să mă intereseze și fascineze.
Practic recunoștința pentru toate acestea, deși sunt mare as și la a mă plânge, o-ho! Până la urmă, probleme și dificultăți avem cu toții, asta nu e o noutate.
Nu mă sperie vârsta aceasta, aștept cu nerăbdare să văd ce îmi rezervă anii care vin. Dacă voi avea parte de sănătate, restul se rezolvă!
*
Foto: Camelia Popescu-Rangu