Am observat că vă interesează foarte mult vopseaua-cretă, celebrul CHALK PAINT. Articolele pe această temă conduc detașat în topul articolelor de pe blog! Totodată în comentarii, și mai ales în privat, am primit foarte multe întrebări despre această vopsea. Așa că m-am gândit să mai reiau puțin subiectul, iar în curând vă voi prezenta și niște proiecte noi. Recunosc că nu am mai prea vopsit nimic în ultima vreme. Am fost ocupată cu altele. Voi reveni, însă!
2014: primul meu articol despre vopseaua-cretă
Despre vopseaua-cretă am scris pentru prima oară aici. În 2014. Wow, cât timp a trecut! Atunci nici măcar nu se găsea această vopsea (sau vreuna asemănătoare) în România. Și chiar am fost prima care a scris un articol în limba română despre această vopsea, de care eu am aflat de pe bloguri străine (maghiare, în special).
Chiar vreau să vă mărturisesc, acum, că eu aș fi dorit, atunci, să devin distribuitor al Annie Sloan Chalk Paint în România. Întruneam toate condițiile cerute de ei, și totuși, niciodată nu am primit răspuns la scrisoarea mea.
În fine, acum sunt (cred, vreo doi) distribuitori în România. Mai mult decât atât, vopsele asemănătoare (adică vopsele-cretă, dar alte mărci decât Annie Sloan) se găsesc acum și în alte magazine. De exemplu, la Complex Art/Creativ Hobby din Timișoara. Eu mi-am cumpărat atunci vopsea din Austria, respectiv mi-am preparat și acasă o variantă homemade, care și-a făcut treaba foarte bine și a fost o soluție muuuuult mai ieftină.
Așadar, ce este cu această vopsea?
Este cu adevărat o vopsea-minune, pentru că aderă la aproape orice suprafață, fără ca aceasta să fie pregătită în prealabil în mod special. Se poate da pe orice fel de material: lemn, PAL, lăcuită, pereți, plastic, ceramică, sticlă… Cu această vopsea se pot vopsi chiar și materiale textile! Ce ziceți de asta?
Este perfectă pentru proiectele shabby chic: cu vopseaua aceasta este aproape o joacă de copii să vopsești o mobilă veche, plictisitoare, demodată, dându-i un cu totul alt aspect. Mie îmi place foarte mult mobila vopsită în alb, pe care vopseaua este tocită/scorojită pe alocuri (nu întâmplător, ci voit). Acesta este stilul shabby chic: mobilă și decorațiuni vintage sau cu aer vintage / mobilier vechi recondiționat sau mobilier nou vopsit astfel încât să arate vechi. Este un stil romantic, preferat desigur de femei, în care predomină albul și cremul, florile, dantela…
Să revenim însă la vopsea, care a fost inventată cu vreo două decenii în urmă de Annie Sloan, o femeie din Anglia. Este o vopsea pe bază de apă, care nu miroase urât și se usucă foarte repede. Suprafețele vopsite cu Annie Sloan Chalk Paint arată ca și cum ar fi fost date cu niște praf de cretă.
Tocmai pentru că înainte de a fi declarată finisată, mobila odată vopsită mai trebuie să treacă prin procesul de antichizare – adică trebuie șmirgluită pe la colțuri, muchii și pe porțiunile cu sculptate. Abia apoi se va aplica ceara specială de finisare: acesta este un pas absolut necesar. În fotografia de mai jos se poate vedea cum arată suprafața înainte și după ceară: sertărașul este dat deja, restul biroului, nu.
Când spun că suprafața nu trebuie pregătită pentru vopsit, mă refer la faptul că nu este nevoie de vreo pregătire specială, și anume: suprafețele lucioase nu trebuie date cu șmirglu o jumătate de zi pentru ca vopseaua să adere și nici nu trebuie să dăm cu o bază înainte de a da cu vopseaua-cretă – această vopsea se prinde de orice suprafață.
Dar asta nu înseamnă însă că suprafața respectivă nu trebuie să fie curată și degresată. Respectiv, dacă pe aceasta este vopsea veche care se scorojește, atunci aceea desigur că trebuie dată jos – ceea ce vrea să se ducă, să se ducă. Dar altminteri nu este necesară niciun fel de pregătire specială. Acesta este răspunsul la unul dintre cele mai dese întrebări pe care le-am primit.
