Exagerez, oare, când spun că inima mea a rămas în Insulele Canare? 💔 Eu chiar așa simt… În ianuarie 2020, m-am îndrăgostit de insula Lanzarote, iar în decembrie 2021, m-am îndrăgostit și de insula Fuerteventura. And we have a plan: vrem să vizităm TOATE insulele acestea minunate. Lanzarote rămâne insula mea favorită dintre cele două, însă Fuerteventura vine puternic din spate – a fost absolut fabulos acolo, presimt că voi scrie un mic roman!❤️
Fuerteventura nu este atât de celebră ca Tenerife sau Gran Canaria, dar este încântătoare! Am petrecut 10 zile aici, și cât timp am fost acolo, nu am stat locului o clipă: insula este atât de minunată, încât am explorat de dimineața și până seara, astfel că – cu excepția unei singure plaje la care chiar era imposibil de ajuns cu mașina închiriată de noi – NU am ratat niciun colțișor. (click pe poze pentru a le vedea mai mari)
Ne-am cazat în mijlocul insulei, la Casillas del Angel – tocmai ca să fim la fel de aproape și de departe de orice colț al său, să avem acces facil oriunde. A fost cea mai bună alegere, mai ales că am fost aproape și de aeroport, deci ne-a fost ușor atât la sosire, cât și la plecare. Ne-am cazat la o pensiune agroturistică, unde din păcate nu am avut parte de întreaga experiență – because pandemie. Era cu self check-in, restaurantul mai mult închis decât deschis, interacțiune spre zero… Iar internetul era praf, ceea ce pentru mine a fost o mare tragedie, mai ales că am avut și de lucrat câteva zile. Altfel, locul era foarte drăguț, aveau și o pisică, per total ne-am simțit OK acolo.
Ce am făcut pe insula Fuerteventura?
Ce n-am făcut… de toate am făcut! Am străbătut insula în lung și-n lat. Ne-am trezit devreme și am plecat de îndată la drum. Ne-am trezit și cu noaptea în cap o dată, pentru că am vrut să vedem răsăritul de pe Playa de la Torre. Aceasta este o plajă neamenajată, în estul insulei, la care duce un drum de pământ șerpuit. A fost splendid.
Am fost la pescuit. Mă rog, Alin, căci eu nu pescuiesc. Am obținut chiar și permis de pescuit pentru Insulele Canare/Oceanul Atlantic. În căutarea celor mai bune locuri de pescuit, am ajuns pe niște plaje și în niște locuri superbe. Eram complet singuri, doar noi și valurile oceanului și peisajul acela selenar (sau marțian)… La un moment dat, camera de pe mașină ne arăta pe ecranul din interior niște imagini de am zis: măi, chiar că zici că suntem cu Curiosity, pe Marte sau ceva…
Am mers pe toate plajele sălbatice sau amenajate. Am văzut locurile semirupte sau rupte de lume, dar și zonele cu resorturi și toate cele. Și ne-am dat seama, încă o dată, că ne place acolo unde nu este aglomerat. Deșeuri ajung, oricum, și în aceste locuri – le aduc valurile, de prin alte părți. Ca de atâtea ori până acum, și acum am adunat gunoaie aduse de apă – cât timp Alin a pescuit, eu am curățat plajele. Am făcut mișcare (pași, aplecări, alea-alea, foarte binevenit) și am și făcut ceva util, ceva care m-a făcut să mă simt excelent. Vă recomand și vouă! Când nu am adunat, am citit și am făcut fotografii. Zen as fuck.
Am vizitat sate și orașe – uneori, am oprit pur și simplu, pe drum, pentru că traversam câte o localitate surprinzătoare. Și am coborât și ne-am plimbat și am băut o cafea. Așa am pățit cu Pajara, de exemplu, o localitate despre care habar nu aveam că este atât de frumoasă. Ne îndreptam către o plajă care aparține de acest oraș, unde se află o atracție foarte cunoscută și spectaculoasă – așa am ajuns să vedem și Pajara.
Am fost în capitala insulei, în Puerto del Rosario (aici se află și aeroportul), unde am făcut niște cumpărături foarte bune. Am vizitat Betancuria, capitala istorică a insulei, un orășel absolut fermecător și despre care voi scrie un articol separat. Ne-am plimbat și am luat prânzul în El Cotillo și așa mai departe…
Am vizitat toate muzeele de pe insulă: Muzeul Brânzeturilor, Muzeul Sării, Muzeul Satului, Muzeul de Arheologie… Voi povesti și despre toate acestea, mai ales că toate au fost foarte, foarte bine realizate și chiar merită vizitate!
Am fost la o piață locală, Mercado de las tradiciones, organizată într-o clădire veche, tradițională, care a fost renovată și care se numește Casa del Coronel. Este o piață care are loc doar în anumite zile ale săptămânii, cred că vinerea, în localitatea La Oliva. Aici se vând legume, fructe, produse tradiționale și obiecte de artizanat. Noi am cumpărat niște condimente, de exemplu, mix pentru paella.
