Una dintre plăcerile mele legate de acest blog este aceea când vechi timișoreni – mutați din țară și care vin mai rar sau deloc la Timișoara – îmi scriu mesaje sau comentarii în care își manifestă mirarea cu privire la câte o schimbare care a avut loc în oraș, cu privire la câte un lucru nou, și așa mai departe…
Cam de fiecare dată când se întâmplă asta, eu mă și pun, imediat, să le povestesc și despre altele, în funcție de zona lor de interes – și eu lipsesc mult din Timișoara, dar urmăresc foarte îndeaproape ce se întâmplă și sunt la curent cam cu tot. În funcție de cât de mult timp au petrecut acești cititori ai mei în afara Timișoarei și a țării, informațiile pe care le cunosc și pe care nu le cunosc sunt diverse. Iar eu pot să vorbesc mult despre Timișoara, foarte mult!
Este posibil ca unii să își mai amintească de Palatul Baroc plin de schele și cârpe, și să nu fi aflat că reabilitarea sa a fost finalizată – în sfârșit! – după 30 de an. Și că acum Muzeul Național de Artă din Timișoara găzduiește expoziții și evenimente multe și faine. Și că în urma investițiilor efectuate pentru expoziția Brâncuși din 2023, muzeul acesta este singura locație regională care de acum încolo va putea găzdui exponate cu valoare de tezaur. Are un sistem de securitate care a costat o avere, respectiv un sistem de climatizare ca cel din cele mai mari muzee ale lumii.
Alții poate că nu au văzut nici cum o grămadă de străzi din centrul vechi s-au transformat în străduțe pietonale, iar asta chiar a schimbat enorm fața Timișoarei. În 2015, când a fost nunta noastră, tot centrul mai era plin de tranșee. Se lucra de zor. Așa că, de exemplu, nici invitații noștri din alte orașe și țări nu au văzut Timișoara așa cum este ea acum. Alții poate că habar nu au de cât de multe proiecte de dezvoltare imobiliară se desfășoară în oraș și câte au fost finalizate deja. Poate că nu au auzit în viața lor de ISHO sau de Iulius Town și de cât de înfloritor este domeniul construcțiilor de noi locuințe.
Atunci când vreau să povestesc repede-repede despre cât de mult s-a schimbat și cât de mult se schimbă Timișoara, deseori nici nu știu cu ce să încep! Cea mai mare schimbare, pentru mine, este transformarea centrului orașului într-o zonă pietonală – cea mai mare și extinsă din România. Asta conferă Timișoarei un aer și mai european. Pur și simplu ador această transformare, a fost o idee excelentă! OK, felul în care s-a renovat Piața Libertății nu mi-a plăcut nici mie la început, dar apoi m-am obișnuit, și într-adevăr văd că acel spațiu este foarte potrivit pentru evenimente și concerte.
Așadar, ce le povestesc oamenilor și ce ar trebui să le povestiți și voi, dacă vedeți că există interes din partea lor pentru modul în care s-a schimbat Timișoara și vreți să faceți reclamă orașului, și nu antireclamă?
Le puteți spune cum s-a transformat centrul orașului și cât de mișto este acum să petreci timp acolo. Le puteți spune că Piața Victoriei urmează să treacă printr-o mare reabilitare, vezi aici. Le puteți spune că la cele trei teatre și la operă sunt foarte multe spectacole și că se stă la coadă pentru intrare, că se vând multe, multe bilete, că mereu se joacă cu sălile pline sau aproape pline. Că se consumă enorm de multă cultură în oraș, că sunt multe festivaluri noi, că se organizează incredibil de multe evenimente. Unele festivaluri aduc artiști de renume mondial – vezi Flight Festival, Codru Festival, JazzX, Timișoara Jazz Festival ș.a.m.d. Și, în sfârșit, nu ne mai este rușine de decorul de la târgurile de Crăciun și de Paște, despre care am scris pe vremuri aici și aici.
Le puteți spune că urmează să se amenajeze un nou și foarte mare și modern Muzeu al Revoluției de la 1989 – în locul Garnizoanei Militare din Piața Libertății, de unde militarii au plecat. Da, este o rușine că acest muzeu nu a fost finalizat pentru 2023. Le puteți spune de Bastionul Theresia, unde funcționează temporar unele secții de la Muzeul Banatului, și unde au loc o mulțime de expoziții. Sau de Cazarma U, golită și folosită ca spațiu expozițional, care va deveni un hotel de cinci stele și care în 2023 a găzduit o deosebită expoziție de sculptură. Le puteți spune de Casa Triade – Galeria Jecza, care îmbogățește de atât de mulți ani scena de artă a orașului!
