Kutna Hora este un orășel ceh foarte atractiv, al cărui centru vechi face parte, începând din 1995, din Patrimoniul Mondial UNESCO. Se află cam în mijlocul Cehiei și nu este sărac în obiective turistice. Există aici un castel splendid, o catedrală în stil gotic, o veche mină de argint, un muzeu bogat, un colegiu iezuit și așa mai departe… Însă la baza faptului că este unul dintre cele mai căutate locuri turistice din Cehia – cu 200 000 de turiști pe an! – se află cu totul altceva… În centrul acestui interes este Osuarul de la Sedlec. Este vorba despre un osuar care se regăsește într-o biserică și care înglobează osemintele a… 40 000 de oameni!
Am fost la Kutna Hora cu ocazia unei călătorii în orașul ceh Rakovnik, nu departe de Praga. Am vizitat acolo niște prieteni, iar ei ne-au recomandat ca la întoarcere să ieșim puțin de pe autostrada Praga-Brno-Viena, pentru că la doar 50 de km de aceasta se află Kostnice Sedlec, osariul de la Sedlec, care chiar merită văzut, ne-au spus. Apoi ne-au și arătat câteva fotografii pe internet…
Bineînțeles că așa am și procedat. Osariul se află în afara centrului vechi, într-o biserică catolică înconjurată de un cimitir. Ploua puțin, dar au tot sosit și plecat turiști.
Am intrat în osariu cu inima cam strânsă
Am plătit biletul de intrare (90 CZK = aprox. 15 lei) și am pășit în osariu cu inima puțin cam strânsă. Ne-au întrebat de unde venim (pentru că au materiale informative în mai multe limbi) și ne-au oferit un pliant. De pe acesta am aflat cui și cum i-a mai putut să îi vină o asemenea idee, să aducă aici atâtea cranii și oase umane. Stemă realizată din oase, candelabru realizat din oase… mormane de cranii, stâlpi din oase. În orice caz, un tablou extrem de ciudat!
Povestea este următoarea: în 1278, starețul mănăstirii de la Sedlec a adus cu el, dintr-o vizită efectuată la Golgota, niște pământ, pe care l-a împrăștiat în cimitir. Datorită acestui fapt, la scurt timp, tot mai mulți oameni și-au exprimat dorința de a fi îngropați aici. Apoi, în secolul al XIV-lea, epidemia de pestă a decimat populația (30 000 de victime ale pestei au fost îngropate aici); și au mai urmat și războaiele husite. Cimitirul a devenit, astfel, tot mai mare. Mai târziu a fost chiar desființat, iar scheletele umane au fost amplasate în capela de la subsol, respectiv în jurul bisericii.
În 1511, un călugăr a format o piramidă din aceste schelete, iar în 1870, urmare a cererii sosite din partea noilor proprietari ai domeniului, familia Schwarzenberg, un anume František Rin a fost cel care a realizat „decorul” din biserică – pe cheltuiala prințului Karl Schwarzenberg. Se spune că a dezinfectat temeinic oasele, cu var clorurat…
Există o oarecare explicație:
„Capela cu oase a luat naștere, de fapt, pentru ca vizitatorilor să li se atragă atenția asupra inevitabilității morții și a duratei scurte a vieții omenești. Deoarece corpul uman este atât de sărăcăcios și trecător, o memorie a noastră onestă poate fi păstrată, în istoria omenirii, doar printr-un efort al sufletului” – scrie la Kutna Hora.
Merită vizitat și centrul orașului
După ce am vizitat osariul (ceea ce durează cam 10-15 minute, nu mai mult), am trecut și prin centrul orașului. Am făcut doar o plimbare scurtă, pentru că a continuat să plouă.
Bazele orașului Kutna Hora au fost puse la începutul secolul al XIII-lea, a urmare a mineritului de argint. Într-o vreme, acest oraș era aproape la fel de bogat ca Praga. Aici au fost realizați așa-numiții taleri de Praga, recunoscuți în întreaga Europă. Marea mină medievală de argint a orașului este, astăzi, deschisă turiștilor. Vizita durează o oră și jumătate, se efectuează numai cu ghid. Din păcate, noi nu am putut rămâne atât de mult, deși probabil că ar fi meritat.
Dacă mergeți în zonă, nu ratați nici osariul, nici centrul orașului, nici mina de argint, despre care găsiți mai multe informații aici.
(Notă: Articol apărut inițial în limba maghiară, pe www.hellomagyarok.hu. Pentru versiunea în limba maghiară, click aici.)