perle

Desculță prin Vietnam (3). Phú Quốc: paradisul perlelor naturale, dar și al piperului

Într-una dintre zilele petrecute pe Phu Quoc ne-am înscris la un mic tur al insulei, ocazie cu care urma să vizităm majoritatea atracțiilor turistice de pe insulă: o fermă de perle naturale, o plantație de piper, un producător de vinuri locale, un producător de fish sauce, un templu de pe insulă și o fostă închisoare politică ce a funcționat pe insulă. 

*

În articolul precedent „am făcut praf” insula, pe motiv de jeg. Totuși, vreau să subliniez (încă o dată): Phu Quoc este un loc superb, doar că nu este administrat cum trebuie. Astăzi vă voi povesti despre ceea ce am văzut frumos și interesant, pe insulă.

Ferma de perle naturale Ngoc Hien

La Ngoc Hien se produc perle naturale de cultură încă din 1994. Pentru cei care sunt interesați să vadă cum se cultivă aceste perle și cum sunt transformate, apoi, în bijuterii, locul acesta este ideal.

În timpul vizitei efectuate aici am văzut modul în care perla este extrasă din scoică, dar și cum personalul de aici creează bijuteriile din perle. Care sunt vândute, apoi, în primul rând în propriul showroom uriaș, amenajat la standarde foarte înalte.

În plus, în cadrul acestui business se sculptează și în scoici mari, o activitate migăloasă, în urma căreia rezultă niște produse foarte scumpe.

Vizita la Ngoc Hien se face numai în cadru organizat, cu ghid. Cel mai interesant lucru mi s-a părut a fi gălețile și coșurile de plastic pline cu perle naturale de cultură. Erau mormane întregi de perle acolo, a fost un tablou interesant!

Plantațiile de piper de pe Phu Quoc

Pe Phu Quoc se cultivă piper negru, roșu și alb. Pentru mine a fost pentru prima oară când am văzut o plantație de piper, adică pentru prima oară când am văzut piperul în forma sa inițială, verde! Pe insulă se produc 1000 de tine de piper în fiecare an. Nu este vorba, de fapt, de o singură plantație: pe insulă există mai mulți cultivatori de piper, turul pe care l-am luat includea o oprire la unul dintre aceștia.

În magazinul de prezentare am făcut prăpăd la cumpărături. Am cumpărat piper de toate felurile și culorile. Inclusiv piper verde, din care am făcut un sos de piper verde excelent, acasă. Am cumpărat piper și pentru prieteni, ca suvenir util, dar și amestecuri de piper cu sare, cu lămâie sau cu chilli. Oferta chiar era foarte bogată, iar prețurile, absolut decente. Au trecut aproape doi ani de când ne-am întors din Vietnam, dar eu încă mai gătesc cu piper de Phu Quoc! Și se spune că piperul de Phu Quoc este cel mai bun piper din Vietnam.

Producătorul de vinuri Sim Wine

Pe insula Phu Quoc se produce și vin! La crama Sim Wine, vinul se face nu din struguri, căci nu există așa ceva aici, ci dintr-un fruct local: fructul pomului Rose Myrtle (Rhodomyrtus tomentosa myrtaceae). Localnicii beau cu plăcere acest vin alături de fructe de mare.

Vinul acesta se face cu foarte mult zahăr și cu vin de orez. Vizita includea și o mică degustare; nouă nu ne-a plăcut vinul acesta, ni s-a părut a fi foarte ciudat, fermentat, motiv pentru care nici nu am cumpărat.

Templul Hu Quoc de pe malul mării

Unul dintre cele mai frumoase locuri ni s-a părut a fi templul Hu Quoc de pe malul mării. Pagoda aceasta a fost construită în așa fel încât vizitatorii care vin aici se pot bucura de un view superb odată ce ajung în cel mai înalt punct. Mi-a atârnat limba până am urcat treptele de la pagodă, dar a meritat.

