Da, Grădina Zoologică din Viena a fost prima grădină zoologică din lume care încă mai funcționează astăzi, și da, datorită marketingului turistic foarte bun al orașului are un foarte bun renume și este considerată a fi una dintre cele mai tari grădini zoologice din lume. Cu toate acestea, și Grădina Zoologică din Zürich merită o vizită efectuată cu răbdare, pentru că acolo există câteva lucruri care lipsesc din alte asemenea locuri – hai să vă povestesc despre concept!
Vreau să spun din capul locului că sunt împotriva grădinilor zoologice, însă despre asta voi scrie la finalul articolului. Nici nu am vizitat Grădina Zoologică din Zürich decât atunci când nepotul meu de 10 ani, Eric, a fost în vizită la noi. În 2021 a petrecut în Elveția trei săptămâni de vacanță, așa că am avut nevoie de multe programe dedicate lui, iar grădina zoologică a fost unul dintre locurile alese pentru a fi vizitate. Ne-a plăcut enorm!
Înainte de vizită citisem că Grădina Zoologică din Zürich este deosebită prin faptul că se străduiește să aplice un concept în care animalele să fie cât mai libere și să aibă la dispoziție spații cât mai largi și mai asemănătoare habitatului natural. Ei bine, mie una mi s-a părut că așa și este!
În primul rând, locul este atât de uriaș, încât ne-au durut tălpile la finalul vizitei – am parcurs tot și am făcut-o pe jos, nu cu trenulețul pus la dispoziție. În al doilea rând, în anumite locuri habitatul era atât de natural, încât aproape că mi-a fost teamă – animalele urmărite chiar erau mega libere, uneori abia dacă ne despărțea un mic gărduleț firav de ele (sau un șanț), în alte locuri te puteai plimba, pur și simplu, printre animale. Desigur că acestea din urmă erau animale nepericuloase, dar tot a fost un sentiment ciudat, pentru că totuși: nu era vorba de niște găini sau rațe, ci de niște animale sălbatice.
Un oarecare minus al acestui concept este acela că locul fiind atât de uriaș, deseori nu vei zări deloc animalele, pentru că este aproape ca atunci când ești în sălbăticie: animalul nu este expus în fața ta, ci este undeva, acolo, își vede de treabă. Iar dacă tu vei reuși sau nu să îl zărești depinde numai și numai de norocul (sau ghinionul) din acel moment. Același lucru este și interesant (mai ales pentru copii) – te „chinuiești” să găsești animalul, deci este ca o joacă.
Cred că mai multe grădini zoologice susțin că se apropie de acest concept, însă la Zürich mi s-a părut că acest concept chiar este pus în aplicare. În poza de mai sus ar fi trebuit să se afle niște elefanți, dar „locuința” lor este atât de mare, încât chiar dacă am cuprins mare parte din ea în fotografie, elefanții tot lipsesc din ea, pentru că erau în altă parte – dacă vor, chiar au unde să se ascundă de oameni! (De altfel, au și o cascadă a lor pe acolo, cât de cool este chestia asta?!) Iar în poza de mai jos, animalele puteau fi urmărite print-un geam montat într-o stâncă.
Unul dintre cele mai interesante lucruri mi s-a părut a fi zona africană. Nota zece cu felicitări, serios! Este uriașă, practic este amenajată o mică Africa acolo. Nu lipsește nimic: spații foarte, foarte largi, care arată extrem de realistic, cu stânci și copaci baobab realizați artificial, cu animale care se plimbă pe acolo în voie în timp ce tu înconjori locul de-a lungul unui gard. Ai putea crede că ești chiar în Africa – poate așa cred și animalele. Au construit aici chiar și un mic sat african, cu locuințe, cu o școală în care poți intra, cu un mic airstrip pe care este expus și un mic avion. Există și un autobuz de safari, în care poți de asemenea urca și face poze.
Zoo Zürich este un loc amenajat spectaculos. Grădina a fost deschisă în 1929 și îngrijește, acum, 2200 de animale aparținând de 300 de specii. Se află în cartierul Fluntern din Zürich, la poalele unui deal care poartă numele orașului. Potrivit planului de dezvoltare al grădinii zoologice care a fost prezentat pentru prima oară în 1992, suprafața acesteia urma să fie dublată până în 2020 (noi am vizitat locul în 2021), însă numărul speciilor, păstrat, ceea ce înseamnă mai mult spațiu pentru fiecare animal. În fotografia de mai jos se vede, de exemplu, o părticică din căminul urșilor – pe care mai mult i-am auzit, dar nu prea i-am zărit, căci au stat ascunși.
