Desculță prin Zürich. Patru ani de când ne-am mutat în Elveția
Zürich este orașul despre care multă lume crede că este capitala Elveției, deși nu este așa. Zürich este, însă, cel mai mare și mai important oraș al țării, precum și un foarte mare hub feroviar și aerian al Elveției și al Europei. Nu în ultimul rând, un mare centru economic, bancar, comercial și de care mai vreți. În rest, aici, totul se învârte în jurul lacului cu același nume. Zürichsee este determinant pentru atmosfera generală a orașului.
Grossmünster și râul Limmat
O influenceră de pe aici a scris, la un moment dat, pe Instagram, că la început, oricine se mută la Zürich este fascinat de lebedele de pe lacul Zürich. Vai, ce drăguțe sunt! Vai, veniți mai aproape, frumoaselor! Însă cum știi că cineva stă aici de peste un an sau doi? – spunea ea. Păi, păstrează distanță față de lebede, pentru că între timp și-a dat seama că ele pot fi și cam agresive atunci când cerșesc de la cei care se relaxează pe malul apei… Dar chiar și așa, sunt foarte frumoase și conferă un farmec aparte promenadelor de pe marginea lacului – alături de rațe, pescăruși și lișițe.
Mă tot gândesc, cum o fi să fii lebădă și să trăiești în Elveția? Viață bună. Ca cea a șobolanului gras și sănătos pe care l-am văzut într-o zi, pe malul Limmat-ului, râul care este conectat cu Zürichsee. Da, măi, cum o fi să fii șobolan în Zürich? O fi bine…!
De fix patru ani încoace, de când ne-am încărcat lucrurile într-o dubiță de mutări și am venit să o luăm de la zero în Elveția, noi locuim în orășelul Kloten, la numai 8 kilometri de Zürich. Mi-a plăcut aici din prima clipă, și mă simt bine mare parte din timp. Elveția este o țară minunată, super civilizată, sigură, curată. Tot ce vrei. Cu toate acestea, nu mă văd rămânând aici pentru totdeauna – cu siguranță surprinzător pentru unii.
Și am o relație cu adevărat ciudată și cu orașul Zürich – care este frumos, nimic de zis, dar căruia ceva îi lipsește. Din punctul meu de vedere, desigur! Obișnuiesc să spun, chiar, că este cel mai plictisitor oraș din lume – și glumesc doar pe jumătate, mai ales când mă gândesc că la Viena umblă vorba că cimitirul central din capitala Austriei (unul imens) este mai interesant decât Zürich, asta:
„Zentralfriedof Wien? De două ori mai mic decât orașul Zürich, însă un loc de două ori mai distractiv!”
Nu știu, serios. Nu știu ce îi lipsește acestui oraș sau de ce anume nu mă simt cu totul confortabil cu el. În orice caz, chiar și în Elveția se face mișto de Zürich: circulă o glumă cu o hartă în două culori. Nu am găsit-o acum, dar ideea este că toată Elveția are o culoare, să zicem culoarea galbenă, și doar Zürich-ul are o altă culoare, să zicem culoarea portocaliu. Iar la legendă scrie așa: galben = aici locuiesc oamenii care urăsc Zürich-ul, portocaliu = aici locuiesc oamenii care iubesc Zürich-ul.
În plus… Aproape an de an, Zürich a ieșit pe primul loc în renumitul top al celor mai scumpe orașe. Mai pierde uneori locul I, dar adevărul este că rămâne, oricum, un oraș foarte scump – chiar și raportat la veniturile de aici. Cât despre a veni aici, din altă țară, într-un city break – uitați de asta. Costă foarte mult și nici măcar nu este atât de ofertant. Agenția de turism, Zürich Turism a orașului face o treabă cu adevărat excelentă, dar… lucrează cu materialul clientului.
Chiar nu glumesc când spun că în maxim 2 ore poți vedea cam tot ce este de văzut. Pornești, de regulă, de la gara principală din Zürich și te duci până la lac. De la Hauptbahnhof o iei pe Bahnhofstrasse și mai intri și pe străduțele pietonale aflate de-a lungul acestui bulevard. Și mai faci o buclă prin Niederdorf, cu clădiri din perioada medievală. Între timp, ai văzut și Opera, și cele două mari biserici din oraș, Grossmünster și Fraumünster, aflate una vizavi de cealaltă. Ai văzut și Limmat-ul, ai văzut și Zürichsee. Și gata.
Când mă gândesc la cum era în Viena, de exemplu, unde atunci când veneau musafiri la noi, nici nu știam unde să încep cu ei și la care dintre atracțiile turistice de renume mondial să îi duc prima oară și cu ce să continuăm. Cum să strecurăm cât mai multe într-un singur sfârșit de săptămână… Ah!