Așa cum v-am spus pe vremuri, eu mi-am cumpărat vopsea originală Annie Sloan Chalk Paint din Austria, dar mi-am făcut și vopsea homemade, lucru despre care am scris aici.
Cum se prepară o astfel de vopsea acasă?
Trebuie spus de la început că vopseaua originală n-are nicio legătură cu cea făcută acasă. Totuși, dat fiind faptul că originalul costă foarte mult, pentru începători care fac experimente sau pentru persoane care nu și-ar permite o vopsea Annie Sloan, recomand prepararea acasă.
Rețeta este următoarea: carbonat de calciu amestecat cu apă (consistența trebuie să fie cea de smântână) + de două ori atâta vopsea lavabilă pe bază de latex (albă sau colorată/se pot adăuga și pigmenți). Provocarea cea mare este să găsiți carbonat de calciu – eu am dat foarte greu de așa ceva.
În Timișoara mi-a fost imposibil să dau de așa ceva, așa că l-am comandat de pe internet, dintr-un magazin online care acum nu mai are nici el, așa că nu știu ce să vă spun, unde să căutați. Dacă locuiți cumva în vestul țării și ajungeți în Ungaria, acolo o mai puteți găsi și sub denumirea de „bécsi fehér” (în traducere: alb vienez), la sac mic. Este foarte, foarte ieftin.
Atenție! Atunci când adăugați culoare (de ex., vopsea acrilică), va rezulta o culoare deschisă. Chiar și la o cantitate destul de mare de culoare adăugată. Totuși, atunci când veți da cu ceară, culoarea se va mai închide. Acesta este minusul vopselei preparate acasă: dacă vreți să vopsiți în culoare, nu veți ști niciodată ce nuanță va ieși (doar dacă faceți probe). Atunci când cumperi originalul, știi sigur cum va arăta, în final, mobila vopsită. Eu am vopsit mai ales cu alb, așa că nu am întâmpinat probleme de acest gen. (Paletarul de culori Annie Sloan poate fi consultat aici.)
Pentru început am vopsit o ramă pe care bunica o aruncase, apoi m-am aventurat la un cuier vechi:
Am mai vopsit un dulăpior (vezi aici) și o măsuță (vezi aici), apoi am dat o nouă viață unui scaun fără pic de personalitate, coborât taman din pod (vezi aici). Iată măsuța:
Cum se vopsește cu vopseaua-cretă?
Am mai scris și despre asta, dar reiau puțin, căci am observat că mai există neclarități.
Curățați, degresați, uscați
Asta este tot ceea ce trebuie să faceți în sens de pregătire a suprafeței de vopsit: să o curățați de praf/păianjeni și să o degresați. (Însă dacă vopseaua veche se scorojește deja, ea trebuie înlăturată.)
Aplicați un strat, două… trei…
Folosiți o pensulă deasă și faceți mișcări lungi. Vopseaua este foarte cremoasă, nu vă speriați, așa trebuie să fie, groasă aproape ca o smântână. Cu toate acestea, probabil că nu va acoperi din prima. Este normal. Repetați de câte ori este necesar, chiar și de 3-4 ori. Straturile se usucă foarte repede, oricum.
Aveți grijă ca dungile lăsate de pensulă să se vadă frumos. Ele nu trebuie să fie perfecte, doar că acestea vor ieși în evidență atunci când veți da cu ceară și rezultatul diferă foarte mult în funcție de felul în care ați vopsit. Dacă vreți un rezultat mai messy, lucrați mai liber. Totul este să o faceți așa încât rezultatul final să vă mulțumească. Ceara va intra în toate adânciturile și astfel se va vedea cum ați vopsit. Ceea ce probabil că veți vrea să obțineți este asta:
Pe ușa din stânga se vede foarte clar cum s-a trasat cu pensula. Dar repet, dacă doriți un rezultat mai messy, este OK. Doar că trebuie să fie ceva voit, nu să fiți, apoi, nemulțumite, că nu așa v-ați dorit să iasă. (Se poate folosi și minitrafalet cu burete, caz în care vopseaua se va întinde perfect. Aceasta este însă o altă metodă, cu un rezultat diferit. Adevăratul aspect shabby chic se obține atunci când vopsim cu pensula și dăm fără milă cu șmirglu.)