Le puteți spune că în locul fostului ștrand UMT funcționează acum Amazonia Aqua Park, cu piscine interioare, exterioare, cu apă termală, cu saună, cu masaje, cu SPA, cu toate cele, vezi aici.
Le puteți spune că Infocentrul Turistic este mai activ ca niciodată, că are sediul reabilitat, că au materiale informative în mai multe limbi, că există Organizația de Management al Destinației Timișoara, cu un site de informare turistică bine pus la punct, vezi aici. Cei de acolo desfășoară, printre altele, o serie de tururi ghidate în oraș, cu care targetează și localnicii, nu numai turiștii – tur al centrului orașului, tur al diverselor cartiere, tur de arhitectură Art Nouveau, tur pe bicicletă…
În oraș sunt foarte mulți ghizi de turism care oferă tot felul de tururi, și fac o treabă foarte bună! Am fost la câteva astfel de tururi și au fost excepționale. La Bastionul Theresia funcționează, de asemenea, un nou centru de informare turistică dedicat județului, recent inaugurat. Toată lumea se străduiește să facă să fie bine!
Le puteți spune că strada Alba Iulia este, pentru câteva luni pe an, acoperită de o mare de umbreluțe colorate, care face din acest loc unul foarte adorabil. Că pe strada Vasile Alecsandri și pe strada Lucian Blaga au fost montate o mulțime de luminițe care fac ca ele să fie un loc de basm seara.
Le puteți spune că cinematografele vechi sunt renovate. Cinema Timiș și Cinema Victoria au fost finalizate deja, sunt deschise de luni întregi și – incredibil, dar adevărat, cine s-ar fi gândit în vremurile Netflix? – sunt mai mereu pline! Ele aduc filme de calitate, filme de artă, filme clasice, filme pe anumite teme, organizează proiecții la care participă autorii și care sunt urmate de discuții cu aceștia, vezi aici și aici. Găzduiesc și alte evenimente, concerte, de exemplu. Se află în curs de renovare și Cinema Studio, și Cinema Dacia. Fostul cinematograf Arta se află acum în gestionarea teatrului maghiar și urmează să fie transformat și el.
Le puteți spune că în ultima vreme se dezvelește cam în fiecare săptămână câte o nouă clădire istorică reabilitată, că abia mai recunoști unele străzi, că aceste edificii renovate arată ca niște prăjituri cu cremă (așa spun eu): unele sunt foarte elegante și finuțe, altele mai colorate, mai nebunești. Pe Corso, de exemplu, în acest moment sunt renovate aproape toate palatele – mai este unul singur în lucru, dar urmează să fie dezvelit în curând. Sunt, deja, câteva străzi pe care sunt renovate absolut toate clădirile, în șir indian. Este o plăcere să vezi asta!
Le puteți spune că avem, în sfârșit, un Cărturești mare în oraș și s-a redeschis și Cărturești Mercy, care are și ceainărie. Librăria mare se află acolo unde era Librăria Mihai Eminescu – aceasta nu s-a desființat, ci s-a mutat într-un spațiu mai mic, după colț. Cărturești-ul din centru are o scară interioară spectaculoasă și organizează multe evenimente, lansări de carte, dezbateri și altele. Este mai mereu plin. Nu este chiar la fel de frumos ca celebrul Cărturești Carusel din București, dar este pe-aproape!
Le puteți spune că de câțiva ani avem și o mică librările independentă administrată de două timișorence, o librărie care a reușit să supraviețuiescă și pandemiei și care de asemenea găzduiește multe evenimente: La Două Bufnițe, vezi aici. Au fost parteneri pentru vânzarea albumelor de artă aparținând expozițiilor mari care au avut loc în 2023 la muzeul de artă, ex. Brâncuși și Brauner. Ambele librării au colțuri speciale dedicate produselor cu și despre Timișoara, respectiv cărților autorilor timișoreni.
De altfel, am ajuns în punctul în care avem merchandising propriu pentru anumite evenimente, de ex. festivalul JazzX. Desigur, a existat și merch oficial Timișoara 2023. Și avem mai multe mici magazine (PopUp Studio, Monoton, Ozz Vintage House, Evix Gift Shop) care vând tot felul de produse și suveniruri inclusiv cu Timișoara, ceva ce nu mi-aș fi putut imagina acum ceva vreme… Știți că există și un joc de societate cu Timișoara? Sau că există o revistă de arhitectură dedicată clădirilor din oraș, Heritage of Timișoara? Că există tururi de arhitectură la care participă mereu zeci de oameni? Asta mi se pare așa de mișto! Moștenirea arhitecturală a Timișoarei este o comoară uriașă!