Dar să nu mă înțelegeți greșit! Zürich este, totuși, un oraș foarte frumos. Ca mărime, obișnuiesc să spun că este ca Timișoara. Potrivit Wikipedia, Zürich are 430 000 de locuitori și 87 de kilometri pătrați. Timișoara are 330 000 de locuitori și 129 de kilometri pătrați. Pe unii îi surprind maxim când le zic asta, pentru că își imaginează că este vorba despre un oraș mult mai mare. Ei bine, nu. Și imaginați-vă că acesta este cel mai mare oraș al Elveției! Pe locul doi situându-se Geneva – cu numai 200 000 de locuitori!
Nu are nici metrou – însă are un sistem de transport în comun extraordinar de bine pus la punct și care funcționează perfect. Localitățile din jurul său sunt legate de Zürich prin trenurile S-bahn, de asemenea perfecțiunea întruchipată. Iar odată ajunși în oraș, oamenii continuă călătoria cu tramvaiele și autobuzele. Gara din Zürich este un hub feroviar uriaș și foarte important – aici, tot ce nu se învârte în jurul lacului se învârte și jurul Hauptbahnhof – prin care trec zilnic 3000 de trenuri. Strada care duce de la gară spre lac este întotdeauna super-mega aglomerată, prima oară când am ajuns acolo, m-am speriat.
Cât despre faptul că Zürich este și un hub aerian – Aeroportul Internațional Zürich se află tocmai în Kloten, un orășel de 20 000 de locuitori. Cel în care locuim noi. Am ales Kloten tocmai pentru că locul de muncă al lui Alin este aici – el lucrând în aviație. Și la Viena am stat lângă aeroport. La fel și aici. Ador să locuiesc atât de aproape de aeroport, ador avioanele!
Atunci când zbor acasă, fac cinci stații cu autobuzul până la aeroport, care este atât de aproape, încât aș putea merge și pe jos până acolo (am și făcut asta o dată, să văd cum e). Zbor cu Lufthansa și Swiss, cu escală la München sau la Frankfurt – din păcate nu există un zbor direct. Unul dintre motive este că interesul și cererea pentru această rută nu sunt atât de mari precum s-ar crede. În plus, Zürich este un aeroport extrem de scump, pe care nu prea vin companii low cost. Ele merg la Basel.
Revenind la Zürich, orașul este înconjurat de niște dealuri și chiar de niște munți mai mici; menționez, de exemplu, vârful Uetliberg, de 870 de metri. În weekenduri, cei din Zürich fie sunt pe lac, fie fac drumeții în zonă, fie pleacă în Alpi – care nu sunt deloc departe. Alpii se văd chiar și din oraș, mai ales de pe lac, la o plimbare cu vaporul. Există și tururi turistice, dar și transport în comun pe apă.
Culmea este că înainte de a ne muta aici, noi am fost foarte scurt la Zürich, însă numai în tranzit. Mergeam la verișoara lui Alin, la Lörrach, în Germania – și am zburat de la Viena la Zürich. Din Zürich am luat un Flixbus către Lörrach, iar cu această ocazie am petrecut vreo 2 ore prin oraș și ne-am întâlnit și cu prietena mea Judit Kutasi, mezzosoprană, care atunci locuia aici și cânta la Opera din Zürich. Habar nu aveam, atunci, că peste câțiva ani ne vom muta în Elveția!
Cu ea am fost, atunci, pe malul lacului. Și am admirat și atunci lebedele. Este cu adevărat frumos la Zürichsee pe mal, însă poate că unul dintre motivele pentru care nu reușesc să iubesc Zürich-ul este tocmai acela că, neșțiind să înot, nu mă pot bucura cu adevărat de lac. Aici, vara toată lumea este pe lac. Fie că face sport (de exemplu, SUP), fie că face baie la ceea ce aici se numește „badi”, niște băi publice-zone pentru înot, amenajate pe malul lacului (mai multe, aici). Cine nu este pe lacul Zürich, sigur este pe râul Limmat.
Un alt lucru super popular în Zürich este să bei ceva la o terasă, dacă se poate, pe un rooftop terrace. Sunt deosebit de răspândite și iubite. Chiar și multe clădiri de apartamente au așa ceva deasupra. After hours poți vedea o mulțime de oameni care asta fac în Zürich: beau ceva cu colegii sau cu prietenii. Aperol-ul este foarte popular, la fel și Hugo, iar pentru cei care nu beau alcool, Rivella, un suc local (care seamănă cu Almdudler-ul austriac).
Zürich are, de asemenea, un party scene fantastic, spun unii. Viața de noapte este foarte bogată și nebună, mai ales că aici, să fumezi marijuana (fără THC) este legal. Astfel de țigări se vând și la supermarket, pur și simplu. Un lucru puțin cunoscut despre Elveția!
Vara, în oraș au loc tot felul de festivaluri în aer liber, de exemplu Zürich Street Parade, Zürich Pride și Züri Fest (sau Züri Faescht, în germana de Elveția). Am fost și eu să le văd.
Însă în timp ce marșul Zürich Pride chiar mi s-a părut interesant și de asemenea ca fiind un eveniment cu un vibe surprinzător de fain, Züri Faescht m-a șocat complet. Nu mi-am putut imagina așa un bâlci elvețian – așa i-am spus, sincer. Am fost uimită, beție multă, cantități uriașe de gunoaie pe străzi în timpul evenimentului (deși era plin de containere imense, însă erau cu vârf – deja după-masa).
