Una dintre lucrurile care au rămas nerezolvate după renovarea dormitorului principal din casa de la Moșnița Nouă a fost cea a… depozitării colecției de cercei și colecției de coliere. Și când spun colecție… chiar mă refer la o colecție destul de serioasă!
Pasiuni mai vechi
Cerceii sunt o pasiune mai veche – într-o vreme purtam foarte des. Acum nu prea mai port, dar țin la cei pe care îi am și am de gând să mai port cândva. Pe când colierele le-am achiziționat și primit majoritatea atunci când lucram în televiziune și îmi doream să port în fiecare emisiune alt colier la gât. Pe acestea din urmă le mai port des și acum, dar în ultimii doi ani nu prea i-am avut la vedere, erau de-a valma prin sertare… și știm cu toții că atunci când nu le vezi, nu le porți. Uiți și că le ai…
Acum, „problema” este rezolvată!
Toți cerceii și toate coliere sunt expuse pe suporturi speciale, toate DIY de… cine altul, decât tatăl meu, meșter bun la toate – în colaborare cu mine, fire de artist 🙂 Iată ce a ieșit:
Cum am făcut?
Am văzut cândva demult (probabil pe Pinterest) un astfel de suport de cercei. Însă nici de atunci nu am găsit plasa de gard potrivită. Mi-am dorit neapărat plasă de gard de… curte pentru găini, deși astfel de suporturi pot fi realizate și cu alte tipuri de materiale pe care să poți apoi agăța tortițele cerceilor (dantele, panglici, plasă de țânțari etc.). Singurul lucru pe care l-am găsit în magazine a fost plasa de rabiț, cu același model ca aceasta, dar cu ochiuri prea mari pentru ce îmi doream eu.
Am pus proiectul pe hold până într-o zi în care am spus acasă, cu voce tare, ce caut, și am aflat astfel cu stupoare că noi aveam așa ceva acasă! În aceeași zi ne-am și apucat de treabă. Nu am achiziționat nimic special, pentru că de la realizarea unei terase mai aveam și bucăți de lemn. Am folosit așadar materiale pe care le aveam acasă de la proiecte anterioare, obținând mai mult loc liber în depozitul din spate și suporturi speciale pentru cercei, în casă.
Plasa de gard a fost prinsă între lemne astfel încât în spatele plasei să rămână loc liber până la materialul din spate – așa se pot agăța tortițele. Suporturile le-am montat pe ușa din interior a unuia dintre dulapuri.
Iată cum a ieșit suportul pentru coliere:
Cum am făcut?
Nu am cumpărat nimic special nici pentru acesta. În mijloc este o bucată de lemn rămasă de la o fereastră veche, iar lemnele orizontale provin tot de la același proiect de terasă. Partea din mijloc am îmbrăcat-o într-o bucată de material (am prins în spate cu capse speciale, de tapițat) și am ornat cu niște sfoară și câteva cuie ornamentale rămase de la un proiect mai vechi. În sfârșit toate colierele mele sunt expuse. Ideea provine de pe un blog din SUA: Place of my taste.
Aici am stat totuși mult pe gânduri, pentru că nu le doream expuse prafului. Până la urmă tot așa s-a întâmplat, pentru că în timp ce suportul pentru cercei a putut fi montat pe interiorul ușii dulapului, acesta NU, pentru că ar fi făcut zgomot la fiecare deschidere și închidere a ușii. Am tot amânat și am căutat alte soluții, dar nu am găsit – singura modalitate în care ele puteau fi protejate de praf era să realizez un fel de dulap pentru ele. Costuri prea mari, totuși! Acum zic că e bine așa cum e, iar în viitor poate că voi realiza un fel de capac peste întreaga chestie – ca acesta de aici.
Alte suporturi, mai vechi
Coliere mai am expuse și pe alte două suporturi gem ramuri de copac, realizate în urmă nu niște ani – tot de tata 🙂 Insipirația pentru ele a fost acest suport de la IKEA, pe care nu am mai apucat să îl cumpăr și pe care l-am căutat mult după ce produsul a dispărut deja din magazinele lor. Într-un final am arătat o poză tatălui meu, iar el mi-a făcut nu 1, ci 2… din material rămas de la un gard. I know, he’s a genius!
Sper că v-am inspirat și pe voi să le oferiți colierelor și cerceilor voștri o expunere pe măsură!