Dulăpiorul "Cappuccino": shabby chic în casa părintească

Am mai vopsit eu câte ceva până acum, dar nimic din toate acestea nu și-a găsit încă locul în casa noastră. Cuierul așteaptă să fie gata viitoarea casă – acolo va locul el, ramele albe de oglindă, respectiv măsuța roz sunt de vânzare etc. Prima piesă de mobilier care s-a mutat imediat într-o casă – în casa mea părintească – este acest dulăpior minunat:

Îmi place foarte mult cum a ieșit, deși mi l-am imaginat inițial puțin altfel! Și-a găsit locul în livingul-bucătărie, unde mama spunea deja de multă vreme că ar avea nevoie de un dulăpior, o comodă, ceva! În locul acestui dulăpior s-a aflat o măsuță de cafea… pe care n-a fost așezată vreodată o ceașcă de cafea. :)) Iarna era întotdeauna plină de ghivece de flori, iar vara, când florile erau afară, pe terasă, de te miri ce tăndlării. Și-atunci, cum aveam nevoie de mai mult spațiu de depozitare pentru oale, am zis: un dulăpior ar fi soluția, pe acesta mai putem lesne așeza oricâte ghivece de flori, și vom avea totodată și spațiu de depozitare sub acele ghivece, nu o măsuță care ocupă o grămadă de loc și nu face mare lucru! Am dorit să comandăm o comodă din PAL, din același material și pe aceeași culoare ca mobila de bucătărie, însă ne-am adus aminte de acest dulăpior trist, care zăcea de ani buni în pivnița noastră din Austria. Știam că are potențial și am decis să o aduc din Austria în România, și s-o vopsesc! Nebună mai sunt, nu? 🙂

O mare schimbare, așa-i? Știam eu că puțină vopsea face minuni! Am văzut asta de atâtea ori pe internet! 🙂 Așa că m-am apucat de treabă: am preparat acasă vopseaua-cretă necesară pentru a obține look-ul dorit: cel shabby chic. Am amestecat carbonat de calciu cu de două ori mai multă vopsea lavabilă, am adăugat pigment maro (din cel folosit pentru vopselele lavabile, pentru perete) și m-am apucat de vopsit. Culoarea pe care am obținut-o a fost un maro deschis, de… cafea cu lapte. Știam că de la ceară se va mai închide nuanța, dar nu mă așteptam să o facă așa de mult. Totuși, îmi place mult cum a ieșit! În dreapta se poate vedea cum arăta sertarul acolo unde am aplicat deja ceară. Transparentă! Nici măcar nu m-am atins de cea antichizantă, deși inițial aveam de gând 🙂

Ceara pe care am folosit-o este cea de la Annie Sloan. Cam scumpă, dar bună! Butoanele le-am vopsit în negru – de fapt, tata a făcut asta, cu ajutorul unei vopsele-spray de culoare neagră. După ce am terminat, am făcut exact așa cum scriu că fac bloggerițele unguroaice pasionate de shabby chic: m-am așezat pe canapea și am admirat îndelung opera! :)) A doua zi i-am făcut și niște fotografii:

„Problema” cu această vopsea preparată acasă este că nu prea ai cum să știi ce va ieși la final, ce nuanță va avea exact … Ai o culoare în oală, însă vopseaua este mult mai deschisă atunci când se usucă. Apoi, când aplici ceara, se închide din nou. Cât de mult? Surpriză! Tot așa face și vopseaua originală Annie Sloan, doar că… acolo poți vedea în fotografii și în mostre date cu vopsea care este culoara finală după ce ai dat cu ceară transparentă sau antichizantă. Cunoști așadar nuanța EXACTĂ pe care o va avea obiectul vopsit. Cu vopseaua-cretă preparată în casă poți avea parte de mari surprize. Așa cum am avut și eu – am vrut un maro mai deschis, DAR îmi place ceea ce a ieșit! Se încadrează perfect în „peisaj”!

*

Iar pentru că mi-a mai rămas puțină vopsea am dat repede cu maro și ușa de la cămară… care până acum era… roșie! Pe aceea nu am finisat-o cu ceară sau lac deocamdată. Urmează 🙂