Cam la fel este și de ziua națională a țării, 1 August – beții mari peste tot. Și grătare – este sport național, mai mare decât în România! Cu siguranță vă va surprinde, însă aici este permis și este răspândit ca toată lumea să aibă și să facă grătar pe balcon.
Bineînțeles, la aceste festivaluri se face curat după oameni – imediat. Când a trecut prin fața mea mulțimea de la Pride, de exemplu, imediat în spatele oamenilor veneau deja măturătorii care strângeau tot, tot, și îi urma de îndată tramvaiul care deja își relua circulația pe strada care a fost temporar îcnhisă. Despre asta am scris aici și aici.
Revenind la oraș, cele mai mari atracții de arhitectură sunt cele două biserici mari ale orașului, Grossmünster și Fraumünster. Grossmünster urmează să intre în renovare totală. Nu am apucat, deocamdată, să urc în turnul său, sper să reușesc înainte să fie închisă pentru lucrări. Zona medievală a Zürich-ului este foarte drăguță: niște străzi pietonale foarte fermecătoare, pline de terase și magazine drăguțe.
Tot orașul este foarte curat, iar în oraș sunt nu mai puțin de 1200 de fântâni publice de la care poți să bei apă. Accesul la o astfel de rețea de apă de băut gratuită este considerată a fi foarte importantă pe aici. Prima oară când m-am gândit să beau apă de la o astfel de fântână decorativă nu știam ce și cum, și am întrebat un elvețian dacă apa ce curge din gura acelui leu este apă de băut.
Atunci am aflat, de la el, că în Elveția orice apă lângă care nu scrie că nu este apă de băut, este apă de băut. Dacă nu este apă de băut, va scrie asta. Dacă nu scrie nimic, este apă de băut. Și în general nu scrie nimic, pentru că sunt ffffff multe surse de apă potabilă – în toate orașele, dar și pe traseele de drumeție. It’s a swiss thing!
Și bogăție este destulă la Zürich. Multă lume bună, educată, multă lume cu bani, case superbe pe malul lacului și în zonele de deal ale orașului – toate, cu vedere spre lac, cu balcoane, cu terase, mai noi sau mai vechi, dar minunate. Acolo stă cine își permite, deși absolut orice apartament sau căsuță în oraș costă enorm. Atât de închiriat, cât și de cumpărat. Dacă cineva este curios de prețurile la imobiliare, poate arunca un ochi aici sau aici.
Ceea ce îmi place cel mai mult în Zürich este… atmosfera de Crăciun. În perioada sărbătorilor de iarnă, orașul este decorat deosebit de frumos, iar vitrinele sunt, și ele, de vis. Târgul de Crăciun este absolut minunat, merg în fiecare an ca să îl văd, nu am văzut în viața mea așa un târg special. Am scris despre asta aici, aici și aici.
În rest, mergem rar în oraș – dacă avem timp liber, preferăm să facem escapade în munți. Iar asta și pentru că orașul nu m-a cucerit. Nu pot să explic altfel decât făcând următoarea paralelă:
Știți cum e atunci când vezi bine că un bărbat este frumos și fain sau o femeie este frumoasă și faină, și totuși nu te atrage? Nu există chimie, domnule. Cam așa și eu, cu Zürich-ul. Îl consider un oraș foarte frumos, dar căruia îi lipsește ceva pentru ca eu să mă îndrăgostesc de el.
Basel este al treilea cel mai mare oraș din Elveția ca populație și este situat în nord-vestul țării, pe râul Rin, în apropierea colțului de frontieră dintre Elveția, Germania și Franța. Cândva l-am zărit doar de la depărtare, de pe podul pietonal care trece peste râul Rin – între așezările...
Maramureșul este cunoscut ca fiind una dintre regiunile din România în care tradițiile s-au păstrat foarte mult, un loc cu peisaje pe alocuri fabuloase, cu arhitectură originală valoroasă, cu oameni primitori, cu mâncare delicioasă, și cu horincă tare, tare - un loc pe care ar trebui să îl vizitați până...
Unul dintre cele mai faine lucruri din Porto sunt acele plăci ceramice pictate - denumite în portugheză "azulejos" - pe care le găsești pe pereții interiori și exteriori ai palatelor, bisericilor, instituțiilor, dar și caselor obișnuite, și care dau un farmec și un look aparte locului. În timpul șederii în...
Un wine-bar într-o fostă bisericuță? Cea mai frumoasă librărie din lume? Un barber shop nostalgic, în stil Art Deco? O farfurie de stridii proaspete și un pahar de vin de Porto, într-o piață locală în care se și dansează? O gară frumoasă ca o bijuterie, un un interior decorat cu...
Acest website foloseste cookies. În cazul în care nu sunteți de acord, puteți renunța acum. AcceptMai multe
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