Scopul declarat al grădinii zoologice este acela de a muta atenția de pe expunerea animalelor pe expunerea unor ecosisteme (vezi, de exemplu, ce am povestit despre zona africană). Acest nou concept permite animalelor să se retragă în spații ascunse de vizitatori, atunci când asta își doresc. Au fost multe animale pe care nu am reușit să le vedem deloc – ceea ce poate reprezenta o dezamăgire pentru cei care nu înțeleg că așa este normal de fapt și că tocmai acesta este the fun, să te simți și tu, și animalul ca în habitatul lui natural, unde el nu este expus așa, în vitrină, ci ai tu provocarea de a-l găsi și de a-l vedea. Mie mi s-a părut interesant – și desigur, acest concept face vizitatorul să și tot revină, mai ales dacă este vorba și de copii. Nu a văzut copilul animalul cutare și cutare la vizita asta, deși ar fi vrut, păi mai revii la zoo, nu?
Găzduirea ecosistemelor înseamnă că Grădina Zoologică din Zürich a fost împărțită geografic în zone distincte: Eurasia, America de Sud și Africa/Madagascar. Amenajarea/reamenajarea lor a avut loc de-a lungul unei perioade întinse și s-a încheiat chiar înainte de vizita noastră, dar mai există multe alte planuri de dezvoltare pentru zoo, treaba nu s-a încheiat nici pe departe. 
Grădina Zoologică include și un loc de joacă spațios, foarte fain amenajat.
Revenind la „grădini zoologice – da sau ba?”…
Le consider un lucru depășit: astăzi știm că nu este normal să ții captive niște animale. Așadar consider că nu ar mai trebui deschise, niciodată, unele noi! ÎNSĂ cele existente nu pot fi desființate pur și simplu. În marea majoritate a cazurilor, animalele care trăiesc în acestea nu mai pot fi reintroduse în mediul sălbatic – nu s-ar mai descurca, pur și simplu; nu mai sunt obișnuite cu sălbăticia sau s-au născut deja în captivitate.
Plus că în multe locuri, grădinile zoologice funcționează și ca sanctuare și dețin, de fapt, (și) exemplare care sunt cu probleme, care chiar au nevoie de îngrijire de specialitate, în captivitate, cu supraveghere etc. Când vă gândiți la această problemă, vreau să o întoarceți pe toate părțile și să înțelegeți că – la fel ca în atât de multe domenii și la fel ca în cazul atât de multor subiecte – problema este mai complicată decât pare la prima vedere.
DA, absolut nu trebuie susținute prin banii dați pe bilete locurile care exploatează animale (show-uri diverse cu delfini, crocodili etc.), însă nu știu dacă este productiv să ocolim grădinile zoologice existente, în care există deja un efectiv de animale care trebuie hrănite și îngrijite, lucru pentru care este nevoie de bani.
Și mai cred că nu ar trebui să existe grădini zoologice în fiecare orășel. De exemplu, am avut ocazia să vedem și la Timișoara că nu ne-am putut descurca cu gestionarea corectă a unei grădini zoologice – așadar acesta a și fost desființat. Mi se pare o abordare mult mai bună ca grădini zoologice să existe doar în capitale, eventual. Iar acestea să fie mari și bine făcute, spațioase și care oferă o îngrijire cu adevărat bună animalelor – și cine vrea să vadă mai de aproape animalele, să se deplaseze acolo și această vizită să fie un eveniment deosebit în viața familiei. Nu cred că trebuie să putem merge la zoo în fiecare weekend și să ne uităm acolo la trei animale amărâte, pentru că nu sunt bani, resurse și cunoștințe suficiente pentru a avea o grădină zoologică așa cum trebuie. Este un lucru costisitor – ori ai bani să faci treburile așa cum trebuie, ori nu o mai faci deloc.
Grădina Zoologică din Zürich cred că face o treabă bună și este un loc cu adevărat educativ, nu doar distractiv. Are resursele necesare pentru a le oferi animalelor o viață bună și destul de apropiată de cea din sălbăticie, iar acest lucru este cel mai important.
