În Filipine, trei puncte…
În Filipine, natura este superbă, iar apa mării limpede și albastră. Soarele puternic te prăjește pur și simplu. Crema de protecție solară nu face față, te bronzezi și fără să vrei.
În Filipine se face lumină devreme și se întunecă devreme. Dimineața, trezirea ți-o dau cocoșii care cântă într-un cor numeros. După câteva zile, te obișnuiești, nici că-i mai auzi…
S-ar putea să auzi, în schimb, șopârla Tockay Gecko, căreia i se zice doar Toko. Noaptea, mai ales, când aceasta se apropie de case și scoate niște sunete interesante și foarte recognoscibile. În Filipine, să îți vină o astfel de șopârlă pe acoperiș este semn de noroc și bunăstare, cam ca rândunica în cultura noastră.
În Filipine ai nevoie de aer condiționat non-stop, altfel leșini de cald, chiar și noaptea. Dacă te trezești pentru a merge la toaletă, posibil ca în baie să descoperi o șopârlică. Pentru că aici, construcțiile (și mai ales băile) sunt gândite în așa fel încât în partea de sus au și ferestre care nu se închid, pentru ca aerul să circule liber… Aici, cei mai puțin norocoși stau în niște colibe improvizate, chiar la malul apei – fără curent, fără baie, fără un minim de condiții. Trăiesc de pe o zi pe alta și așteaptă, în fiecare zi, ca taman barca lor să fie închiriată de un turist – dintre sutele de bărci existente, pentru a avea bani de mâncare și de alte lucruri de bază.
În Filipine dormim într-un pat din bambus, cu baldachin alb-albastru, care se poate desface ca să te protejeze de țânțari. Dar țânțarii te capsează oricum… Sunt altfel de țânțari, mai mici, care trec neobservați… Nu simți decât mâncărimea, direct. Nu trebuie să te temi prea tare de malarie, însă; în sezonul cald, riscurile sunt mai mici, șanse mai mari există în sezonul ploios.
În Filipine nu poți lăsa pe niciunde niște biscuiți sau o Cola desfăcută și începută, căci te vei trezi instant cu furnici prin toată casa. Iar în natură, atenție la furnicile mari, roșii!
Cu furnicile e serioasă treaba, nu poți arunca ambalajele de la alimente sau cojile de la fructe așa, pur și simplu, la coșul de gunoi din casă – trebuie să folosești coșul comun din grădină, altfel vei fi atacat de furnici. Dacă mergi în piață, trebuie să te temi de muște: carnea și peștele se vând de pe tarabe aflate în aer liber. Deasupra lor, un fel de ventilator care arată ca ceva improvizat: învârte niște fâșii de pungi pentru a le împiedica aterizarea. Dar este nevoie și de mult noroc!
În Filipine, fructele au alt gust și sunt atât de multe feluri! Mango este dulce-dulce și se servește și la mic dejun, alături de omletă. Merele sunt fructe exotice aici, sunt scumpe și se vând ambalate individual.
În Filipine, o băutură populară este ginger calamansi, o băutură bazată pe ice tea de ghimbir, în care se storc calamansi, niște lămâi locale, foarte mici, verzi și aromate – mult mai mici decât lime-urile. Dacă vrei să keep it simple, îți cumperi buko, adică nucă de cocos verde, proaspătă, o „decapitezi” și îi bei conținutul. Are un gust interesant, dar foarte proaspăt. Te hidratează instant!
Cât despre băuturile cu alcool… Poți alege, de exemplu, bere locală San Miguel (bună) sau Red Horse (mult mai puțin bună). Sau rom Tanduay, un rom absolut reușit, dar care costă numai 10 lei sticla de un litru: o băutură a navetiștilor, cum ar veni.
Aici, street food-ul este foarte popular și poate însemna și următoarele: balut, adică ouă cu un embrion deja dezvoltat în interior; urechi de porc, pipote de pui sau mațe de pui – pregătite la grătar. Se vând și se mănâncă la colț de stradă, efectiv.
Un nivel următor ar fi porcul la proțap sau puiul la rotisor (lechon baboy, respectiv lechon manok). Felul meu de mâncare preferat dintre cele preparate aici este cel din niște paste speciale, cu legume și cu pui sau porc. Se numește pancit canton și este un deliciu!
În Filipine este bine să ai la tine niște tărie, mereu. O gură dintr-o băutură tare și ești mai în siguranță după fiecare masă! Aici, înghețata este plimbată pe stradă de un vânzător ambulant, care are la el un clopoțel pentru a atrage atenția… Copiii cunosc bine sunetul acela, vă dați seama!