Că tot veni vorba de mâncare… În Fuerteventura am mâncat bine. În Insulele Canare se mănâncă bine de tot, that is. Peștele este fabulos și vine însoțit, întotdeauna, de tradiționalii lor cartofi mici, copți cu coajă cu tot și cu sare, plus salată. Extraordinar de delicios totul! M-am lins pe degete la propriu și la figurat, ori de câte ori am mâncat ceva. Vă fac trei recomandări acum, și o a patra recomandare voi face într-un articol viitor.
De cea mai faină experiență am avut parte într-un restaurant ascuns undeva într-un sat care este, și el, aproape ascuns – l-am descoperit din întâmplare. Localul se numește Guanchinche Corral de Carlos și se află în Tetir. Un alt loc, deloc pretențios ca aspect și cu niște prețuri foarte mici, dar aflat chiar pe plajă și cu o mâncare foarte, foarte bună, este Los Pescadores din Pozo Negro. Este aproape ascuns și acesta. A treia recomandare: restaurantul Los Caracolitos, cu terasă chiar pe plajă, în Antiqua, lângă muzeul sării de la Salinas del Carmen.
Am vizitat cam toate locurile cu peisaje de vis. Plajele le-am menționat deja, însă pe Fuerteventura mai sunt o serie de atracții spectaculoase: de exemplu, peșteri săpate de lavă sau dune de nisip. Eu ador peisajele acestea stranii, iar vulcanii mă fascinează de-a dreptul. Se poate face și hiking!
De peisaje fabuloase ne-am bucurat și din toate punctele de belvedere amenajate pe insulă – acestea se numesc mirador. Două dintre ele ne-au plăcut în mod deosebit. Un punct de belvedere este Mirador Las Penitas, unde am întâlnit celebrele veverițe ale insulei, dar și niște corbi frumoși foc – despre care voi scrie separat. Iar celălalt, Mirador Morro Velosa, unde am prins o dimineață fabuloasă: ne-am aflat deasupra norilor, astfel că peisajul era fantastic cu acei nori de ceață peste conurile vulcanilor.
Că tot veni vorba de animale, ce NU am reușit să vedem – și tare rău ne-a părut – a fost un loc în care sunt îngrijite țestoase marine aflate în pericol, Centro de Recuperacion y Conservation de Tortugas Marinas, în Morro Jable. Era închis din cauza pandemiei. Le-am zărit un pic, așa, peste gard…
Ce era deschis, dar nu ne-a atras pe noi, însă poate vă interesează pe voi, este o grădină zoologică și grădină botanică, Oasis Wildlife Fuerteventura, în La Lajita.
Noi NU am făcut nici baie, deși s-ar fi putut, chiar dacă nu era full season. Am văzut o mulțime de oameni care făceau plajă și care înotau – la soare era super cald și plăcut, în schimb la umbră… aoleu. Plus că în Insulele Canare bate mereu un vânt… te înnebunește complet. Asta pentru mine este un mare minus ori de cât ori mă gândesc că m-aș muta acolo!
Cel mai nebunesc lucru pe care l-am făcut a fost să mergem până la capătul insulei, în sud de tot, la un far. Am ajuns la Faro Punta de Jandia, dincolo de Puerto de la Cruz. De ce spun că a fost nebunesc? Pentru că asta a însemnat parcurgerea a 19 km de drum fără asfalt – numai pentru a ajunge în cel mai îndepărtat colț al insulei. A meritat. Și chiar are alt farmec un astfel de lucru – adică atunci când ai „suferit” un pic pentru el. Pe drum a fost fain, oricum, am văzut și o mulțime de capre.
Totuși, nu am făcut aceeași nebunie pentru a ajunge la Playa de Cofete. Îmi și pare rău încă de atunci, am auzit că este de vis. Țineți minte: pentru Insulele Canare, rent-a-car și la drum cu voi, la explorat! Nu faceți prostia să stați într-un singur loc și să nu vizitați nimic. Insulele acestea sunt de o frumusețe rară, trebuie și merită văzut fiecare colțișor.
Asta a fost doar introducerea… Căci vreau, cum am spus, să vă povestesc despre atât de multe lucruri pe care le-am experimentat pe Fuerteventura! Am făcut chiar și o excursie pe Isla de Lobos, pe care am înconjurat-o pe jos – complet! Este o insuliță vecină cu Fuerteventura, se află la nord și se poate ajunge acolo cu ferry, din Corralejo.
Ce am mai făcut pe Fuerteventura? Cumpărături multe. Mi-am achiziționat, printre altele, o pălărie de paie „tipico canario”, care face parte din portul național de acolo. Eu zic că îmi stă bine, este foarte nostimă. Mă apără de soare în creștetul capului, iar pentru că se leagă sub bărbie cu o panglică, nici nu mi-o ia vântul – în Insulele Canare asta este ceva foarte important. Și am mai cumpărat cercei, mulți cercei, majoritatea realizați din rocă vulcanică de pe insulă. În poză nu se regăsesc toate… prăpăd am făcut la standurile de cercei, cred că am venit acasă cu vreo 8 perechi.
Pe mine mă încântă peisajul acesta vulcanic al Insulelor Canare. Mă fascinează, mă încarcă pozitiv. Mi se pare că insulele acestea au o atmosferă cu adevărat aparte. De asta ador Insulele Canare și nu aș putea să vă fac o recomandare mai bună pentru concedii!❤️❤️❤️
To be continued…