Zürich a avut, cândva, fortificații, iar ceea ce a fost pe vremuri șanțul celei de-a treia fortificații a orașului este, astăzi, o mică oază de liniște și verde în oraș. Micul firicel de apă Schanzengraben pornește de la gara principală, trece și pe lângă vechea grădină botanică a orașului, iar la final se varsă în lacul Zürich.
Între 1881 și 1887, de-a lungul său a fost construită o mică promenadă din lemn, care acum este un loc foarte popular printre localnici. Am vizitat acest loc în iunie 2022, într-o călduroasă zi de vară și am parcurs tot traseul.
Am întâlnit destul de mulți oameni pe acolo, deși era dimineață. Unii se relaxau aici, alții erau în trecere. Stăteau pe bănci, singuri sau cu alții; stăteau cu picioarele în apă și cu laptopul în brațe; se plimbau, pur și simplu; sau erau doar în tranzit, alegând să meargă pe aici spre unde aveau treabă, și nu pe străzile paralele, mult mai aglomerate. Aici, rațele sunt obișnuite cu apropierea oamenilor. Nu se sperie, nu fug de tine, își văd de treaba lor în timp ce tu le faci poze.
De-a lungul Schanzengraben, peste apă sunt ridicate mai multe podețe, iar după ce treci peste una dintre acestea, ajungi în Grădina Botanică Veche a orașului. Pe aceasta am menționat-o în articolul scris despre noua grădină botanică din Zürich, aici. A fost inaugurată în 1837.
Este o mică oază verde și umbră într-o zonă centrală a orașului, iar datorită copacilor foarte bătrâni și mari, are o atmosferă specială. În mijlocul său se află și un Palm House, care este un monument protejat și în care se mai organizează și concerte, piese de teatru sau expoziții, respectiv un Gessner Garden, o grădină medievală, care prezintă ce se cunoștea în secolul al XVI-lea despre plantele medicinale.
A fost locul perfect în care să ne așezăm un pic la umbră și să ne bem cafelele to go și ce ne mai luasem la pachet de la o cafenea de pe Schanzengraben.
Foarte mult mi-a plăcut fântâna cu nuferi de la intrarea în parc, unde o rață se relaxa printre florile albe și roz ca și cum asta ar fi fost cel mai natural lucru de pe lume. Pentru ea, chiar era! Doar noi, fetele cu care am fost acolo, ne uitam la nuferii aceia de parcă nu am mai văzut nuferi în viața noastră. Adevărul este că erau superbi și se aflau atât de aproape de noi… Așa că am profitat de ocazie și am făcut poze și toate cele. Raței nici că-i păsa că mai eram și noi pe-acolo, ciugulea ceva printre frunzele florilor și mai făcea câte o mică scufundare în apa răcoroasă.
De aici ne-am întors pe malul apei și am continuat plimbarea până la lac. După o vreme, apa devine mai adâncă și se circulă și cu bărcile pe ea, respectiv pe malurile apei sunt parcate o grămadă de ambarcațiuni. Aduce un pic a Veneția zona aceasta. Este fermecătoare și este plină de lebede! Am prins și un mic spectacol al naturii: o lebădă trecea pe-acolo cu șase pui după ea, ceva superb…
Schanzengraben a fost denumit astfel după meterezele fortificațiilor baroce din care făcea parte. Acum, apa aceasta este unul dintre afluenții lacului Zürich. Împreună cu bastionul Katz și bastionul Bauschänzli – pe fundația căreia acum se află o terasă mereu plină ochi – este unul dintre ultimele vestigii ale fortificațiilor vechi ale orașului Zürich.
În apropiere de gară, Schanzengraben se desprinde din râul Sihl (care de acolo o ia un pic în altă direcție și părăsește orașul) și apoi se varsă în lac în apropiere de Bürkliplatz. Să faci o plimbare pe podul din lemn construit de-a lungul său este foarte drăguț. Uneori, apa poate avea un nivel mai mare și poate acoperi construcția din lemn. Însă pe caniculă, chiar este un loc plăcut. Mai ales pe porțiunea dinspre gară, te poți relaxa în susur de apă, alături de rațe și lebede, pe alocuri bucurându-te și de umbră.