În Filipine, karaoke este acasă; de fapt, chestia asta a fost inventată aici. Iubirea filipinezilor pentru muzică este incomensurabilă. Baruri în care formații cântă cover-uri sunt nenumărate. La fel și cele de karaoke sau videoke. Dar se fredonează peste tot, așa, pur și simplu. Chiar și în timp ce se lucrează. Asta cred că aduce foarte mare bucurie oamenilor, ceea ce este super!
Oamenii sunt foarte prietenoși, foarte zâmbitori, foarte săritori, dar nu trebuie să ai așteptări și să îți dorești un nivel ridicat al serviciilor – decât în locuri alese. Este o țară în curs de dezvoltare, standardele sunt complet altele. În plus, deși toată lumea vorbește engleză, nu întotdeauna oamenii au și înțeles exact ce ai spus, deci mesajul poate fi trunchiat.
În Filipine, oamenii sunt, de regulă, foarte religioși; catolicismul este pe locul întâi aici după munca asiduă a vechilor coloniști spanioli. Duminică dimineața toată lumea merge la biserică în hainele sale cele mai bune. Femeile lasă pantalonii și îmbracă rochii (și își iau și poșetele pe umăr), copiii nu mai sunt în șlapi, ci în adidașii buni.
În Filipine, limba oficială este limba tagalog, dar și engleza. Și se mai mai vorbesc alte aproximativ 170 de limbi și dialecte. Țara e mare. Multă lume, mult zgomot! Totul se întâmplă pe difuzor, ceea ce ascultă cineva pe telefonul său, ascultă toată lumea: conversația cu familia sau prietenii, muzica, clipurile. Chestia asta mă scoate din sărite dintotdeauna, iar aici este o chestie omniprezentă, de care chiar nu poți să scapi.
În Filipine este cald și este umezeală. Părul ți se lipește de ceafă și nu te prea usuci niciodată. Nici vorbă să te machiezi… De servicii de spălătorie ai nevoie neapărat. Nu că ziua și tricoul… nu, nu. Ziua și două tricouri, mai degrabă.
Mai toate produsele cosmetice din magazine sunt unele cu efect de whitening sau brightening sau lightening. Cremele, săpunurile, gelurile de duș, deodorantele… totul! Așa cum europenii vor să fie bronzați și stau la soare sau se dau cu autobronzante, filipinezii își doresc o piele mai albă și se dau cu chimicale în încercarea de a obține un efect de albire, de iluminare.
În Filipine, câinii și pisicile umblă libere pe stradă, dar nu se prea apropia. Nu poți să le oferi mângâieri. Aici, aceste animale sunt speriate de bombe, probabil nu sunt întotdeauna tratate bine. Nu le este teamă, în schimb, de mașini: dorm cu nonșalanță chiar și pe marginea carosabilului. Trotuare? Nu prea sunt. Praful este omniprezent. Dacă plouă, se face noroi.
În Filipine ești în siguranță și nu prea; depinde în ce zonă te duci și ce faci, pe unde umbli, cu cine vorbești. În Manila sunt sigure anumite locuri, în insule sunt sigure cele turistice. Restul sunt no go, de exemplu, zona de sud – Basilan, unde ca străin poți fi cu ușurință răpit pentru o recompensă, eventual chiar de gruparea Abu Sayyaf.
În Filipine sunt o mulțime de falii, cutremurele mai mici sau mai mari sunt la ordinea zilei, așadar există și risc de tsunami aproape oricând. De vulcani nu mai zic, au o grămadă și mulți sunt activi… De taifunuri v-am spus? Că am prins și noi unul în 2019, a fost spectaculos!
E aventură aici, cum zice și hashtag-ul turistic al țării:
#itsmorefuninthephilippines
În Filipine, trei puncte…
Dacă m-ai întreba despre această țară, astea ar fi lucrurile pe care ți le-aș povesti așa, pac-pac, ca impresii rapide.
În Filipine locuiesc aproximativ 114 milioane de oameni. 10% din populație este plecată să lucreze peste granițe, în locuri ca Emiratele Arabe Unite, Qatar, Oman, Statele Unite ale Americii și altele. Cu toții – cei plecați, cei rămași – muncesc de le sar capacele și pun umărul pentru ca țara aceasta imensă și fascinantă să se dezvolte și ea. Eu așa aș spune, că este o țară în plin curs de dezvoltare, în care deseori am avut ocazia să observ că la anumite lucruri sunt chiar peste noi!
*
(Disclaimer: Evident că enunțurile nu sunt valabile peste tot; Filipine este o țară uriașă, cu mii de insule, și sunt diferențe enorme între diferitele zone și diferitele localități și orașe, însă per total și în general, aceste enunțuri sunt perfect valide. Unele chiar și pentru alte țări din Asia.)