Cât timp am vizitat templul, acolo aveau loc ședințe foto, în special pentru tineri căsătoriți. Structurile și statuile de aici atrag vizitatorii ca un magnet.

Însă mie – care nu gust acest gen de estetică – cel mai mult mi-au plăcut liniștea și… florile de lotus. Este un loc foarte seren, iar florile… wow! Cineva m-a abordat atunci când a văzut că făceam poze florilor de acolo și mi-a explicat ceva ce nu am înțeles exact, dar era ceva de genul că în zori, atunci când petalele acestor flori de lotus sunt închise, poți turna acolo ceai de iasomie, iar mai apoi, când îl vei bea, va avea un gust unic în urma găzduirii sale, pentru o vreme, de către această superbă floare.

Cât timp mi-a explicat asta a și luat o floare în căușul palmei (fără să o rupă!), ca să îmi arate cum ea chiar este asemenea unei cești și poate susține ceaiul în interiorul său. A făcut asta cu multă delicatețe și mi-a vorbit despre asta cu multă pasiune. Mi-ar fi plăcut să gust un astfel de ceai! Oricum îmi place ceaiul de iasomie, cât despre ceaiul de iasomie îmbogățit cu un strop de… lotus, asta chiar este ceva ce aș fi curioasă să văd cum este!

Un producător de fish sauce

Sosul de pește este ceva ce pute îngrozitor, dar este foarte bun pentru condimentarea mâncărurilor și este foarte larg folosit în bucătăria asiatică. Practic, este un condiment lichid făcut din pește sau crustacee, care se acoperă cu sare și se lasă la fermentat pentru o perioadă de până la doi ani.
Turul pe care l-am achiziționat a inclus și o vizită la un producător de fish sauce. Ce să vă spun, nu am stat prea mult în incinta halei în care se producea acesta… Câteva secunde, poate! În schimb, am cumpărat o sticluță mică de sos de pește pentru acasă.

Închisoarea politică „Coconut Tree Prison”

Vizita la ceea ce se numește „Coconut Tree Prison” mi-a cauzat o strânsoare mare în stomac. Este vorba despre o fostă închisoare politică, ce astăzi poate fi vizitată de către public. A fost construită în anii 1949-1950, de către coliniștii francezi, și a fost destinată detenției dizidenților politici vietnamezi. Mai târziu, în 1967, Guvernul din Saigon a reconstruit închisoarea și a folosit-o pentru detenția soldaților comuniști din sud.

Condițiile de detenție, metodele de tortură prezentate te lasă fără cuvinte. Este un loc îngrozitor. Unul dintre cele mai teribile lucruri văzute au fost așa-numitele „cuști de tigru”, niște cuști din sârmă ghimpată, mult prea mici pentru a „găzdui” un corp uman. Deținuții nu prea își puteau schimba poziția corporală în acestea. Stăteau în bătaia soarelui toată ziua, dar își petreceau și nopțile aici, pradă țânțarilor. Abia dacă primeau de mâncare, iar nevoile trebuiau să și le facă tot în cușcă.⬇️

Metodele de tortură erau foarte diverse… Îmi este foarte greu, mereu, să înțeleg cum poate fi omul atât de barbar. În acest loc au avut de suferit, de-a lungul anilor, zeci de mii de oameni. Mulți dintre ei nu au supraviețuit condițiilor de detenție. Începând cu 1993, închisoarea reprezintă un monument istoric de mare importanță națională și acum poate fi vizitată.

*

Nu aș vrea să îmi închei articolele despre Phu Quoc în nota aceasta tristă. Așa că vreau să vă dezvălui ce mi-a plăcut cel mai mult în Vietnam: cafeaua! Orice cafea am băut, oriunde, a fost absolut delicioasă. Și cred că nu vă surprind dacă vă spun că am venit acasă cu o mulțime de cafea de acolo. Jumătate dintr-un troler mare era ocupat numai de cafea delicioasă, vietnameză!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

seventeen − seven =