Le puteți spune ce de cafenele de specialitate avem în oraș și câtă lume le apreciază. Nu o ducem rău nici cu restaurantele, și oricât s-ar tot vorbi de criză, terasele și localurile în general sunt pline. Le puteți spune oamenilor că în timpul și după Timișoara 2023, patronii localurilor și magazinelor din oraș au început să își dea mult mai mult interesul pentru cum arată locațiile lor, că decorează, că aranjează, că fac, că dreg, că se străduiesc să vină cu tot felul de idei, iar asta este așa de fain.
Unele cafenele (5ToGo, Bruck Café), precum și brutăriile Prospero au făcut în 2023 pahare pentru coffee-to-go personalizate cu Timișoara, am apreciat enorm strădania de a veni cu plus-valoare! În timpul weekendului de Closing 2023, toate localurile din zona centrală aveau programul afișat pe ușă, aveau pliante… a fost așa o bucurie să vezi că lumea a fost unită în jurul unui scop! A fost o forfotă de nedescris în acel weekend, au fost niște seri magice, care au închis un an magic, cu sute de evenimente culturale.
Le puteți spune că Domul Catolic din Piața Unirii a fost complet renovat la exterior și interior și arată minunat. Au fost reabilitate absolut toate colțișoarele și obiectele din interior, totul este proaspăt. Cât despre Piața Unirii… este în continuare cel mai frumos loc din tot orașul, cu toate acele clădiri reabilitate! Este mereu plin de viață.
Le puteți spune că se construiește, în sfârșit, un stadion nou mare, ba chiar și un stadion mai mic. La acesta din urmă se lucrează deja, se va afla la capătul tramvaiului 4, în Ciarda Roșie, în fața a ceea ce a fost fabrica Optica. Se va numi Arena Eroii Timișoarei.
Le puteți spune că există o mulțime de proiecte imobiliare, că se construiește foarte mult, și cumva, nu știu cum, dar se vinde tot. Uneori nu pricep de unde sunt atâția bani în oraș, dar adevărul e că economia merge bine în Timișoara, sunt o mulțime de angajatori de top aici, și pur și simplu sunt oameni cu venituri foarte bune, de nivel european. Iar asta este, iarăși, ceva ce puțină lume plecată știe, că veniturile s-au schimbat considerabil în România. Desigur nu peste tot, dar în orașele mari sunt mulți oameni cu situații financiare foarte bune.
Le puteți spune că un exemplu este complexul ISHO de pe Take Ionescu, ridicat în locul fostului Complex ILSA – spații de birouri și de apartamente de locuit, cu blocuri și de 20 de etaje, cu prețuri mari, dar cu un vibe aproape ca de Dubai. Mie îmi place foarte mult zona, îmi place și arhitectura asta modernă. Încă nu este totul gata; printre altele mai urmează să fie ridicat un bloc-turn cumva spiralat, abia aștept să văd cum va ieși. Acum se construiește și un mare hotel, chiar lângă poliția județeană. Și avem, în sfârșit, un hotel de cinci stele în Timișoara, dar asta în altă zonă. Plus că s-au înmulțit mult și Airbnb-urile!
Le puteți spune de Iulius Town, un complex urbanistic multifuncțional de mari dimensiuni, inaugurat în Timișoara în 2019. Simplu explicat, este întreaga zonă realizată ulterior în jurul Iulius Mall, care a fost prima componentă construită. Include mallul în sine, include spațiile de conferință din cadrul Iulius Congress Hall și clădirile de birouri United Business Center. Dar mai ales, un parc de peste 5 hectare și 1400 de arbori, Iulius Gardens, care este cel mai mare parc suspendat din România (amenajat deasupra parcării subterane din complex), în care se regăsește și un mic lac. Este mereu îngrijit la perfecție, și nu în ultimul rând, un loc în care se desfășoară o mulțime de evenimente. Se află acolo unde se aflau, pe vremuri, Antenele și… un câmp. În 2020, una dintre clădirile de birouri de aici – UBC 0 – era cea mai înaltă construcție din România (nu știu care mai este situația acum).
În plus, în Timișoara mai există încă un mall, în calea Șagului: Shopping Center Timișoara.