Dați cu șmirglu pentru efectul shabby chic
După uscarea completă (care nu durează deloc mult) se poate trece la datul cu șmirglu. Nu este un pas obligatoriu, așa cum am mai spus și sus. Dacă decideți să antichizați, atunci trebuie însă să dați cel puțin pe muchii și colțuri. Apoi puteți da și în alte locuri, de exemplu, se poate scoate în evidență un model sculptat.
Este o chestiune de gust cât de mult îndepărtați din vopsea. Important este să dați jos măcar un pic, căci de aici vine acel aer vintage, shabby, ca și cum mobila sau decorațiunea respectivă ar fi veche, uzată. Puteți să și exagerați pentru un efect mai wow. Există mai multe tipuri de șmirglu, eu am folosit de cele mai multe ori șmirglu sub formă de burete. Atenție la duritatea lui, cele mai dure vor da jos mai mult din vopsea, cele mai fine sunt mai potrivite pentru antichizare mai… grijulie. Testați și alegeți în consecință!
La final, dați cu ceară!
Există două (de fapt, mai nou trei) tipuri de ceară Annie Sloan: ceară transparentă, ceară neagră și ceară albă. Dacă nu doriți să dați o mică avere pe ceara originală, puteți folosi diverse ceruri pentru mobilă, de ex. ceară de albine sau altele. Sau lac transparent, dar atenție, există oricând pericolul ca suprafața albă să se îngălbenească de la lac. Lacul ne poate fi de mare ajutor însă atunci când, după ce am vopsit mobila cu alb, apar niște pete pe ea: taninii din lemn care își fac loc la suprafață.
Tot ceea ce trebuie să facem în acest caz este să dăm cu lac peste pată, iar apoi, după ce lacul s-a uscat, să dăm din nou cu alb peste lac – pata va fi acoperită! (Totodată important de știut mai este că există și ceară Annie Sloan.) Să revenim, însă, la ceară: Întotdeauna se dă cu ceară transparentă. Un strat. Se folosește o pensulă specială, mai tare și mai deasă ca cele normale, sau se folosește o cârpă oarecare, dar care să nu lase puf. Ceara are consistența unturii, este normal. Trebuie „lucrată” bine în suprafață, presați și ștergeți cu cârpa până ce suprafața devine netedă și nu mai este lipicioasă.
După ce ați dat cu ceară transparentă, mai puteți da cu ceară neagră. Efectul este diferit. Însă atunci când folosiți ceară închisă la culoare, trebuie să începeți oricum cu cea transparentă și abia atunci că aplicați ceară neagră. Dacă suprafața iese mult prea „murdară” pentru gustul vostru, mai dați cu ceară transparentă și ștergeți energic, ceara incoloră va mai „șterge” din negru. Ceara albă este un produs mai nou, eu nu am avut ocazia să îl testez încă, dar mai jos puteți vedea diferența între efectul obținut cu ceara albă și cu ceară neagră:
Ceara miroase puternic (spre deosebire de vopsea), astfel că pasul acesta este mai bine să îl faceți afară, sau măcar într-o încăpere foarte bine aerisită. Important de știut mai este că ceara se usucă de fapt complet, complet doar după câteva zile bune. Astfel că, până atunci, ar fi bine să lăsați în pace suprafața vopsită. N-o ștergeți cu apă, nu prea așezați nimic pe ea, ci lăsați-o să se aerisească și usuce în voie.
Pentru a vă face să vă doriți să vopsiți ceva cât mai repede, vă las o poză de la o transformare spectaculoasă. Așa-i că nu v-ați fi gândit că acest dulăpior ar mai putea atrage priviri admiratoare, cândva?
Puțină vopsea, puțină culoare poy face minuni. Desigur, trebuie ca mobila să și fie așezată apoi în contextul potrivit. Curaj și inspirație vă doresc!
(Annie Sloan însăși prezintă aici o altă metodă de a vopsi: cu mișcări neregulate ale pensulei.)