Nu știu dacă acesta este un articol despre o rețetă de prăjitură sau un articol de umor. 😂 Cert este că, deși ador să gătesc și chiar mă pricep la asta, la prăjituri sunt praf. Pur și simplu, sunt un antitalent desăvârșit. Cu atât mai mare rușinea, cu cât mama mea și toate bunicile mele erau experte la prăjiturit. Eu nu mă pricep, domnule! Dar insist. De data aceasta am vrut să pregătesc, dintr-un vechi caiet de rețete, prăjitura „Scrisoare de dragoste”.
Vă povestisem, aici, că încă mai păstrez toate rețetele mamei, bunicii și străbunicii din partea mamei și tatei. Este vorba despre o cutie întreagă de caiete, cu rețete scrise cu creionul, cu stiloul sau chiar cu penița. Nostalgică fiind, mi-am zis să mai încerc, uneori, câte o rețetă de acolo. Când am timp și chef, de exemplu acum, în carantină.
Data trecută am făcut niște saleuri cu semințe de chimen, care au ieșit super. De data aceasta am ales o prăjitură, pe care inițial am vrut să o pregătesc pentru aniversarea noastră de 9 ani. Ceea ce mi-a atras atenția la această rețetă era că se chema „Scrisoare de dragoste”. Suna foarte bine, așa că am zis: asta e!
Prăjitura „Scrisoare de dragoste”
Rețeta acestei prăjituri am găsit-o în caietul celei ce mi-a fost un fel de bunică adoptivă. Este vorba despre Oni, prietena bună a bunicii mele, care a fost atât de prezentă în viața noastră, încât am considerat-o, și pe ea, un fel de bunică a mea. Păstrez amintiri foarte dragi cu ea. Din caietul ei am ales, deci, rețeta asta, care mi s-a părut simplă, că de aia m-am și apucat de ea. Am zis, ah, blatul pare ceva ușor de făcut, la fel și umplutura/crema, rețeta asta e de mine!
Rețeta era următoarea (redau exact): 28 de decagrame de unt, 8 gălbenușuri de ouă, 28 de decagrame de făină se frământă și se întind niște dreptunghiuri. Umplutură: 3 decagrame de nuci sau alune măcinate, 25 de decagrame de zahăr, spumă bătută din 8 albușuri de ouă, zeamă de la o lămâie și coajă rasă, se împătură în formă lunguiață.
După ce, inițial, rețeta mi s-a părut a fi foarte simplă, la o privire mai atentă… Nu am înțeles cum se întinde și cum se formează, ce formă lunguiață, cum adică? Dar m-am apucat de rețetă și am zis că lasă că văd eu.
Ce… scrisoare de dragoste mi-a ieșit mie?
Aluatul sau blatul (sau ce a vrut să fie) a ieșit prea lipicios și se sfărâma teribil.
Am luat legătura, de urgență, cu o prietenă de-a mea, as la prăjiturit, i-am trimis rețeta și poze cu aluatul meu. M-a sfătuit să mai adaug făină, ceea ce am făcut. Dar tot nu se putea întinde aluatul. Nici vorbă să reușesc să îi dau vreo formă. Și oricum nu am înțeles ce formă ar trebui să îi dai, cum să împătur sau ce să fac, de fapt. Într-un final am azvârlit amestecul într-o formă rotundă și am tasat-o pe fund, spunându-mi că voi face o tartă.
Spuma mi-a ieșit super și era delicioasă. În loc de zahăr am folosit eritrit, iar nucile provin de la Moșnița, din nucul din grădina noastră. Tata îmi adună și curăță, an de an, nuci. Nu există nuci mai delicioase decât acestea, pe care tata mi le pregătește cu atâta răbdare. Nu există nuci mai delicioase ca acestea, care ajung din România în Elveția cu… Lufthansa, cu escală la München. Le folosesc, cel mai adesea, pentru a orna platourile cu brânzeturi fine, elvețiene și cu vin bun, franțuzesc.
Important de menționat mai este că eu am înjumătățit măsurile, căci am făcut prăjitura doar pentru noi doi.
Am turnat spuma peste și am dat la cuptor. Nu înainte de a o întreba pe prietena mea prăjitureasă, la câte grade să setez cuptorul. Am setat la 180 de grade. Când am scos prăjitura, bineînțeles că blatul era pe jumătate crud, ca de obicei. 😂 Asta este problema mea: prăjiturile mele sunt fie crude, fie arse, sau nu cresc ș.a.m.d.
Am mai făcut o pâine între timp, care a ieșit super, normal, apoi am băgat prăjitura înapoi și am mai lăsat-o o vreme. A ieșit ceva super bun, dar departe de ceea ce ar fi trebuit să fie. Așa că această rețetă este mai mult de amuzament. Sau, dacă vă pricepeți la prăjiturit și o puteți salva… crema este foarte delicioasă, dar este nevoie de mult mai multă pricepere, decât am avut eu. Eu mai mult am bâjbâit și m-am chinuit.
La poze mă pricep! Am reușit să ornez foarte frumos felia de tartă (sau cum s-o mai numi ce am făcut eu în loc de niște „scrisori de dragoste” împăturite nu știu cum, probabil sub formă de cornulețe). Am presărat niște nucă măcinată și am adăugat gem pentru a face niște fotografii demne de social media. Ca să fie treaba treabă, am folosit o farfurie vintage, din porțelan, și o furculiță vintage, din argint.
Prăjitura a fost delicioasă!❤️