Le puteți spune că recent au fost renovate complet o mulțime de bulevarde și străzi, unele mai aflându-se în lucru. Le puteți spune că avem zeci de tramvaie și autobuze noi, electrice. Că deși încă nu funcționează cum trebuie transportul în comun, și este o mare lipsă de vatmani și șoferi, totuși se mișcă un pic lucrurile. Le puteți spune că avem transport în comun pe apă, fiind singurul oraș din România în acest sens. Adevărat că vapoarele care circulă pe Bega sunt urâte ca moartea și circulă în pierdere, și ar trebui folosite doar pentru plimbări de agrement, dar mă rog…
Că tot veni vorba de Bega, în curând urmează să fie deschisă o pasarelă nouă peste Bega, în Iosefin, iar lângă proiectul Isho urmează să fie construit – după 100 de ani – un nou pod rutier peste Bega, precum și unul pietonal.
Două dintre cimitirele Timișoarei au fost preluate de administrația locală, care s-a pus să facă ordine acolo – un alt lucru lăudabil, căci mare mafie mai era acolo!
Le puteți spune că Aeroportul Internațional Timișoara are un terminal complet nou – terminal Schengen – și că există un plan de a aduce din oraș o linie de tren acolo, ca-n orice oraș civilizat din Europa. Autobuzul care circulă între aeroport și oraș este un autobuz electric. O parte a vechiului terminal de la aeroport urmează să fie transformat în autogară de la care să plece autobuze în diverse locuri din regiune. Nu în ultimul rând, am ajuns la punctul în care la aeroport există parcări pe termen lung, ca la aeroporturile mari – lași mașina, ești dus la terminal, sosești, ești luat, îți iei mașina. De altfel, la aeroportul din Timișoara aparatele de la security check sunt așa de moderne, că nu mai trebuie să scoți electronicele din bagaj, și nici nu mai există limitări la cantitatea de lichide.
Le puteți spune că în acest moment, Lufthansa zboară între Timișoara și München de 4 ori pe zi, două zile pe săptămână, și de 3 ori pe zi în restul zilelor, atât de mare este du-te-vino-ul dintre Timișoara și Germania. Zici că vorbim de un autobuz de navetă dintre un sat și un oraș, serios! Multă lume se plânge că avem puține companii aeriene care zboară la și de la Timișoara. Este adevărat, deși trebuie văzut în comparație cu ce, cu cine? Zic să nu ne comparăm cu Belgrad-ul, care este capitală. Sper și eu la o schimbare în acest sens, la mai multe companii, la mai multe destinații… să vedem.
Le puteți spune că în sfârșit se mișcă treburile cu centura Timișoarei – în curând urmează să fie inaugurată Centura Sud. Cei care sunt plecați de mult timp și nu au mai prea fost acasă, poate nu știu nici că la Timișoara avem acum legătură la autostrada care duce spre Vestul Europei, sau că în direcție inversă poți merge pe autostradă chiar și numai de la Timișoara la Lugoj. Și că acuși – sper – se vor apuca să construiască autostrada Timișoara-Belgrad. Este o rușine că nu am avut așa ceva până acum și este o rușine că nu avem un tren nici spre Belgrad, nici spre Szeged. Nu în ultimul rând, Gara de Nord este în mare proces de renovare – în sfârșiiiit!
Le puteți spune că în Timișoara se renovează acum școli. S-a și construit o școală nouă, precum și o creșă. S-a cumpărat mobilier nou pentru absolut toate școlile din oraș. S-a construit și o nouă maternitate, care este gata și care va fi inaugurată în curând – se află lângă Casa Austria. Și le puteți spune că a fost semnat un acord cu Banca Mondială care va construi la Timișoara un nou Spital Municipal – pentru că acum, spitalul orașului funcționează împrăștiat în 14 clădiri deja improprii. S-au făcut mari lucrări de renovare și la Clinica de Balneologie din Timișoara, respectiv lucrări de extindere la Spitalul de Copii. Spitalul Militar este complet renovat – interior & exterior. La Spitalul Județean funcționează o unitate complet nouă de primiri urgențe. Există o clădire nouă și la Clinica O.R.L. Nu mai e nici la spitale situația care a fost, se schimbă lucrurile, era și timpul!
În Piața 700 urmează să fie construită o sală de concerte așa cum trebuie, din bani rămași încă din bugetul pentru Timișoara 2023. Sinagoga din Cetate a fost renovată recent și este folosită și pentru evenimente culturale, iar Sinagoga din Fabric a fost preluată în urmă cu ceva timp de primărie și va fi și ea, în sfârșit, reabilitată. De altfel, toată Piața Traian și străzile din zonă urmează să treacă printr-un mare proces de regenerare urbană – foarte necesar, de altfel. Turnul de Apă din Iosefin urmează, de asemenea, să fie transformat într-un spațiu cultural; lucrările sunt în curs de desfășurare. O mulțime de spații vechi industriale și de alt gen sunt regândite și folosite pentru diverse – vezi depoul de tramvaie, cu MultipleXity, fosta fabrică Azur, cu FABER.
Le puteți spune că fostul manej din parcul din spatele magazinului Bega a funcționat în ultima vreme sub denumirea de Sala 2 și a fost folosit de Teatrul Național de la Timișoara pentru spectacole. Acum a intrat și acest loc în renovare. Le puteți spune că, în sfârșit, se face o parcare supraetajată în spatele magazinului Bega, iar o alta, lângă Spitalul de Copii. În spatele Hotel Timișoara există acum Timișoara Convention Center, cu parcare subterană. Vizavi, cei de la CJT vor amenaja o parcare supraetajată (acum e doar o parcare într-o curte).
Le puteți spune că parcurile din Timișoara arată mai bine ca niciodată, că în Parcul Justiției au fost plantați 80 000 de bulbi de lalele, așa că primăvara acolo este un adevărat spectacol, e ca-n Olanda. Le puteți spune că se face, acum, și un parc nou – pe malul Begăi, într-un spațiu care a fost recâștigat după ce a fost ocupat ilegal timp de decenii. Va fi destinat mai ales studenților, va include teren de baschet (acesta este deja gata). Iar pentru că în zonă s-a păstrat o bucățică din terenul mlăștinos pe care a fost construită Timișoara, aceasta va fi menținută și pusă în valoare. În Parcul Botanic a fost montat un nou sistem inteligent de iluminare, unul prietenos cu flora și fauna din acest loc.
Le puteți spune că și în zona universităților se întâmplă foarte multe lucruri. Nu aș ști să povestesc exact-exact, căci subiectul acesta nu l-am prea urmărit, însă s-au făcut multe dezvoltări și renovări, există biblioteci noi, facultatea de agronomie are propriul magazin de produse alimentare, la Universitatea de Vest funcționează, pare-se, un super planetariu, există tot mai multe programe de studii superioare în limba engleză, dar și în alte limbi – câteva lucruri care îmi vin în minte rapid.
Și nu în ultimul rând, le puteți spune ce succes a fost proiectul Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2023!
Zilele trecute, o prietenă mi-a povestit că cineva a fost la Timișoara după foarte mulți ani și a spus că la Timișoara timpul s-a oprit în loc, că nimic nu s-a schimbat. M-a supărat foarte tare afirmația asta, m-am gândit mult la ea și am tot întors-o pe toate părțile, căci nu pot să îmi imaginez cum poate cineva să spună așa ceva, pe unde o fi umblat în Timișoara de nu a văzut cum s-a schimbat fața orașului? Timișoara absolut deloc nu mai este orașul care a fost în anii 2000, nici măcar orașul care a fost în anii 2010.
Acest articol este, cumva, un răspuns la această afirmație, dar a fost inspirat și de un comentariu al cuiva mutat din Timișoara care a văzut la mine pe Facebook niște poze cu ISHO și a scris: hm, eu locul acesta încă nici nu l-am văzut! Primesc deseori astfel de comentarii, în care lumea îmi mărturisește că a aflat de pe blogul meu lucruri noi despre oraș.
Și articolul este dedicat și celor care vorbesc despre Timișoara de parcă ar fi ultimul loc de pe lume… Sunt o serie probleme? Sunt. Negreșit. Ca peste tot în lume. OK, recunosc că eu sunt amorezată exagerat de oraș – dar să recunoaștem și că alții sunt mult prea critici. Hai să ne întâlnim undeva la jumătate!
Hai să nu uităm de vremurile în care străzile erau pline de gropi. În care aurolaci și câini vagabonzi erau la tot pasul. În care la colț de stradă aveam valutiști, iar în parcuri, bărbați care se masturbau și urmăreau femeile. În care practic nu aveam nicio clădire renovată frumos, ci doar țigle și cărămizi care ne cădeau în cap. În care terasele din centru nu aveau umbrele la fel, de culoare crem, ci colorate – cu Pepsi, cu Coca-Cola, cu cine știe ce marcă de bere. În care nu aveam piste de biciclete, deloc, iar în Piața Unirii încă mai erau mașini parcate. În care nu se punea problema de încălzire sau aer condiționat în tramvaie și autobuze. În care te puneai la coadă la pașapoarte la ora 3 noaptea, iar piața Iosefin arăta ca una din Bangladesh…
Hai să apreciem mai mult punctul în care am ajuns, chiar dacă mai e mult până departe.